Salbaticie intre Vama si 2 Mai

Vineri seara. Caldura mare. Bagajul e facut, am facut plinul, am sunat la tanti Dorina pentru camera. Din pacate, nu toata lumea care isi propune sa termine programul vinerea la ora 5 reuseste. Ma duc la niste prieteni foarte buni si mai povestim citeva ore, de una, de alta, pina vine telefonul salvator. E ora 9 seara si intru pe autostrada. Inca e cald. 170 km/h pe autostrada, 30 km/h in afara ei. Accident fara victime la Medgidia, copii de bani gata care conduc bolizi complet aiurea, motociclisti care se uita prea mult la televizor, Dacii de 20 de ani bine infipte pe banda doi cu 70 km/h. Si totusi mult mai liber decit daca as fi plecat mai devreme. Ajung in Vama, bag masina in curte, duc geanta in camera si pina la 12 am timp sa beau si o bere la botul calului.

Prietenul Toni ma asteapta la o bere rece la Frontiera, dar cea mai buna bere e a cincea. Si totusi sunt obosit, asa ca la ora 3 capitulez si ma duc la culcare. Week-end-ul asta este de odihna, fara nopti pierdute la Stuf pina dimineata, fara rasarit pe Bolero. Vreau sa fie 2 zile in Vama si nu 2 nopti in Vama de data asta. Dimineata, program de voie. O cafea, o omleta si citeva beri, apoi profitam de oferta gazdei noastre si ii incercam aptitudinile de gospodina. Mincam in fundul curtii, ingrijit, banal, dar ieftin. Un prinz pentru 4 oameni costa cit un fel mai rasarit la Bibi. Parca ar merge niste clatite la desert. Dor de vama. Pentru cine nu stie, e o jumatate de pepene galben scobit in care se intimpla salata de fructe, crema de ciocolata si frisca... Gasca se sparge, unii la plaja, eu aleg compania unei Silva Brune la ultima terasa dinspre granita. Aici parca e mai "Vama" decit in alte parti, lumea e mai linistita, valurile se sparg mai frumos de tarm si nebunia e departe.

Intermezzo pentru o cina la Jupiter. Se maninca foarte bine, salata "Mediterraneo" cu ton, degetelele de pui cu un delicios sos roz si un desert excelent, asortate cu un vin bun ne dau prilejul unui rasfat culinar pe care nu l-am mai incercat de mult. Putina varietate si putin rasfat nu strica insa niciodata.
Inapoi in Vama, cu stomacul plin. La Stuf e prea nebunie pentru planurile mele pasnice. O Silva Bruna la Proplaca lui Oreste, o muzica buna, fara hituri idioate, un Campari Orange si la ora 1 ma bag la somn, pentru a celebra acest week end diferit.

Duminica. Zi de mahmureala placuta. Ma trezesc la timp pentru o omleta si o cafea, apoi imi iau aparatul si ma apuc sa colind cotloanele mai ascunse ale Vamii, stradutele inguste din sud, din spatele bisericii. Indicatorul de sfirsit de Vama Veche. Casute mici si frumoase, chiosculete umbrite, boutique-uri cu preturi decente. Sunt la capatul Vamii si e mult mai bine, Strazile pustii, fara oameni si fara masini, ma fac sa retraiesc nostalgia Vamii de altadata. Probabil asta o sa mai vad in Vama la mijloc de septembrie, intr-un caz fericit. Stufstock e anul asta in august, asa ca, daca se mai calmeaza canicula, sunt sanse de un septembrie linistit. Ma plimb singur pe stradutele din Vama, o strabat de la un cap la altul si pasii ma poarta spre casutele de pescari din nord. Fara sa-mi dau seama, cu aparatul la ochi, trec de ele si ma trezesc pe faleza pustie dinspre 2 Mai. Imi place atit de mult, incit imi continui drumul. Soarele ma arde necrutator, sticla de suc rece incepe sa se incalzeasca, dar e atit de frumos si atit de salbatic deopotriva. Ma hotarasc sa-mi continui drumul, stabilesc ca target "Micul Golf" din 2 Mai. Zona de aproximativ 3 kilometri dintre Vama si 2 Mai cuprinde o puzderie de mici plaje, explorate si exploatate numai de catre cunoscatori. Peisajul e unul fantastic: prabusirile de pamint si eroziunea tot mai accentuata a buzei falezei au creat adevarati munti abrupti, ce nu pot fi urcati decit pe alocuri. Aici apa este clara, nisipul e fin, pretutindeni gasesti milioane de scoici si melci de mare. Pietre rosii, pereti verticali de pamint, locurile acestea sunt atit de frumoase si atit de salbatice incit cuvintele pot exprima cu greu frumusetea peisajului. Pescarusii se aduna cu sutele, departe de haosul de pe plaja din Vama. Linistite si curate, cu un nisip fin, departe de tumultul litoralului "civilizat", aceste plaje sunt ideale pentru a te bronza fara grija, pescuit, scufundari, plimbari si povesti, cules de scoici. Departe de "civilizatia" agresiva care a invadat Vama, departe de sezlongurile de plastic si umbrelutele moderne, divers colorate, sau cu reclame la diverse beri si bauturi racoritoare, departe de manelele si de termopanele de la monstrii din beton. Din pacate o mare parte din zona e un imens cos de gunoi in aer liber, sute de peturi goale zgirie vazul si deranjeaza valurile si pescarusii. Trec de un lan de cicoare si vad cum marea e linistita in mici golfulete, din pacate covoare de alge sunt peste tot si nu poti sa intri cu picioarele in mare chiar de la mal. Mai intilnesc citiva rataciti care se plimba sau fac plaja, dar sunt foarte putini. Vad resturile unui foc de tabara in jurul caruia probabil o gasca a stat intr o noapte la lumina lunii si a cintat la chitara. Zeci de pescarusi neobisnuiti cu prezente umane se sperie de aparatul meu foto si isi iau zborul pe mare. Ma gindesc la cum am luat noi oamenii in stapinire locurile astea, de drept ale lor, si cum i-am determinat sa se izoleze aici, in golful dintre Vama si 2 Mai, unde se string cu zecile, cu sutele... Acum acesta a devenit "golful pescarusilor", locul unde, daca vrei sa-i vezi de aproape, trebuie sa nici nu respiri, altfel te simt imediat. Peretii de stinca par tot mai amenintatori si cu greu imi dau seama unde se termina. Furtuna a prabusit niste copaci si la un moment dat imi e foarte greu sa trec, printre tone de alge si metri cubi de pamint, si zece centimetri de nisip. Reusesc sa scap, dau de o gasca strinsa pe un petec de nisip, vad o braca de pescari, si incet-incet ma apropiu iar de lumea civilizata. Inca e salbaticie, dar apar oameni, se vad macarelele din santierul de la 2 Mai, se vede plaja plina de oameni, iar eu mai ocolesc o stinca si vad digul. Ultima suta de metri parca e cea mai lunga. 2 Mai parca se departa pe masura ce eu ma apropiam. Parea doar un miraj pina am zarit, la baza falezei, primele corturi, primele trupuri aramii adormite, primele barci pescaresti. Gata, sunt la "Micul Golf". Am ajuns, sucul s-a terminat demult si beau pe nerasuflate un litru de apa minerala. Ma duc pe dig si privesc marea si drumul pe care l-am facut. E superb, e doar natura salbatica, mare, nisip si scoici. E un loc prin care orice iubitor adevarat al Vamii ar trebui sa il parcurga, intr-un traseu initiatic a ce reprezenta pe vremuri acest colt uitat de tara.

"Salvati Vama Veche de sine insasi!

Sa nu mai fie atit de primitoare,

atit de frumos indiferenta,

ca o femeie inaccesibila...

Inchideti-i porţile! Monopol!

Taxa pe orice mişcare

si orice visare din exterior!

Vama nu mai exista,

ce mai cautati

pe pamintul acesta gol de sine,

plin de amintirile altora?

Va cautati copilaria, cumva? "