Carti si suflete

Cea mai frumoasa clipa din viata e cea in care descoperim ca soarele straluceste doar pentru noi, atunci cind privim stelele si uitam de timp, cind si cel mai ciudat zgomot e un cintec, cind fluturii isi fac cuib la noi in stomac, atunci cind ne indragostim…
Viata este darnica din multe puncte de vedere dar nu si pentru dragoste. In viata fiecaruia exista o mare dragoste, nu prima si nici ultima. S-a intimplat cindva, e marea iubire a vietii, e oceanul care se poate transforma intr-o picatura, este soarele care rasare si iti lumineaza si incalzeste sensul vietii, este vintul care iti bate prin plete, este buchetul de flori pe care l-ai pastrat pina ce ultima petala a cazut pe masa… Este iubirea care se lipeste de suflet si pe care nu o mai poti alunga. Are un coltisor al ei in suflet pe care praful uitarii nu se poate aseza.
Este cineva care nu isi aminteste prima carte citita? Este cineva care nu isi aminteste prima iubire? Dragostea e o biblioteca. Iar viata incepe cu adevarat atunci cind inveti sa citesti, intii carti, apoi suflete…
Mergi timid spre biblioteca, unde te asteapta fata acra a bibliotecarei, ai impresia ca te alunga, dar ceva te face sa te indrepti spre raft si sa o alegi pe ea. Cartea. E la fel ca prima intilnire cu marea iubire. Ai emotii, nu ai curaj sa faci pasul in fata, si totusi il faci…
Citesti cartea, esti captivat, nu te mai intereseaza nimic, te desprinzi de realitatea cotidiana si calatoresti odata cu ea, fara sa mai auzi nimic in jurul tau.
Te lasi cuprins de sentimente, nu mai conteaza nimic, te-ai indragostit, gindul fuge departe de realitatea cotidiana, si vezi din ce in ce mai putine lucruri in jurul tau.
Din pacate, nimic nu dureaza la infinit. La un moment dat, indiferent cit de mult ti-a placut, ajungi la ultima pagina, termini de citit si o inapoiezi bibliotecarei. Continutul iti ramine in minte, dar ea, cartea, nu mai este a ta.
La un moment dat, indiferent cit de mult ti-a placut, pasii vostri trebuie sa se desparta, poate ai gresit tu, dau poate ea, din pacate ajungi la ultima vorba si totul iti ramine in suflet, plutind intr-o mare de lacrimi.
Mergi din nou la biblioteca, iei o alta carte, o citesti, iti place, dar ceva ii lipseste, nu e ca cea de dinainte.
Intilnesti alta fata, o cunosti mai bine, iti place, dar ceva ii lipseste, nu e ca cea de dinainte.
Intr-o zi fatidica, ajungi din nou la biblioteca, iei o alta carte, o citesti, iti dai seama ca ceva ii lipseste, si totusi… uiti sa o inapoiezi, iti e frica de aceeasi fata acra a bibliotecarei si o asezi in casa ta, pe un raft. Desi nu e cum era Cartea…
Intr-o zi fatidica, cunosti pe altcineva, o cunosti mai bine, iti place, iti dai seama ca ceva ii lipseste… Si totusi, o iubesti, te casatoresti si o aduci in casa ta. Desi nu e cum era EA…