L-ati cunoscut cu totii, daca nu ca interpret al celebrului "Hai acasa", daca nu din baruri, discoteci, sali de spectacole, de la nunti sau botezuti, atunci de pe marele ecran, din "Nea Marin miliardar". Sa va amintesc: o inghesuiala teribila pe ringul de dans; coana Veta - Draga Olteanu-Matei - isi face cu greu drum sa-l insface pe juvete al ei - Amza Pellea - ce dansa cu o blonda, iar la mijloc, topaind ca pe arcuri, cu un zambet cat toata fata, canta de zor Gil Dobrica. Gil nu detinea reteta unui zimbet fabricat pentru scena si poate de aceea era atit de iubit. Pentru simplitatea, pentru harul si pasiunea sa nebuna pentru muzica. Un mare cantaret, o voce tulburatoare. Nu a avut numai vocea unui negru, ci si o poveste asemanatoare unui bluesman.
Gil Dobrica s-a stins din viata marti, la varsta de 61 de ani. Boemul absolut al muzicii romanesti s-a stins bolnav, in casa surorii lui din Craiova, si a lasat in urma mii de romani care-i fredoneaza melodiile. A lasat in urma si citiva prieteni statornici, prea putini insa. Cornel Constantiniu, si el bolnav, si el sarac, a plans in hohote cind a dat vestea. "E toamna tarzie a valorilor culturale autentice. Ce copil eram atunci cand fredonam Hai acasa, hai cu mine. Ce matur am ajuns azi cand spun Dumnezeu sa-l odihneasca!", a scris cineva.
Un mare admirator al muzicii lui Ray Charles, pe care l-a si intilnit in carne si oase, Gil Dobrica a fost una dintre vedetele muzicii romanesti in anii 1970. Si-a incintat publicul atit cu hituri proprii ("Ordinea de zi", "Ruga pentru parinti" sau "Sacra banalitate") cit si cu coveruri dupa hituri internationale (precum nemuritorul "Hai acasa", "Mai am un singur dor", "Stau pe cheiul din port","Discutie in familie", "Orice-as spune"). Repertoriul sau continea piese rock'n'roll, soul, jazz, swing sau rhythm'n'blues.
Nascut in Dabuleni, Gil a fost un oltean autentic si a inchis ochii pentru ultima data in Oltenia natala. "Am avut o copilarie dumnezeiasca, la tara, la Dabuleni, cu caprele, cu oile, cu baltoacele, cu rate si giste, cu jucatul mingii si pescuitul, cu tot ce vezi acum Romanie vesnica, atunci cand iesi din oras; cu copii, cu rude, veri, verisoare, ca-n Creanga; cum vezi in toata literatura noastra sanatoasa. Daca am avut frati multi? Nu, eu sunt al noualea, cel mai mic, ha, ha. Cind eram copil, eram foarte razgiiat, pupat, ca zapirstocul, cum zicem noi in Oltenia la cel mai mic dintre frati. Treaba e ca am avut patefon in casa, fratele cel mare canta la acordeon, cam toti am avut ureche muzicala, alti doi frati cintau vocal foarte bine, si mediul asta m-a influentat. Armonia in familie, campul, ograda, casa, aveam doi cai, porc, ca orice om... Universul asta incredibil de sanatos... Am copilarit la 10 km de Dunare si ma gandesc ce ar fi insemnat o copilarie in oras, in apartament sau garsoniera. Sa astepti marea sau un scaldat o data pe an".
El a inceput sa cinte pe la 17 ani, dupa ce a ajuns la Craiova, si a invatat o meserie, cea de strungar. Ziua mergea la serviciu, seara cinta in cluburi. "Unul din muncitori cinta la acordeon, avea si magnetofon, mergeam pe la el si ma puneam la curent cu toate trupele si cu piesele noi. Atunci l-am descoperit pe Ray Charles, care a ajuns idolul meu, si pe care l-am intilnit multi ani mai tarziu, in cea mai frumoasa zi din viata mea. Aici s-a deschis universul copilului de la tara, al adolescentului care face cunostinta cu treburile astea mondiale. Mai era radioul. Pe atunci, prin "64, aveam un radio vechi si ascultam Monte Carlo, Minimax-ul iugoslav, care dadeau ultimele noutati din top. Aretha Franklin, Otis Redding, Arthur Conley, Little Richard, Hendrix, Beatles, Rolling Stones. Asta mi-a mers la suflet si la glas. Ascultam non-stop ce se cinta: soul, pop, hard rock. Nu erau trupe d-astea trecatoare, fil-fil cate un sezon, doua, se umplu de bani si gata, se despart, fara sa fi spus mare lucru. E muzica neagra, ce se trage din gospel si blues, are inca falia ei, e puternica si acum" .
Dupa ce Revolutia l-a prins intr-o situatie extrem de precara din punct de vedere material, incet-incet a inceput sa fie pus in valoare la diverse emisiuni de televiziune, iar muzica sa a fost folosita in citeva reclame. Vocea sa extraordinara din pacate nu a fost apreciata la adevarata sa valoare, iar Gil si-a trait ultimele clipe singur, uitat de toti, ca si doi alti monstri sacri ai muzicii romanesti care au disparut dintre noi in ultimii ani: Dan Spataru si Gica Petrescu.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu