Castele de nisip

Cu totii avem vise si aspiratii, mai mult sau mai putin ample, mai mult sau mai putin realizabile. Le-am cladit din suflet, am pus pasiune si perseverenta. Unele dintre ele s-au dovedit a fi trainice, dar multe, din pacate au fost castele subrede de nisip, frumoase in sine, dar care pot fi usor spulberate de valurile vietii.

Intotdeauna speram ca vom fi capabili sa ne cladim visele pe teren stabil. De multe ori, totusi, ne dam seama ca acele vise nu sunt decit banale castele de nisip, risipite mult prea usor de primul val care se sfarima in ele. Castele de nisip... Frumoase, inalte, si totusi mult prea fragile... La fel ca si sperantele noastre... Se pot sfarima mult prea usor in farime mici, usoare, spalate de valuri...

Si totusi, mie imi plac castelele de nisip, chiar daca efemere, uneori au o frumusete a lor aparte, ca orice lucru pe care stii ca la un moment dat il vei pierde. Trebuie sa te bucuri de frumusetea lui, trebuie sa iti traiesti clipa si sa-i admiri perfectiunea pina ce primul val mai puternic va veni si il va darima.

Si totusi, ma intreb, daca as construi un castel de nisip, ce fel de nisip sa aleg, ca sa dainuiasca mai mult si sa ma pot bucura mai mult de frumusetea sa efemera?

Nisipul de ianuarie ascunde sub stratul de nea bucuria unui nou inceput, dar trebuie sa o cauti bine si oamenii nu mai au rabdare, si atunci castelul facut cu nisip de ianuarie va fi facut in pripa, fara rabdarea de a cauta noul inceput.
Nisipul de februarie este inghetat, linga urme gri ale ultimelor zapezi ramase, si iti ingheata miinile cind il atingi, si atunci castelul facut cu nisip de februarie va ingheta miinile care il vor construi, ochii care il vor privi si sufletele care il vor iubi.

Nisipul de martie este un nisip renascut la viata, este un nisip care cauta primele raze ale soarelui de primavara, dar frumusetea lui este umbrita de ghiocei, zambile si martisoare si stie ca nu este inca timpul lui, si atunci castelul facut cu nisip de martie este facut prea devreme, si nu va dainui prea mult.

Nisipul de aprilie are miros de liliac, dar este inca rece, si, chiar daca il incalzesti cu sufletul tau, si atunci castelul facut cu nisip de aprilie va fi rece si distant.

Nisipul de mai este frumos dar nu dureaza, pentru ca mai este luna florilor, si atunci castelul facut cu nisip de mai va fi frumos dar trecator ca florile de mai.

Nisipul de iunie este un nisip frumos, caldut, inca curat, necalcat de toti pasii tutuor necunoscutilor, dar este capricios, si atunci castelul facut cu nisip de iunie va fi si el capricios si se va darima cind te astepti mai putin.

Nisipul de iulie este calcat de mii de talpi fugare, care il batatoresc si imprima in el povesti mai vesele sau mai triste, si atunci castelul facut cu nisip de iulie va avea prea multe povesti in el, nu doar povestea ta.

Nisipul de august este prea fierbinte, este ars de soare de dimineata pina seara, si poate frige miinile care il mingiie sau talpile care il calca, si atunci castelul facut cu nisip de august nu va putea fi construit dupa pofta inimii, pentru ca materia prima iti arde miinile, talpile si sufletul.

Nisipul de septembrie este fin, din el s-au decantat toate iubirile de-o vara transformate in cioburi, toate scoicile au fost culese de suflete flaminde de dragoste, si a ramas doar el, nisipul, fin si curat, purtind in el doar pasii celor care iubesc cel mai mult marea, si atunci castelul facut cu nisip de septembrie va fi cel mai fin, si cel mai frumos, cu temelie solida si amintiri de suflete dragi.

Nisipul de octombrie este ud, este plouat de norii gri de toamna, este pustiu si nu are urme de talpi, si atunci castelul facut cu nisip de octombrie nu va rezista decit pina la prima ploaie.

Nisipul de noiembrie este trist si friguros, raceste inimi si fura suflete, si atunci castelul facut cu nisip de noiembrie va fi la fel de trist si friguros.

Nisipul de decembrie nu se mai vede sub stratul imaculat de zapada, si atunci castelul facut cu nisip de decembrie va fi de fapt un castel de zapada si gheata.

Si atunci m-am hotarit ca, in vama mea de ciocolata, sa construiesc un castel cu nisip de septembrie, mai fin si mai frumos. Poate va fi mai solid, sau poate va fi o iluzie... Dar mai e mult pina in septembrie...

Cu creierul poti construi doar castele de nisip, trebuie sa-ti folosesti si inima atunci cind construiesti ceva ca sa ramina durabil.