Am un mare regret. Duminica seara a cintat la Bucuresti unul dintre artistii pe care ii am cel mai aproape de inima, iar eu nu am fost acolo. Nehotarirea de la inceput si participarea la un alt eveniment in week-end-ul respective m-au facut sa ratez concertul lui Leonard Cohen. Venirea lui Leonard Cohen la Bucuresti a fost un mare eveniment. Dupa cum zicea si Marius Tuca, nu stiu de ce aveam sentimental ca vine la noi un prieten, si nu marele artist. Un prieten tainic, un prieten adevarat, de care nun e-am indoit niciodata, si care a fost de fiecare data linga noi atunci cind am avut nevoie de el.
Toti cei care ii ascultam muzica, poate de o luna, de un an, de 10 sau 20 de ani, stim cel mai bine ce inseamna muzica lui Leonard cohen, ce inseamna abandonul fiecaruia dintre noi in cintecele sale. Ne-am obisnuit sa luam din muzica si poezia sa si balsam, si venin, si suferinta, si aer, si energie, fara sa ni se ceara vreodata ceva inapoi. Uneori spiritual sau ne cotrobaie prin sufelete ca si cind ar fi la el acasa, alteori muzica lui ne patrunde pina in maduva spinarii, deseori poezia lui se amesteca impreuna cu single nostrum, oxigenindu-l sau otravindu-l, iar dintotdeauna ne bintuie visele si iubirile aidoma amantei sau amantului asteptat(e) de o viata si venind niciodata.
Chiar in ziua concertului a fost ziua de nastere a lui Leonard Cohen… nu a implinit nici o virsta. 74 este doar un numar, in timp ce el este etern precum poetul care impleteste viata cu vocea. Nici nu stii cum sa il caracterizezi, nu stii daca este om, cintec, vers sau sentiment. De fapt nici nu stii ce sa mai faci. Ce poti sa mai spui despre cineva care are curajul nebunesc de a dansa pina la sfirsitul iubirii ? Care are curajul de a incerca viata cu provocari pe care altii doar le viseaza ? Despre un om care spune: “Am atins corpul tau perfect cu gindul meu” ?
Toti cei prezenti duminca seara pe stadionul "Arcul de Triumf" au respirat versurile maestrului, picurate in suflete o data cu stropii de ploaie. Sa te usture palmele de la aplauze la un concert precum cel oferit de Leonard Cohen la Bucuresti, a fost un nobil discomfort. Un concert aproape ireal. Perfect. O experienta estetica, poate unica, pentru publicul din România. Aşteptind, unii de-o viata, alţii doar de citiva ani, sa fie cuceriti de poetul, compozitorul si artistul Cohen, zece mii de spectatori au ascultat duminica un tinar de 74 de ani, care si-a sarbatorit ziua de nastere la Bucuresti, pe scena.
Leonard Cohen a imblinzit publicul desi nu a avut artificii sau jocuri de lumini, nu a cersit aplauze, nu a schimbat nenumarate costume "de designer" si nici nu a uitat ca se afla la Bucuresti si nu la Budapesta.
A spus simplu "Thank you" de fiecare data cand cineva din public i-a strigat "Happy birthday" si si-a scos de nenumarate ori palaria, la propriu, atit in fata publicului, cit si a colegilor sai de pe scena.
A aparut pe scena fara semnale sonore, fara jerbe de artificii, fara vreo prezentare pompoasa. A facut o plecaciune cu palaria la piept si, din acel moment, totul a fost magic. Melodie dupa melodie, vocea, prestanta si modestia lui Cohen au reusit sa ridice tot mai multe cupluri la dans. A zimbit, a glumit curtenitor cu cele doua backing vocals. A prezentat pe fiecare dintre cei care-l insoteau pe scena, de fiecare data cand acesta avea o partitura care-l scotea in evidenta. Peste 10.000 de spectatori de toate virstele au petrecut o seara memorabila, cu un artist desavirsit. Fara a fi spectaculos sau dinamic, Leonard Cohen a "imblinzit" publicul si l-a obligat la meditatie, la visare.
Un concert surprinzator, fara decibeli asurzitori. Cum altfel sa-l asculţi pe Cohen explicindu-ti ca dragostea nu are vindecare, dansind un ultim vals, la ora inchiderii, cucerind mai întii Manhattanul si apoi Berlinul? Duminica seara, privindu-i pe cei veniti sa-l asculte pe Cohen si sa fredoneze cu el "Dancing to the end of love", pentru a-si aminti impreuna de "Suzanne", i se putea descoperi lui Cohen "viata secreta" si se putea invata sa fim liberi "ca o pasăre pe o sirma".
Artistul si-a inceput spectacolul cu unul dintre cele mai cunoscute cintece ale sale: „Dance me to the end of love”, urmat, curgator, de „The Future” si o serie dintre cele mai faimoase piese din repertoriul sau - "Ain't No Cure for Love, apoi "Bird on the Wire", "Everybody Knows", "In My Secret Life", "Who by Fire", "Hey, That's No Way to Say Good Bye" si "Anthem". Dupa o scurta pauza, spectacolul a fost reluat fulminant cu "Tower of Song", cu celebra "Suzanne", cu "The Partisan", "Hallelujah", "Democracy", "I'm Your Man" si "Take This Waltz", piese pe care publicul le-a primit cu aplauze calduroase, in ciuda gradelor Celsius ce scadeau din ce in ce mai mult.
Trei torturi (doua pe scena si unul in culise), 74 de ani (impliniti duminica), 27 piese, aproape 3 ore de magie, pentru 10.000 de spectatori si 180 de persoane din staff-ul de organizare – cam asa s-a tradus, pe scurt, acest eveniment in cifre.
La final, dupa mai bine de doua ore de concert, Leonard Cohen s-a retras de pe scena in acorduri de vals, aplauze si urale… pentru ca sa revina, apoi, pentru un bis NEPROGRAMAT ce a durat peste 30 de minute. Trei runde de bisuri - din care nu au lipsit "So Long Marianne", "First We Take Manhattan", "Sisters of Mercy" si "Closing Time" - au trecut pana cand Leonard Cohen a parasit definitiv scena.
In acest timp, spectatorii au ramas in picioare, in ciuda ploii ce s-a incapatinat sa apara, totusi, la final si, mai mult, au cantat „Happy Birthday, Mr. Cohen!”. Mr. Cohen, rezervat, riguros si… timid, a zimbit din ochi, vizibil emotionat, dar a continuat sa cante.
La finalul celui de-al treile bis, Cohen s-a autodefinit ca "un om care inca mai munceste pentru a va face sa zimbiti" si a multumit celor prezenti pentru ca "ati tinut muzica mea in viata". A primit pe scena doua torturi, a suflat in luminari, a multumit, a zimbit, si-a mai scos o data palaria in fata publicului, a spus parinteste "Vedeti sa nu raciti. Dumnezeu sa va binecuvinteze!", a spus "God bless you" si a iesit de pe scena. God bless you, too, Leonard!
Atit de rau imi pare ca am pierdut acest concert, ca am ratat ocazia unei intilniri senzationale cu acest artist care inteleg ca a facut sufletele tuturor sa plinga sis a rida de sute de ori, un concert care, dupa cum zicea acelasi Marius Tuca, a fost ca o rugaciune. God Bless Leonard ! And hope you will come and sing again for those who could not be there at our first meeting…
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu