Old Number Seven Is Back !!!

In sfirsit o veste buna! In sfirsit ai facut ceva bun, Gigi!
Lacatus este Regele nostru, al stelistilor! Este un simbol, un idol, este intreaga istorie ros-albastra.
Am asteptat atit de mult aceasta clipa, incat nu mai stim cum sa ne bucuram. Cum sa ne exteriorizam fericirea.
Am asteptat noi, fanii. Dar ma intreb, oare cit ai asteptat tu, Laca?
In sfirsit ti se face dreptate!

Intr-un moment in care dezamagirea este starea de baza in sinul fanilor Stelei, tu readuci speranta.

Parca ne saturasem sa te vedem in Ghencea numai ca adversar.
Desi iubesti atit de mult Steaua, mereu doreai sa o invingi!
Asa cum ai dorit si acum citeva etape, la Arad.
Acum insa lucrurile redevin la normal.
Tu vei ajuta Steaua sa invinga! In campionat, in Cupa sau in Champions League.
E datoria ta, Laca!
E datoria ta sa ne salvezi de sub jugul becalian.
E datoria ta sa ne readuci acolo unde ne este cu adevarat locul.
Si o vei face! Pentru ca, in primul rand, vei avea sprijinul nostru, al suporterilor!
Mult succes, Lacatus!
Welcome back!

Preluare de pe blog.mysport.ro

CV-ul lui Lacatus este aproape in intregime completat la Steaua. Numai intre 1990 si 1993 a jucat la AC Fiorentina şi Real Oviedo. Are 10 titluri de campion al Romaniei (1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998), 7 Cupe ale Romaniei (1985, 1987, 1988, 1989, 1996, 1997, 1999), o Cupa a Campionilor Europeni (1986) şi Supercupa Europei (1987), Lacatus este cel mai titrat jucator din istoria clubului. S-a retras din fotbalul profesionist in 2000. Are 414 meciuri jucate in Divizia A si a marcat 103 goluri. In Cupele Europene a jucat cu Steaua in 72 de meciuri si a inscris de 17 ori. La echipa nationala Lacatus a evoluat in 84 de partide si a marcat de 13 ori. Lacatus a mai detinut la Steaua postura de presedinte al clubului in care a fost instalat in 2005 si la care a renuntat in primavara lui 2006. "Mi-am dorit dintotdeauna sa antrenez Steaua, echipa care a insemnat si inseamna totul pentru mine. Ma bucur pentru faptul ca mi s-a oferit aceasta ocazie si sper ca, impreuna cu echipa si staff-ul tehnic, sa readucem Steaua acolo unde ii este locul, in fruntea clasamentului", a declarat Marius Lacatus.

Calificati la EURO

Nu am mai abordat de mult o tema sportiva, pentru ca echipa mea de suflet se zbate in Liga Campionilor, sub papucul unui personaj grotesc care reuseste sa alunge valorile si sa mercantilizeze echipa. Pentru ca Romania parea ca nu are sanse sa se califice la Euro 2008, dupa un inceput trist la Constanta acum 1 an si ceva care a umbrit bucuria Stufstockului si in care bulgaroi cu ceafa groasa ne-au egalat in doar 2 minute. Si totusi...

Daca in 2000 cineva de la echipa nationala a spart o oglinda, acum dupa 7 ani blestemul s-a dus. Generatia lui Mutu si Chivu, strunita de Piturca, a defilat in campania de calificare pentru EURO 2008. Ceea ce parea doar o iluzie s-a indeplinit si Romania s-a calificat, dupa 3 campanii ratate in care leit-motivul a fost vorba lui Iordanescu "Olanda si Cehia porneste ca favorite" la un nou turneu final. Si daca in 2000 a fost Campionat European, in 2008 tot Campionat European va fi. Si e timpul sa ingropam in lada de gunoi a istoriei fotbalistice atit expresia lui nea Puiu cit si tristul baraj cu Slovenia care ne-au privat de calificari in 2002... 2004... 2006...

Pentru prima oara dupa multa vreme romanii nu au mai tremurat in fata televizoarelor in ultimul meci al ultimei etape dintr-o campanie de calificare. Nu am mai stat sa nu primim gol pe un final nenorocit de meci, pentru ca implacabil sa o incasam, si nici sa ne rugam pentru niste desculti sa scoata un egal pe care nu il obtineau niciodata. De data asta parca am vazut o schimbare, parca Victor Piturca si jucatorii echipei nationale au adus la echipa o alta mentalitate si o anumita maturitate. Piti si-a jucat cartea cu sabia deasupra capului, intrat la echipa nationala pentru al doilea mandat pe un teren foarte subred. Si a reusit, fara certuri, fara multe comentarii, fara nazuri, fara figuri, fara Radoi. Cu Ogararu (finally...) Nu am fost niciodata un fan al antrnorului Piturca, desi a crescut in ochii mei cind a plecat de la Steaua pentru ca nu a acceptat ca ciocoiul-ghertzoi sa-i dicteze echipa. Se pare totusi ca Piti merita toata stima si a aratat ca el a fost alegerea cea mai buna. A trecut prin momente grele, tatal lui a murit pe durata acestei campanii (ceea ce pot sa spun cu mina pe suflet ca e o incercare mult prea grea...), si totusi el a fost un om puternic, constant in atitudine si a reusit sa duca mai departe ce a inceput.

Chivu a spus frumos si adevarat ca nu mai stiam sa ne bucuram. Nici ei si nici noi. Sa speram ca a avut gura aurita cind a spus ca vom sarbatori si de acum incolo!

Felicitari Romaniei pentru o campanie reusita, ceea ce nu s-a mai vazut de ceva vreme. Avem un turneu final cu Romania in grupe si trebuie sa scoatem maxim din el. Generatia Drogatilor, asa cum a fost numita de unii, poate deveni o noua generatie de neuitat. Echipa nu poate fi numita nici generatie de aur, platina sau mai stiu eu ce metal pretios. Deocamdata, echipa nationala trebuie sa arate mai mult. O calificare nu iarta 7 ani de dezamagiri, dar cu siguranta inseamna un inceput. Sper sa nu raminem la stadiul de tatonari in evolutiile viitoare. Ne mai trebuiesc inca doua calificari la turneele finale si chiar mai mult: o figura frumoasa. Nu e de-ajuns sa mergem in Austria si Elvetia. Noi, suporterii vrem mai mult. Ar trebui ca si fotbalistii sa-si doreasca sa realizeze mai mult.

Si poate cindva, va reinvia amintirea noptilor albe din 1994, cind un oras intreg iesea in Piata Universitatii sa se bucure dupa o victorie cu Columbia sau cu SUA, sa sarbatoreasca golurile lui Hagi si Ilie Dumitrescu cu Argentina, dar si amintirea lacrimilor din meciul cu Suedia...

Hai ROMANIA !

In gradina botanica, intr-o duminica...

Dimineata innorata de duminica. Frig. Poate ploua ? Sau poate nu... Incet-incet norii se retrag si apare soarele. Un soare de octombrie, cu multi dinti. Dupa-amiaza frumoasa de toamna. Imi iau "copilul" (recte noul meu aparat - Mr. Fuji S6500) si dau o fuga in Gradina Botanica sa il pun la treaba. Cred ca pentru un pasionat de fotografie-peisaj, toamna e cel mai frumos anotimp, iar simfoniile de culori se impletesc superb cu sentimentul dulce-acrisor de toamna.

Gradina Botanica. De fapt Gradina Botanica "Dimitrie Brindza" a Universitatii din Bucuresti, numita asa dupa fondatorul ei, este situata in cartierul Cotroceni si acopera o suprafata de 17.5 hectare (inclusiv 4.000 m² de sere) si are peste 10.000 specii de plante.

Prima gradina botanica din Bucuresti a fost intemeiata in 1860, linga Facultatea de Medicina, de catre Carol Davila. Gradina a fost mutata in spatiul actual in 1884 de catre doi mari pasionati si iubitori ai frumosului si utilului: Prof. Dr. Dimitrie Brindza si arhitectul peisagist Fuchs, originar din Bruxelles. Gradina a fost inaugurata in 1891, dupa ce serele au fost construite si populate, dar a fost afectata de inundatia din 1892, apoi avariata in timpul primului razboi mondial de trupele de ocupatie germana, si in al doilea razboi mondial, de bombardamentele anglo-americane de la 4 aprilie 1944. Muzeul Gradinii Botanice se afla in imediata apropiere a portii intr-o frumoasa cladire in stil brâncovenesc. Este amenajat in 20 de incaperi si cuprinde planse pictate, fructe, seminte, fragmente de plante uscate sau conservate in formol, expuse dupa criterii ecologice, sistematice si functionale. In acest muzeu sunt expuse peste 5.000 de specii de plante, inclusiv 1.000 de specii exotice. Gradina cuprinde: sectorul plantelor ornamentale, grupe geografice (plante rare din flora Romaniei, plante din zona mediteraneana), sectorul flora Dobrogei, cascada, gradina italiana, rozariu, sectorul plante utile, sectorul "sistemul plantelor", arboret - dendrariu, si in sfirsit desi nu in cele din urma complexul de sere.

Gradina Botanica din Bucuresti ramine si azi o oaza de liniste, de meditatie, de incantare a ochiului si spiritului. Daca v-ati saturat de traficul infernal din Bucuresti, de timpul pierdut prin mijloacele de transport, sau daca pur si simplu vreti sa scapati de stres, ar fi indicat o vizita la Gradina Botanica. Este recomandat sa te plimbi printre flori, aroma lor te va imbata mai tare decat ar fi putut-o face o bere la mall. Si daca ai obosit plimbindu-te si ascultind pasarile, te poti aseza pe o banca. Cea mai buna alegere este cea cu vedere la lac. Astfel poti admira ratele care joaca leapsa prin apa, sau care macaie de parca s-ar lua la cearta cu tine. Daca ai noroc te poti si apropia de ele, si astfel te alegi si cu ceva poze. Am reusit sa vad chiar si o veverita insetata, care a coborit sa bea niste apa din lac.

Gradina Botanica a fost mereu un loc de meditatie. Stind pe banca poti face si tu acest lucru. Si nu ma refer la cugetari asupra mincarii care te-asteapta acasa sau in ce loc vei iesi in seara respectiva, ci pur si simplu invata sa te eliberezi de toate si sa-ti golesti mintea, si cu siguranta te vei simti alt om. O alta ocupatie pe care o poti practica in liniste, aici, este cititul. Sunt excluse revistele si ziarele de scandal, totusi, suntem intr-un loc respectabil…

Bineinteles un asemenea loc este si un mic paradis pentru cei pasionati de fotografie si iti ofera prilejul de a prinde niste peisaje superbe, reflectia copacilor ingalbeniti de inceputul toamnei in apele lacului, covorul de frunze rosiatice in care iti infunzi pasii, izvoare, lacuri, banci... Si bineinteles, florile. Ca doar suntem intr-o gradina botanica. Mi-am promis ca o sa mai vin neaparat si la primavara, sa vad splendoarea naturii trezite la viata si minunea miilor de flori imbobocite, cum am vazut si in mai la Balcik.

Timpul trece, soarele se apropie de apus, e timpul sa ma indrept usor spre casa. Ma gindesc ca a mai trecut o zi si nu am lasat-o sa treaca degeaba, am mai fost intr-un loc frumos, am avut un pic de timp si pentru a ma juca cu noul meu aparat, am vazut si am invatat lucruri noi. Poate nici nu imi dau seama care sunt, dar ma simt mai impacat cu mine insumi...

Bine ai venit Ioana-Erica !

Din nou sunt intr-o mare intirziere cu evenimentele despre care vreau sa scriu, care s-au intimplat si care m-au bucurat.

Pe 1 septembrie a venit printre noi Ioana-Erica Marinovici, fetita lui Marius si a Mihaelei. Acum are aproape o luna si jumatate si se pregateste de botez in curind. Eu am vazut-o cind avea doar citeva saptamini, am baut un pahar de whisky cu tati si cu "unchii" adoptivi... Si, ca si "verisoarei" ei Ana-Patricia, ii urez si noii venite in "clan" sa aiba parte de o viata frumoasa, sanatate, multe bucurii, multa fericire si mult noroc in viata, o familie unita. Sa creasca mare si sa aiba mereu puterea de a pune un zimbet in sufletul lui mami si al lui tati, sa le aduca numai fericire si sa fie mindri de ea.

Multe succese in calatoria asta noua numita viata ! Sa cresti mare si sa auzim de mult, mult bine ! Mii de ingerashi sa vegheze asupra ta si sa te ocroteasca, cu usurinta orice dorinta-n viata sa ti se-mplineasca. Sa fii prea generoasa cu cei ce te iubesc, prea nobila pentru a te supara, prea puternica pentru a-ti fi teama si prea fericita pentru a admite si permite prezenta necazurilor.

