Am reusit sa-mi fac timp saptamina trecuta sa vad si eu "Ticalosii". Noul film al lui Şerban Marinescu e un film despre clasa politica româneasca. Filmul lui precedent, "Magnatul", era tot un film despre clasa politica româneasca. Deci s-ar putea crede că Marinescu are multe de spus despre clasa politica româneasca. Eroare! Tot ce are el de spus despre clasa politica româneasca este: "'re-aţi ai dreacu' de hoţi!". Printre ticaloşii din Ticalosii se numara un alt magnat, un prim-ministru, un consilier prezidential, un consilier de-al primului-ministru, inca un magnat (candidat la presedintie) si inca un candidat la presedintie. Toti acestia isi petrec tot timpul spunindu-si unii altora chestii ca: "Esti lacom?" "Nu. Sunt capitalist."; sau: "În politica, toata lumea are la mina pe toata lumea."; sau: "Nu mai imi place democratia."; sau (cel mai adesea): "Hai sa mincam!". Adevarul e ca maninca, nu se incurca; si bineinteles ca Marinescu ne prezinta in prim-plan fiecare bunatate care li pune pe masa, invitindu-ne sa le uram: "Huo! Sta-v-ar in git!" la fiecare imbucatura. Subiectul e simplu, fara prea multe inflorituri: Clasa politica aflata la putere urmareste prin intermediul Serviciilor Secrete atat pe membrii si finantatorii sai, cat si pe cei din opozitie. Primul Ministru si Presedentia ii inregistreaza cu ajutorul unor camere ascunse atat pe pe General, pe Senator cit si pe Magnat, in ipostaze cit mai compromitatoare.Politica nu suporta devieri de comportament. Premierul nu este de acord cu jocul dublu al Magnatului, care finanteaza atat puterea cat si opozitia. Dupa incercarea esuata a Consilierului Prezidential de a realiza o reconciliere intre Magnat si Putere, Premierul comanda arestarea cu mascati si televiziune a Magnatului. In timpul unei intrevederi cu Presedintele, Consilierul ii cere acestuia eliberarea Magnatului, deoarece acesta detinea informatii compromitatoare pentru toata lumea. In paralel, Puterea cauta un alt Magnat care sa produca bani pentru partid. Acesta apare in emisiune la "Nasul". Se organizeaza o partida de vinatoare unde sunt invitati Generalul, cei doi Magnati, Consilierul, Premierul si oamenii lor. Premierul incearca sa ii propuna o colaborare Generalului, insa acesta refuza sa coopereze si il ameninta pe Primul Ministru, spunind ca ii va demasca jocurile si ca va infaptui a doua Revolutie in Romania. Premierul arata ca Senatorul a fost deja cumparat. Magnatul este la a doua avertizare, fiind scos de pe tusa definitiv. Premierul ii pofteste pe toti la vinatoare si da ordinul de asasinare al Generalului ( camuflat sub forma unui accident de vinatoare ). A doua zi, Consilierul Prezidential ( "Creatorul" tuturor personajelor post-revolutionare ), "ingroapa Revolutia Romana" la groapa de gunoi Glina, facind un parastas pentru saraci, filmat in direct pentru emisiunea realizata de Dan Diaconescu.
O radiografie dulce-amara a clasei politice romane de dupa revolutia din ’89, in care banii fac politica si politica face banii. O productie in care joaca unii dintre cei mai mari actori romani. Filmul se deschide cu un motto-avertisment: „intimplarile si personajele din aceasta poveste nu au legatura cu realitatea, dar ca in orice poveste daca n-ar fi nu s-ar povesti“. Regasim aici obisnuita premisa-prezumtie de nevinovatie: este o fictiune (atunci cind nu recunosti nimic din ceea ce se intimpla pe ecran), dar care poate fi desprinsa din realitate (daca anumite personaje sau situatii ti se par familiare, cu atit mai bine!). Ticalosii e „inspirat din romanul Ciocoii noi cu bodyguard de Dinu Sararu“.
O buna parte din film, spectatorii ar putea crede ca adevaratul scop al lui Serban Marinescu este de a face reclama unor localuri, muzicieni, posturi si moderatori de televiziune. Ce-i drept, exista vreo duzina de personaje care se plimba pe ecran, dar intirzie sa capete consistenta. Tot ce aflam este ca au bani si putere – elemente de altfel indisociabile, mai ales intr-o „lume in care banul hotaraste“. In film, se vorbeste mult despre „legea importurilor“, despre ordonante si licente, se fac si se desfac aliante, iar cei care devin incomozi pentru Putere sint fie santajati, fie arestati preventiv, fie, in ultima instanta, eliminati.
Un film fara o poveste care sa valorifice logica elementara a scenaristicii, lipsit complet de ritm si de tensiune. Pina la urma, poate ca Serban Marinescu nu a dorit altceva, decit un tablou al „ticalosismului“ autohton, in care portretul de grup este mai important decit figurile individuale. Dar oare publicul mai doreste asa ceva ? Ce ne ofera filmul, in afara privilegiului de a-i vedea pe toti "monstrii sacri" mincind? Un thriller politic bun se bazeaza pe logica, pe imaginatie si pe o documentare serioasa pentru a reconstitui plauzibil culisele sistemului pe care-l stim; ne impresioneaza prin cantitatea de detalii, prin complexitatea şi functionalitatea structurilor pe care ni le prezinta - ne da senzatia ca pentru prima oara vedem totul. Aici nu vedem nimic - doar niste "monstri sacri" pusi sa emane coruptie intr-un vacuum. Pe linga asta, mai recunoastem reflexiile citorva subiecte de senzatie macinate intens de ziare si de televiziuni (un om de afaceri finanteaza atit puterea, cit si opozitia; un politician sufera un accident de vinatoare) - si cam atit. "Ticalosii" are si unele merite in crearea unei atmosfere de opulenta si depravare sau in zugravirea unei noi clase de parveniti, ai carei reprezentanti sint excesiv mediatizati si in realitate. Dar aceste merite firave nu izbutesc sa-l transforme intr-un film recomandabil.
Serban Marinescu e smecher. Nu a cazut prada tentatiei de a folosi reteta "ghetouri + mizerie + injurături + sex = film", ci a schimbat macazul. Nu avem sarantoci, dar avem caviar mincat cu polonicul. De fapt cele aproape 90 minute inspirate de un scenariu scris de un individ care maninca, respita si transpira comunism, se poate rezuma intr-o singura fraza: "Toti politicienii e niste nemernici". Ceea ce nici nu e foarte departe de adevar, dar daca toti stiam cu totii acest lucru, de ce mai aveam nevoie de un film cu subiectul respectiv ? Ca şi cum banalitatea temei n-ar fi fost de ajuns, Marinescu ne ofera si o abordare "originala", in cheie realista, dar realitatea nu este cea reala, ci este realitatea de la televizor. Nu intimplator, in film isi joaca propriile roluri doua dintre personajele care se lafaie zilnic pe micile ecrane. Intr-o ora şi jumatate i-am vazut pe Dan Diaconescu, pe Radu Moraru si pe cei pe care ii invita ei sa vorbeasca la televizor. Desi erau toti in prim-plan si gros-plan, ca in platoul emisiunilor celor doi, ceva nu mi se parea in regula. Parca se mai si ridicau, incercau sa umble prin cadru fara rost si imediat li se marea capul si credeam ca se vor pravali peste mine. Or' la teve nu am simţit asta. Si erau citiva pe ecran, aveam impresia ca ii ştiu; unu' semana cu Malaele... cred ca il vazusem pe undeva, dar parca nu la Dan Diaconescu. La fel, Mircea Diaconu a aparut... dar nu era "Filantropica" la cinema. Apoi Nelu Ploiesteanu a inceput sa cinte si nu o vedeam pe Teo in platou. Deci Nelu era invitat la alta emisiune. Si dupa inca o repriza in care am vazut ce era pe B1TV la stiri si la Nasu', regia a nimerit butonul care a mutat emisia intr-un studio unde Mircea Vintila interpreta o piesă despre un miel.
Au fost voci, nu putine, care au laudat prestatia excelenta a actorilor ("monstrii sacri" - oare o reteta de succes pentru orice film prost postdecembrist ? unde sunt filmele cu Brigada Diverse sau Operatiunea Monstrul? ), ceea ce ar putea compensa - zic ei - celelalte carente. Total fals! Horatiu Malaele a fost distribuit intr-un rol total inadecvat - de prim-ministru, iar eventuala idee de caricaturizare a personajului este anulata de interpretarea exagerat de serioasa. Gheorghe Dinica si Mircea Albulescu sunt cvasiinexistenti, iar Dorel Visan - egal cu sine insusi, deja manierist. Monica Davidescu a declarat ca uraste personajul pe care l-a interpretat (un fel de Maria Callas mioritica, doar ca Onasiss-ul lui Sararu e un surogat sinistru), ceea ce s-a vazut si pe ecran - inadmisibil pentru o actriţa profesionista. Mircea Diaconu a primit un nou rol de papagal, de data asta "cu staif", iar restul chiar nu mai conteaza. Dar ce folos ca Malaele-i Malaele, si Diaconu, Diaconu, cind rolurile sunt complet nule si neavenite? Clişeatice, superficiale, neverosimile - si foarte cabotine! Construite in tuse groase, ba chiar grosiere, scotindu-ţi ochii cu demonstrativismul lor. Singura floare printre atitea buruieni ar fi Stefan Iordache, dar a carui prestatie incintatoare a fost pusa grav in umbra de faptul ca personajul sau depasea suparator de mult cadrul fictional si numele personajului sau Didi Sfiosu este o transparenta anagrama a unui nume de fost erou al revolutiei si consilier din viata reala (dupa cum si magnatul care finanteaza atit puterea cit si opozitia, jucind la doua capete, se numeste la fel de transparent Dandu Patricianu)...Deja dupa atitea "calitati", practic nici nu mai conteaza ca filmul este si prost facut din punct de vedere tehnic. Scena din final, in care Iordache ingroapa Revolutia la Glina, este singura memorabila, cu menţiunea ca, in locul Revolutiei, in sicriu ar trebui puss cinematografia noastra. Ticalosii este un film facut parca pentru a-l unge la suflet pe Ceausescu, intr-un mod pur si simplu ticalos.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu