Macii din Vama Veche

Si ce poate urma dupa macii din 2 Mai? Raspunsul este simplu: o plimbare printre macii din vama... Inspre frontiera, cimpuri de maci te saluta, fie pe marginea soselei, fie pe malul marii. Paradis: mii de maci rosii-singerii, marea albastra de amurg, Vama Veche veche, un pic de vinticel, un soare care a ars toata ziua, o zi de sfirsit de mai, o plaja pustie, scoici, oameni faini... Si multi maci, fireste.

Am scris de atitea ori despre vama, incit nu stiu ce as mai putea scrie acum. Epava a intrat cu totul in apa, pista de biciclisti desparte hidos plaja de locul de promenada, iar spiritul vamii de alta data a fost de mult ucis, ca un pescarus batrin care si-a dat duhul in locul in care altadata era singurul stapin.

Altadata? Dar ce inseamna altadata? Cind România a dobindit Cadrilaterul, ca urmare a participarii sale la cel de-al Doilea Razboi Balcanic, in 1913, granita Dobrogei s-a mutat cu mult mai la sud, la Ekrene, adica la vreo zece kilometri mai jos de Balcic, iar fostul punct de frontiera, cel de pe soseaua ce mergea paralel cu tarmul Marii Negre, a capatat numele de Vama Veche, dupa ce pina atunci se numise Ilanlik. In 1940, România a pierdut Cadrilaterul, iar granita de sud a revenit la o mai veche configuratie, trecind prin dreptul fostului punct de control. Denumirea acestuia nu s-a mai schimbat, însa – si de ce sa se fi schimbat? Macar într-un nume sa persiste tendintele expansioniste avortate ale României.

Pina prin 1970, se ajungea usor de la Mangalia la 2 Mai si apoi, la Vama Veche: se trecea peste un pod mobil astfel incit iti lua cam o jumatate de ora de mers linistit ca sa ajungi de la Cazinoul din Mangalia pina la restaurantul Dobrogeanul. Cu timpul insa, s-a reconsiderat importanta strategica a bazei militare navale de pe lacul Mangalia si s-a ales un drum ocolit, de 14 kilometri, care trecea prin comuna Limanu. Trebuia sa-l parcurgi cu masinile ITA dar, chiar si asa, dura mai mult de o ora sa ajungi in Vama Veche, datorita controalelor graniceresti. In anii 1980 simteai granita inca de cind ajungeai în Mangalia. Si, poate ca tocmai prezenta mult prea evidenta a granitei facea ca 2 Mai si Vama Veche sa fie o destinatie a celor boemi, care nu cautau neaparat confortul, ci doar un spatiu liber de prejudecati, unde sa poata cunoaste oameni la fel ca ei, intelectuali, cititori de carti bune, ascultatori de muzici bune, si nu facind parte din marea masa a românimii comuniste. Nici la 2 Mai si nici la Vama Veche nu era apa curenta. Unicul telefon se afla la posta din 2 Mai, iar singurul politist era plutonierul Ambrozie, care-si ridicase o casa vizavi de Dobrogeanul, unde inchiria camere cu 50 de lei pe zi.

Iar Vama Veche arata la fel ca în 1850, de pilda, cind prima generatie de gagauzi intemeietori se stinsese deja: case marunte, cu olane desperecheate, ratacite dezordonat printre livezi debile si parcele de porumb, ridicate între fisia copioasa a plajei si pamintul sterp care disparea spre vest. In mare, la vreo trei sute de metri de tarm, epava unui vas cipriot, praduit de localnici – luasera care un geam cu rama de cauciuc, care o scara de fier abrupta si ruginita ca sa urce în pod, care o bucata de linoleum cu marginile roase pentru sufragerie… In iarna 2008/2009, epava a intrat aproape cu totul sub apa, nu se mai vede mai nimic din ea, si marturia prezentei ei acolo o mai constituie doar povestile localnicilor si fotografiile din anii trecuti.

Altadata, lucrul cu adevarat magic de la Vama Veche era cerul, noaptea - Universul intreg care se rotea deasupra noastra, stelele cazatoare din august, luna plina care ne asternea umbra la picioare si ne lumina plaja în gri si ne deschidea carare de lumina aurie peste mare, pina la orizont. Si mai era fosforescenta apei care ne inconjura trupurile cu o lumina ca de halogen, difuza si laptoasa…
Cind au electrificat plaja si au adus primele baruri cu zgomoteci si lumini electrice pe plaja, au ucis ce era mai important in Vama. Au alungat lumina Universului si au înlocuit-o cu luminile alea amarite de bodega.

Singurul lucru care a mai ramas sunt macii. Pe ei nu ii poate indeparta de acolo nici Bibi, nici Mitocanu, nici John si nici vreun alt mega-patron de casoaie cu termopane si multe etaje. Macii rosii sunt suficient de puternici cit sa reziste si in noua Vama si sa ofere o oaza de frumusete salbatica pe plaja domesticita brutal, si sa iti aduca un pic aminte de Vama Veche de altadata...