SIAB 2007

Stralucitoare, model nou, linii fine, curbe sexy, puternica, seducatoare, super dotata… e fata de Salon. Ce-si poate dori mai mult un barbat? Mergeti la SIAB sa le vedeti. Live. Daca ati fi in Dorobanti ati avea nevoie si de o masina scumpa in dotare pentru a-i atrage atentia… La SIAB masini sunt din belsug, iar oferta de fete pe masura. Vizitati-le si testati-le!
Am mers si eu la Salonul International Auto Bucuresti 2007, probabil mai mult din inertie, sau poate pentru ca primisem invitatie si m-a impins curiozitatea sa vad ce mai e nou. Adevarul e ca nu ratasem editiile precedente, si asa a aparut inertia de care ziceam. Iar daca anii trecuti, cind era la Romaero, umblam jumatate de ora pentru un loc de parcare in acelasi cartier, acum am reusit sa fac o ora si trei sferturi pina la Otopeni. Nu stiu daca sa ma adaug si eu marelui cor de nemultumiti, acum ca blamarea organizatorilor SIAB 2007 a devenit un fenomen trendy. Jurnalele TV deschid cu cozile de pe DN1, cotidianele centrale numara toaletele ecologice instalate la Metro Otopeni, iar radiourile relateaza pe larg despre caldura din corturile in care au fost inghesuite masini precum sardelele intr-o cutie de conserve.
Aglomeratia imensa, siruri de masini pe kilometri intregi, agentii de politie care incercau sa dirijeze traficul, dar, ca de obicei, mai rau il incurcau... Iar aglomeratia de afara s-a pastrat si in interior. Standurile Porsche Romania sau Daimler-Chrysler erau cu adevarat sufocate. La fel si acolo unde erau masinile de superlux - Lamborghini sau Bentley. Aici, organizatorii au decis sa nu permita patrunderea publicului printre masinile foarte scumpe, asa ca pe culoarul din fata acestora aproape nu se mai putea trece.
SIAB 2007, un eveniment extrem de important pentru lumea auto de la noi, interesant pentru presa, important si pentru public. Lansarile de masini noi pe piata autohtona s-au tinut lant – chiar daca nu au fost chiar premiere mondiale. Producatorii, importatorii sau dealerii au oferit si spectacol si informatii. Cat despre piata auto se poate spune ca este pe val in acest an. Salonul, mai degraba un Tirg auto premium, a oferit totusi si o premiera mondiala: Dacia Logan Pick-up. Alte masini noi si interesante: Hyundai i30, conceptul Ford Iosis x (care pare mai frumos in realitate decit in fotografii), conceptul Volvo XC60.... Si sa nu uit fetele. SIAB-ul e plin de fete frumoase care stau linga masini frumoase. Parca totusi fetele de acum 2 ani aratau mai bine, dar si anul asta Auto Italia a fost, ca intotdeauna, la inaltime (cunoscatorii stiu de ce...)
Pentru cei care nu au fost inca, dar vor sa ajunga: daca doriti ca plimbarea printre masini sa va priasca, ca aglomeratia pina la parcare si cea din interior sa fie una acceptabila, atunci ar fi bina sa vizitati SIAB-ul intr-o zi lucratoare.
Totusi, cine crede ca nu are ce vedea la SIAB 2007, se inseala. Exista o multime de premiere pentru industria auto care nu ar trebui ratate. Problema este “ambalajul”. Faceti un exercitiu de imaginatie: incercati sa va inchipuiti acest eveniment intr-un spatiu expozitional la nivel occidental. Arata bine, nu?

Din floare-n floare ca o albinuta

Incep sa ma imprietenesc cu aparatul cel nou (Fuji). Deocamdata, neavind prea mult timp liber si alternative, m-am concentrat doar pe ceea ce era in jurul meu. Am reusit s-o prind pe albinuta cum se hranea din florile de la mine din curte... Sunt relativ multumit de ce a iesit, dar stiu sigur ca mai am multe de invatat.

IRIS

"Incepi cu «A fost odata»/ Povesti ce poate s-au mai spus"… Nu ne vom satura niciodata de muzica sau de povestile lor. Fiindca ne-au daruit o "Floare de Iris".

Salile erau arhipline. Fanii ii aclamau in picioare. Le stiau versurile pe dinafara. Umbla vorba, inainte de Revolutie, ca Iris isi isterizeaza fanii in asa masura, incit ii aduce in pragul sinuciderii colective. De isterizat se isterizau, intr-adevar, dar n-aveau de gand sa-si puna capat zilelor. Fiindca nici nu se termina bine show-ul, iar admiratorii intrebau cand va fi viitorul concert. Formaţia Iris, incontestabila valoare a rock-ului romanesc, a implinit 30 de ani de cind umple salile de concerte din Romania.

30 de ani. Virsta mea. Multe casnicii nu rezista atit. Multe formatii nici nu au atitea concerte in toata cariera lor girata de 2-3 super-hituri. Multi nu rezista atitia ani fara a face compromisuri cu care nu se poate adormi seara. Iris ramine Iris si pentru ca n-a facut compromisuri muzicale. Nu a dat-o pe pop cind rock-ul aparent suferea , nici pe colaborari indoielnice cu faimosii acelui sfert de ora. A facut linie melodica, a facut vers de neuitat, a facut muzica. N-a urmarit hit-ul, el a venit natural. N-au facut nici pur afacere din muzica, cu bilete exorbitante sau mare tam-tam ca au inchis nu stiu cite case de bilete. Sunt lorzi, sunt demni si sunt valorosi.

Dupa ce trec anii ramin amintirile ­frumoase, dar nici greutatile nu se pot uita. Aproape orice biografie Iris incepe cu “s-a format in 1977, la Bu­cu­resti, in urmatoarea componenta: Nelu Dumitrescu – tobe, Nutu Olteanu – chitara, voce, Emil Lechinteanu – bas..., iar din 1980 vine Cristi Minculescu”. Asa este, dar inainte si dupa s-au mai intimplat destule, intr-un interval de timp relativ scurt avind loc migrari de la un grup la altul, reveniri, certuri si impacari. A fost o perioada pe cit de dificila pe atit de efervescenta pentru rockul din Romania in gene­ral si pentru Iris in special. De fapt, nucleul viitorului grup Iris s-a format la sfirsitul lui ’75, cind Deep Purple, Led Zeppelin si Jimi Hendrix erau idoli si multi tineri visau sa ajunga ca ei.

Buna seara, prieteeeni ! In Iris a venit Cristi Minculescuuuuuuu! La 7 ianuarie 1980, chiar de ziua lui Nelu. Isi aminteste de parc-a fost ieri. "Am dat o proba si am ramas. Peste cateva saptamini am avut primul concert." Venea din trupa Harap-Alb si cinta mai mult pe la petreceri. Spre disperarea parintilor, a renuntat la Facultatea de Constructii. "M-as fi lasat oricum. Nu eram facut pentru inginerie. A fost mare deranj in familia mea din cauza asta". Trupa a trecut prin numeroase schimbari de formula, cea mai reprezentativa fiind cea care a avut in componenta cuplul de chitaristi Nutu Olteanu - Adrian Ilie, avindu-l solist pe Cristian Minculescu. Formula actuala (din 1986) a formatiei ii include pe Valter Popa (chitara), Ion "Nelu" Dumitrescu (baterie), Doru "Boro" Borobeica (bass), Cristi Minculescu (voce). Ca invitat permanent apare Relu Marin (clape).

"Au trecut atitia ani... e si un paradox: Irisul e o floare care tine doar in luma mai. Floarea noastra tine de 30 de ani. Mi-a placut enorm numele asta, Iris. In general, numele usor de scandat au succes. Cred ca, de la infiintare, trupa asta a avut un inger pazitor", spune Cristi Minculescu.

Unii ii iubesc pentru primele doua albume, dar majoritatea – neconditionat. Acum, la aniversare, depanam amintiri, evidentiem succese si ne gindim la viitor. Formatie de suflet pentru milioane de romani, Iris a sarbatorit 30 de ani, iar Minculescu a promis ca viitoarea aniversare va fi la 40. De-a lungul timpului au fost incercate mai mult de zece formule pina cind s-a ajuns la o componenta stabila. Grupul a sustinut pina acum in jur de 5.000 de concerte, in fata a peste 8 milioane de oameni si are la activ 15 albume, cel mai recent fiind poemul rock “Iris 30 de ani: Cei ce vor fi”. Iris se mai poate mindri cu “Athenaeum”, un monumental dublu CD, dar şi cu “Digital Athenaeum”, primul DVD al unui artist (grup) din Romania. De asemenea, este singura formatie de la noi care a inre­gistrat si filmat cu mari muzicieni, intrati in istoria universala a rockului: “Lady in Black”, cu Mick Box şi Bernie Shaw de la Uriah Heep. Dupa atitea proiecte realizate, ce mai poate face Iris? Raspunsul il da Valter: “Se pot face multe, dar niciodata nu ne gindim de acum pina la anul ce vom face”.

Cristian Minculescu, Doru Borobeica, Ion Dumitrescu, Relu Marin si Valter Popa se pot lauda cu titlul de Cavaleri ai Ordinului National “Meritul Cultural”. Este pentru prima data cind in Romania seful statului acorda o astfel de decoratie unei formatii de muzica rock. Inalta distinctie a statului roman le-a fost conferita celor cinci muzicieni “pentru activitatea de 30 de ani si contributia deosebita in promovarea muzicii rock” si le-a fost inminata chiar de Traian Basescu, intr-o ceremonie desfasurata la Palatul Cotroceni. Seful statului nu si-a ascuns simpatia pentru celebrii rockeri romani: “E o bucurie sa decorez cu inalte ordine ale statului roman o formatie care timp de 30 de ani ne-a adus tuturor bucurii. Ati avut puterea ca in anii ’80, la sfirsitul anilor ’70, chiar, sa ne daruiti tuturor acele oaze de libertate de care am avut toti nevoie”. Traian Basescu le-a multumit mebrilor trupei Iris pentru ca melodiile lor au fost “avansuri” pe care le-au facut libertatii in numele romanilor. Presedintele a incercat si un exercitiu de sinceritate: “Chiar daca nu am inteles exact mesajul, ati avut puterea sa ne faceti sa le urmam”. Nu a uitat nici declaratia de fan Iris: “Va asigur de toata dragostea mea”. Cristian Minculescu i-a multumit sefului statului pentru “suportul moral de-a lungul timpului”. Multumirile au venit si pentru ca presedintele a coborit “de la inaltimea institutiei prezidentiale”. Basescu nu a ramas nici el dator: “Nu am coborit, ci am urcat pina la voi”. Minculescu i-a facut si-o urare in stil rock presedintelui: “Sanatate la maxim, noroc si succese”. El a subliniat ca decoratiile primite din partea "primului presedinte iubitor de muzica rock al tuturor romanilor", alaturi de faptul ca au cintat in deschiderea Rolling Stones reprezinta "incoronarea" celor 30 de ani de existenta ai formatiei.

In 2007 e greu de crezut sau de adus aminte ca in Romania comunista Partidul era in toate, peste tot, printre noi. Daca erai rocker, taiatul pantalonilor evazati sau taierea pletelor erau doua si cele mai mici rele care ti se puteau intimpla in “epoca de aur”. Atit Militia, dar mai ales Securitatea ve­gheau ca intreaga societate sa mearga spre comunism in zbor fara evenimente. Concertele rock au fost suprave­gheate intotdeauna, atit cele ale formatiilor autohtone, cit si putinele trupe venite din strainatate. Inainte de apa­ritia (sau difuzarea) unui disc, o comisie de tovarasi trebuia sa citeasca si sa aprobe sau nu textele melodiilor. De exemplu, “Cine ma striga in noapte” (compus în 1981) nu a primit aproba­rea de difuzare, fiind conside­rat depresiv. Dar nu numai textele pieselor, ci si tinuta sau comportamentul artistilor erau in vizor in acei ani. De aceea, Iris, una dintre cele mai dinamice formaţii rock de la noi, avea la fiecare concert “observatori”. O data cu ve­ni­­rea lui Cristi Mincu­lescu, Iris devenea tot mai populara, iar spectacolele erau o mare revarsare de energie, de la trupa spre pu­blic si inapoi. In consecinta, baietii erau din ce in ce mai haituiti, cenzurati, amenin­tati. Inainte de a ajunge la stabilitatea si succesul de azi, Iris a fost obligata sa depaseasca mai multe obstacole, iar unele dintre ele au fost aparent insurmontabile. Erau in plina glorie, dar pericolul plutea in aer, caci Iris stringea prea multa lume pe stadioane si era considerata un "pericol". "Unii au renuntat din motive obiective sau subiective, altii n-au rezistat presiunii, haituielii si cenzurii si au fugit din tara. In astfel de momente te agati de orice. Iris s-a agatat de public", ne-a declarat Cristi. Asadar, Iris a ales sa ramana. Dar erau cu sabia lui Damocles deasupra capului. In 1980, au primit prima interdictie de a mai cinta si a durat trei luni, a doua a fost in 1982 si a durat o luna de zile. Dar in aprilie 1988 era sa se lase rau de tot, in urma “incidentelor” de la Miercurea-Ciuc, Iris riscind “suspendarea pe viata”. Legenda spune ca spectatorii s-au enervat ca formatia nu a mai fost lasata sa iasa la bis, au spart geamurile Casei de Cultura si au rasturnat niste dube ale Militiei”. Membrii trupei au fost avertizati ca li se pregateste interdictia definitiva, tocmai de aceea au compus "Floare de Iris", melodia care a devenit imnul trupei. "Daca noi nu vom mai fi/ Va veti aminti/ Ca a fost odata Iris!" O luna mai tirziu, chiar in ziua lansarii albumului “Iris III – Nu te opri”, grupul a fost instiintat ca i s-a interzis sa cinte pentru totdeauna. Dar Cristi, Valter, Boro si Nelu au avut pe cineva acolo sus care i-a iubit si le-a anulat sentinta definitiva.

