File de vacanta 19

Din moment ce m-au purtat drumurile prin Tinutul Neamtului, nu aveam cum sa ratez Cetatea Neamt. Drumul prin padure urca asfaltat, dar pieptis, cu un unghi imens, pina la cetate. Aerul puternic si panta mare imi infierbinta timplele, imi sacadeaza respiratia si ma fac sa curga apele pe mine, dar odata ajuns sus mi-am dat seama ca a meritat efortul. Ca sa ajungi la cetate, trebuie sa treci peste podul fortaretei, creat in forma de secera, care ar simboliza eroismul moldovenilor. Cetatea Neamt, proaspat restaurata, este o cetate medievala aflata linga Tirgu Neamt si face parte din categoria monumentelor medievale de valoare exceptionala din România. Aparitia si existenta sa sunt strins legate de istoria locului.
Constructia cetatii s-a efectuat in doua etape. Prima etapa, in timpul domniei lui Petru I Musat (1374-1391), iar a doua etapa in timpul domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504). Prima atestare documentara a cetatii are loc in 1395. Intemeierea statului Moldovean in anul 1359, cresterea puterii centrale si dezvoltarea economica au fost factori determinanti pentru construirea unor intarituri de piatra, care sa asigure controlul drumurilor si al punctelor obligatorii de trecere sau sa constituie nuclee de aparare in caz de razboi. In prima etapa a fost ridicat un fort central, cu fundatia construita in trepte, dupa forma terenului, pe care s-au ridicat ziduri groase de 2-3 metri si inalte de 12 metri, prevazute cu creneluri si cu 4 turnuri de aparare in colturi, sustinute in exterior de 15 contraforturi. In a doua etapa s-a adaugat curtea exterioara de circa 800 m2 si a fost ridicata o noua centura de ziduri, cu 4 bastioane semicirculare, zidurile vechiului fort au fost inaltate pina la 20 metri, iar in jurul cetatii s-a sapat un nou sant de aparare, peste care s-a construit un pod arcuit, care asigura intrarea in cetate, prin poarta centrala.
Cetatea cunoaste cea mai infloritoare perioada in timpul lui Stefan cel Mare, care o include in sistemul defensiv de cetati ce aveau ca rol apararea Moldovei, alaturi de Suceava, Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Alba si Chilia.
Locul pentru amplasarea Cetatii Neamt a fost ales in mod fericit, pe Culmea Plesului, care asigura, prin pozitia sa naturala, bune posibilitati de aparare. Stinca Plesului apare ca un pinten cu inaltimea de 480 metri. De aici se deschide un orizont larg, ceea ce face locul un important punct de observatie. Modul in care a fost construita, zidurile inalte, podul in forma de arc, care permitea lovirea asediatorilor din lateral, prevazut si cu o parte mobila, santul de aparare, pozitia strategica intr-o zona abrupta, greu accesibila au facut ca aceasta cetate sa reziste numeroaselor atacuri turcesti si nu numai.
Istoria Cetatii Neamt este strins legata de zbuciumatul trecut al tarii. Dupa ce a rezistat in 1395 atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, a respins in 1476 atacul lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, in fruntea unei armate de 200.000 de oameni. In cele 6 veacuri de nepatata mindrie, o singura data si-a deschis portile fara de lupta, si atunci nu unui cuceritor strain, ci falnicului Domn al tuturor românilor, Mihai Viteazul. In timpul domniei lui Vaile Lupu (1634-1653), cetatea a fost intarita, iar pentru a insela vigilenta Portii, in cetate a fost infiintata o minastire. Cel mai cunoscut moment de glorie al Cetatii Neamt a fost in 1691, cind cei 19 plaiesi din cetate au rezistat 4 zile asediului armatei poloneze conduse de regale Ioan Sobieski – moment descris in nuvela “Sobieski si românii” a lui Costache Negruzzi si in piesa “Cetatea Neamtului” a lui Vasile Alecsandri. Ulterior, cetatea si-a pierdut total importanta politico-militara, deoarece in 1718 turcii au ordonat darimarea acesteia. Cetatea a ramas in paragina, fiind distrusa de vreme si de localnici.
Batrinele ziduri ale proaspat restauratei Cetati Neamt impresioneaza si astazi prin maretia lor si prin trecutul istoric, plin de glorie si de legende, rezistind timpului de peste 6 veacuri si numeroaselor asedii, raminind un simbol al vitejiei oamenilor de pe aceste meleaguri. Cetatea probabil e cea mai bine renovata din România (poate la concurenta cu Risnovul, dar acolo mai e mult de lucrat), iar interioarele au prins viata datorita improvizarilor de mici scene cu manechine de ceara, care te introduc in atmosfera unei camere secrete, a unui iatac sau a unei inchisori cu mucegai si sobolani. Mi s-a parut extraordinar ca avem cu adevarat o cetate medievala conservata si reamenajata la standarde europene.

File de vacanta 18

Linga Minastirea Agapia, pe o straduta cu case mici si multe si superbe flori in curti, am gasit casa memoriala Alexandru Vlahuta. Aici au locuit mama si sora scriitorului, iar acesta venea deseori vara la Agapia, pentru a se odihni, impreuna cu prietenii sai. In citeva camere, la parter si la etaj, s-a incercat reconstituirea atmosferei specifice epocii: mobilier, carti din biblioteca proprie, reviste ale vremii si citeva obiecte care au apartinut scriitorului. Am parasit curtea modesta, insa plina de flori, cu un sentiment general de bunastare si de liniste.

Inainte de intrarea in Tirgu Neamt, am facut dreapta spre Humulesti pentru a vizita meleagurile din cartile marelui povestitor Ion Creanga. Satul pare ca rezista intocmai prin impactul pe care acesta nu l-a produs. Construita in 1830 de catre Petrea Ciubotariul, bunicul marelui povestitor, bojdeuca in care s-a nascut si a copilarit Ion Creanga a fost amenajata ca muzeu in anul 1951. Devenita unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale, aceasta reprezinta, dincolo de semnificatia sa istorico-literara si sentimentala, un produs cert al arhitecturii populare. Cu toate ca am vazut-o prima data, casa scriitorului mi-a parut una foarte familiara, cu toate obiectele gospodaresti menite sa redea simplitatea taranului moldovean si traiul popular specific vremii, pe care mi l-am adus aminte din povestirile lui. Linga casa memoriala am gasit un mic muzeu al reintoarcerii la copilarie, cu toate personajele pe care le-am indragit cind eram mic: ursul pacalit de vulpe, pupaza din tei, mos Chiorpec, tusa Marioara, capra cu trei iezi sau mos Nechifor cotcariul... Pentru ceva vreme am schimbat locul cu copilul fara de griji, balai si "gura-casca" ce am fost si eu acum aproape 30 de ani, mi-am amintit de Nica a lui Stefan al Petrei care mergea pe ascuns la scaldat si la furat de cirese, de Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul si odata in plus mi-a parut rau ca nu am copilarit la tara si nu am trait prea multe din copilaria copilului universal care a fost Nica.

La plecarea din Minastirea Neamt, am gasit un drum care mergea spre Vovidenia, printre doua siruri de brazi. Am aflat ca acolo venea adesea Mihail Sadoveanu pentru a se odini si a mai scrie citeva pagini. In amintirea sa, in 1966 a fost inaugurata Casa Memoriala "Mihail Sadoveanu" intr-o constructie ridicata de Visarion Puiu, mitropolit al Bucovinei in anii 1930. Casa, oferita de obstea Minastirii Neamt pentru a folosi marelui nostru scriitor, imbina valoarea sentimentala si istorico-literara conferita de prezenta sadoveniana cu certe calitati arhitecturale, inspirate din specificul vechilor constructii din zona. Scriitorul a locuit in cladirea actualului muzeu in perioada 1944 - 1961, fiind resedinta sa de vara. Mi s-a aprut fascinant sa pasesc pe urmele lui Sadoveanu si sa-i aud vocea. Si ce voce... Am auzit deodata cele trei pietre fundamentale puse de Moldova la temelia culturii romanesti: Sadoveanu cu vocea, Eminescu cu versul, iar fondul muzical Balada lui Ciprian Porumbescu...

Foarte aproape, am descoperit Gradina Zoologica si rezervatia de zimbri "Dragos Voda" - unul dintre ultimele 3 locuri din tara unde mai exista zimbri. Zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat, cintarind undeva intre 300-900 kg cu o lungime maxima de pina la 3 metri. De obicei acestia cresc in paduri si in apropierea acestora, intrucit au foarte putini sau chiar deloc dusmani naturali. Majoritatea zimbrilor sunt in rezervatie, in semilibertate, in zona de aclimatizare, pe un teren de aproape 200 de hectare, in gradina zoologica erau doar 4 din cei peste 20. De altfel, inteleg ca acesta este scopul acestei rezervatii - sa readuca zimbrii in libertate in padurile României. Am mai vazut citiva cerbi lopatari si carpatini, cu caprioarele de rigoare (care aratau exact ca Bambi), un urs si doi pauni:

File de vacanta 17

Intr-o natura bogata, inconjurata fiind de codri seculari, la poalele muntilor, se ridica cel mai mare si cel mai vechi ansamblu monahal al Moldovei - Minastirea Neamt. Minastirea Neamt aduna intre ziduri o istorie la fel de zbuciumata ca cea a Moldovei. Peste ea au trecut laolalta vremuri grele si vremuri bune, ajutorul si furia naturii, iubirea si ura oamenilor, crestini si pagini. In ciuda tuturor lucrurilor care s–au abatut asupra ei, minastirea Neamt nu a incetat nici un moment sa fie un centru important al monahismului romanesc. Minastirea Neamt este atestata documentar din 1407, insa radacinile in timp ale activitatii monahale se intind pina în secolul XII. Ctitorirea Minastirii Neamt ii este atribuita voievodului Petru I Musat (1375-1391), care a construit prima biserica din piatra, astazi disparuta, insa, pe amplasamentul minastirii, existase o bisericuta mai veche din lemn, numita Biserica Alba, construita de monahi cu un secol inainte. Biserica actuala din incinta minastirii a fost ctitorita de voievodul Stefan cel Mare la sfirsitul secolului XV si are hramul "Inaltarea Domnului". Somptuoasa, cu delicate efecte de culoare, strict arhitectonica ea vadeste maturizarea stilului arhitectonic moldovenesc, inchegat in timpul lui Stefan cel Mare. Fatadele bisericii sunt acoperite cu decorul caracteristic ctitoriilor acestui voievod: ferestre gotice, frize de discuri smaltuite, colorate in verde, galben, brun. Biserica "Inaltarea Domnului" este singura ridicata de Stefan cel Mare care nu se incadreaza in nici una din categoriile in care impart arhitectii constructiile sfinte si aduce elemente noi pentru acele vremuri, precum pridvorul si gropnita. Spre deosebire de Agapia si Varatec, biserica de aici nu e alba, ci e bogat colorata si impodobita printr–un model impresionat de forme si nuante, obtinute din jocul intre caramizile obisnuite si cele smaltuite. Incinta minastirii are forma unui patrulater continuu, format din chilii si constructii anexe cu etaj. In incinta minastirii de calugari se afla doua biserici, doua paraclise, turnul-clopotnita cu 11 clopote, Seminarul Teologic "Veniamin Costache", precum si un muzeu cu o colectie de arta bisericeasca si sala tiparului. In tezaurul de valori ale patrimoniului istoric si cultural-artistic national, Minastirea Neamt ocupa un rol cu totul deosebit, intreaga sa existenta conferindu-i aura de legenda si atributele unei vetre de viata spirituala ce se poate identifica in multe privinte cu insusi românismul medieval. Evocind istoria acestui tezaur de suflet românesc ai intotdeauna sentimentul intoarcerii in trecut si al participarii nemijlocite la atitea veacuri de credinta si de fapte, in care, dupa cum scria Gala Galaction, o intreaga lume de ..."voievozi si vladici, coconi si jupinite, soli straini si calugari din toate lavrele crestinatatii care au trecut pe aici si au dus cu ei renumele Moldovei si al Minastirii Neamt".

Pe valea piriului Secu se pastreaza o alta nestemata incrustata pentru vesnicie in diadema vestitelor focare de credinta si spiritualitate româneasca ale judeţului Neamt: Minastirea Secu. Asezata intr-o fermecatoare poiana ce se intinde la poalele Muntelui Vasan, protejata din toate partile de inaltimi impadurite, Minastirea Secu are aspectul unei impresionante fortarete, fiind inconjurata de ziduri impunatoare ce se imbina la colturile incintei cu puternice turnuri de aparare. Minastirea Secu a fost construita în anul 1602 cu sprijinul lui Nestor Ureche, mare vornic al Tarii de Jos, tatal cunoscutului cronicar Grigore Ureche, pe locul unei mici sihastrii numită „Schitul lui Zosim”, fondat la 1564. Din punct de vedere constructiv, Minastirea Secu face parte din categoria asezamintelor monahale fortificate. Ziduri puternice cu turnuri patrate inchid o incinta dreptunghiulara, pe laturile careia se insira chiliile cu etaj si toate celelalte constructii specifice. Un turn-clopotnita impunator prin masivitatea si inaltimea sa acopera intrarea situata la apus. Construita din piatra si caramida de catre mesteri locali si din Tara Româneasca, biserica mare cu hramul "Taierea capului Sfintului Ioan Botezatorul" este reprezentativa pentru arhitectura moldoveneasca de la sfirsitul secolului XVI– inceputul secolului XVII. Integreaza influente muntenesti in forma sa moldoveneasca, ce includ cele doua turnuri si cele doua rinduri de arcade mate, care inconjura fatadele bisericii. Ca majoritatea minastirilor cu traditie din tara, Minastirea Secu nu face exceptie in promovarea culturii si traditiilor românesti. Astazi, Minastirea Secu duce mai departe crucea traditiilor si obiceiurilor românesti asa cum au fost ele dobindite de la strabuni.

Urcind pe valea tot mai ingusta dar tot mai darnica in frumuseti a piriului Secu, ajungem la Minastirea Sihastria, al carei ansamblu arhitectural se intinde pe un platou insorit din coasta muntelui, in asa numita "Poiana a lui Atanasie". Asezata la margini de paduri seculare, intr-o depresiune larg deschisa spre soare, adapostita de jur imprejur de culmi ale caror inaltimi variaza intre 800-1100 metri, care o feresc de asprimea iernii si arsita verii, minastirea are o pozitie geografica vrednica de invidiat. Mai sus nici drumul nici piriul nu se incumeta sa mearga. Conform unei insemnari din Pomelnicul ctitoricesc, sapte monahi ai Minastirii Neamt ar fi intemeiat aici o mica sihastrie, in jurul anului 1640. Ceva mai tirziu, în 1655, episcopul de Husi Ghedeon - ucenic al Mitropolitului Varlaam Motoc - ridica in "Poiana lui Atanasie" o mica biserica de lemn si citeva chilii pentru vietuitorii deja aflati acolo. Pina in anul 1734 era doar o mica asezare pustniceasca anonima, cunoscuta sub numele de “Sihastria lui Atanasie”. Dupa aceasta data schitul se innoieste si devine dependent de marile minastiri din apropiere Neamt si Secu, ca loc de nevointa pentru calugarii iubitori de liniste. Episcopul Ghedeon al Romanului a ridicat o nouă biserica, din piatra, pe locul celei vechi. Edificiul este sobru si plin de armonie. Din ansamblul constructiilor, biserica centrala prezinta un interes deosebit, datorita faptului ca mesterul a reluat stilul clasic al bisericilor moldovenesti. Echilibrul proportiilor, zveltetea turlei, efectul liniilor, sobrietatea interiorului si simplitatea decoratiei exterioare sunt citeva din caracteristicile ei. Biserica este construita in plan triconc, de dimensiuni reduse, cu o singura turla asezata pe naos. In timpul anilor grei de comunism minastirea a fost condusa de Parintele Arhimandrit Ilie Cleopa, unul dintre cei mai mari duhovnici. In afara de biserica „Nasterea Maicii Domnului”, mai exista o biserica mai mare in asezamintul monahal. Aceasta e Catedrala „Sf. Teodoara”, construită în 1998. Din nevoia de a se construi un lacas mai mare, a aparut si biserica cea noua, cu o arhitectura superba si cu o pictura cu adevarat ortodoxa, cu adevarat impunatoare si care iti taie rasuflarea. Minastirea Sihastria este un loc unde chiar iti poti gasi linistea sufleteasca, te poti reincarca si umple de liniste si bunatate, locul in care poti medita la cele sufletesti, unde te regasesti asa cum esti cu adevarat.