Sirnea 2008

Simteam nevoia sa evadez din orasul asta de nebuni, sa uit pentru citeva zile de biduri, askuri, brokeri nesimtiti, puncte de swap mici, clienti nemultumiti, Jerome, subprime crisis si toate celelalte zilnice si sa fug undeva, intr-un loc linistit si frumos, cu zapada multa si oameni linistiti. Am mai gasit 2 zile de concediu ramase de anul trecut si am fugit din nou la Sirnea. Am gasit acelasi satuc superb de munte, linistit si cu niste peisaje superbe despre care am mai scris si aici. Fie vara, fie iarna, la locul asta ma atrage linistea si atmosfera sa reconfortanta, peisajul idilic si frumusetea zonei, a satucului cu citeva case pierdute prin coclauri, peste un deal sau peste altul.
Iarna asta mi s-a parut ca am nimerit in "Iarna pe ulita". Eu neavind niciodata rude la tara, si netraind bucuriile vacantelor de vara sau de iarna la tara, pe care le traiau multi din prietenii mei, am ajuns acum sa aprecie foarte mult ruralul. Dar ruralul idilic, nu ruralul manelistic... Sunt innebunit dupa satele de munte care mustesc de traditie si de obiceiuri transmise din tata-n fiu si unde totul este altfel. Nu ma omor dupa sate sau comune devenite orasele, unde este aglomeratie ca in Bucuresti in week-end. Dar in Sirnea este altfel...
In Sirnea parca ai coborit in alta lume... casute raspindite ici si colo la sute de metri una de alta, zapada multa, un riu care curge pe marginea drumului, iar de jur imprejur numai munti (pe care i am putut vedea abia duminica... pina atunci norii nu m-au lasat). Era ca si cum ai cobori din zgomotul si realitatea cotidiana, din multimea de oameni grabiti din orase, in linistea unui satuc vechi de la poale de munte. Ca si cum te-ai intoarce in timp, printre alti oameni, intr-o alta viata, mai simpla si mai linistita...
Iar aparatele mele foto m-au ajutat si pot veni sa depuna marturie despre frumusetea acestor locuri...