Ce mai freamat, ce mai zbucium la concertele Iris! Au cintat in cluburi, in sali de sport, in teatre, in camine culturale, pe stadioane arhipline cu Cenaclul Flacara. Aveau peste 180 de concerte pe an. "Buna seara, prieteni!". Este introducerea pe care o auzim, invariabil, la fiecare concert. "Buna seara, Sinaia!" sau "Buna seara, Mamaia!", chiar si "Buna seara, Dalga", daca ar cinta acolo. Odata insa, cind au cantat in Lehliu, Cristi a salutat publicul cu: "Buna seara, Lehliu gara!", fiindca acestea au fost primele cuvinte pe care le-a vazut la intrarea in localitate. Circula si o gluma printre artisti: singura localitate in care Cristi spune doar "Buna seara prieteni!" este Baicoi.

Vineri seara, pe bulevardul ce ducea spre Aeroportul Baneasa, masinile inaintau mai greu decit pietonii. Nu plecau toti din tara, cum ar fi fost de asteptat, ci era convoiul celor ce nu doreau in ruptul capului sa lipseasca de la aniversarea zeilor rock-ului romanesc: Iris. Din pacate, situatia in care sunt acum m-a impiedicat sa fiu si eu acolo si sa ratez show-ul "nationalei de rock a Romaniei". In costume elegante, sositi intr-o masina de lux, in haine de piele sau jeansi taiati, veniti cu autobuzul direct de pe bancile liceului, fani de toate virstele, adolescenti si oameni cu parul alb, generatiile muzicii Iris s-au adunat pe Aeroportul Baneasa, la o aniversare care nu a mai fost doar a trupei Iris, ci a tuturor.

Concertul a inceput cu o mica intirziere, deoarece lumea inca se inghesuia la porti si in jurul orei 20.00. Publicul era deja surescitat, unii aplaudau strigind numele trupei, altii cintau "La multi ani!", iar inceputul a fost pe masura asteptarii: "Buna seara, prieteni!" si acordurile vechii melodii "Pe ape" au electrizat fanii de toate virstele prezenti pe aeroport. Au rasunat pe Baneasa nu doar vocile celor cinci muzicieni, ci si glasurile miilor de oameni strinsi la concert, caci piese precum "Trenul fara nas", "Cine ma striga in noapte", "Vino pentru totdeauna", "Casino", "Pe ape" sau "Luna plina" au intrat deja in legenda si nu pot lipsi la nici un concert Iris.

Vocea dramatica a Maiei Morgenstern sau replica din "Gladiatorul" cu care a caracterizat Tudor Chirila magicienii sarbatoriti au completat o seara magica, din care regretul lipsei lui Adrian Pintea sau a lui Florian Pittis, nelipsiti altadata, a fost punctata de Cristian Minculescu prin melodia de pe noul album, "Lacrimi de roua."

Iris ne-a promis a 40-a aniversare, iar noi nu uitam, asa cum pastram de generatii acelasi salut in inimi: "Buna seara, prieteni!"

Demisie oficiala

Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotarirea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut cindva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cind trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mindru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti minca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebindu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cind tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cind nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cind nu imi pasa de cit de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cit de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, birfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vind copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cind aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrini mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese cistigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intimpla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cind jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarindu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu birfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zimbetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvintului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele Lui Isus. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!