Risnov

Pina anul trecut trecusem de cel putin 10 ori venind dinspre Brasov sau Predeal spre zona Moeciu-Bran prin sau pe linga Risnov. Intotdeauna vedeam sus pe un deal, strajuind orasul, o cetate care parea veche si de fiecare data simteam un imbold de a ma duce s-o vizitez. Din pacate, de fiecare data eram ori la dus, ori la intors dintr-un loc si mereu ma grabeam, nereusind sa gasesc/aloc timp pentru ea. Pina anul trecut in vara cind, intr-un scurt concediu tradus printr-un tur de 4 zile prin tara, am reusit sa ajung intr-o seara de simbata de august pina acolo. Nu mica mi-a fost bucuria cind am inteles ca exista drum de masina pina acolo si pot sa ma bazez pe Meggy (masina mea Renault Megane, pt cine nu o cunoaste deja...) sa ma duca exact pina acolo, fara sa ma mai chinui eu prea mult. Am ramas chiar impresionat de ceea ce am vazut si saptamina trecuta, cind am avut de lichidat zilele de concediu ramase din 2006, in programul de plimbari am inclus din nou si cetatea Risnov.
Situata pe drumul de veche traditie Brasov-Rucar-Cimpulung Muscel, ce lega Transilvania de Tara Romaneasca, cea mai mare cetate taraneasca din sudul si sud-estul Transilvaniei a fost ridicata in secolul XIII pe o ridicatura de tern care domina toata Depresiunea Birsei si a ajutat la apararea locuitorilor din Tara Birsei timp de mai multe secole. Cetatea se numea "Cetate Taraneasca" deoarece principala ocupatie a populatiei era agricultura. Denumirea s-a mentinut de-a lungul veacurilor, deorece asezarea a pastrat, chiar in epoca de maxima inflorire a breslelor, un pronuntat caracter agrar. Prima mentiune documentara despre Cetatea Taraneasca a Risnovului dateaza din anul 1335 cind, in urma unei noi navaliri a tatarilor in Tara Birsei, a fost pustiit intregul tinut, cu exceptia Cetatii Risnovului, care, fiind puternic fortificata, a rezistat atacurilor, salvind viata locuitorilor refugiati intre zidurile lor.
Este incredibil de frumoasa. Am vazut destule cetati din Romania, dar parca nici una ca si cea de la Risnov... chiar superba... foarte multi straini (parca mai multi decit romani, ceea ce te face sa te intrebi daca noi mai suntem in stare sa apreciem frumusetea tarii noastre). Se pare ca cetatea a fost preluata acum citiva ani de un investitor italian care chiar se ocupa si investeste in reconstructia cetatii pentru a o transforma intr-un obiectiv turistic foarte atractiv. Din pacate poza atasata poate spune doar mult prea putin despre specificul si frumusetea cetatii si zonei inconjuratoare (undeva in cetate exista un loc de unde ai o frumoasa vedere panoramica de 360 de grade si poti sa vezi la vest Leaota si Piatra Craiului, la nord-est Postavarul, iar la sud-est Bucegii... acum cu zapada pe ei peisajul era fantastic, dar si intreaga Depresiune a Birsei).
Pentru a ajunge acolo trebuie urmat drumul Risnov-Poiana Brasov (asfaltat, folosit si la raliuri). La iesirea din Risnov este pe stanga un han... prin parcarea hanului, se poate urca cu masina cca. 500 m pe un drum de pamint destul de abrupt, dar practicabil... se ajunge intr-o parcare de la baza cetatii... de acolo se continua pe jos cca. 100 m pana la intrarea in cetate, unde te izbeste un miros de lemn vechi si de piatra macinata de vremuri...
Pentru cei interesati, biletul de intrare costa 10 RON si se mai plateste (sau nu) o taxa de 5 RON pt a putea fotografia inauntru. Interiorul este fascinant, incepe cu o curte mare in mijlocul careia se afla o expozitie de care si carute din perioada respectiva. Mai exista muzeul propriu-zis, magazine de suveniruri, o mica terasa unde poti sa stai la o bere rece, ateliere populare...
Nucleul principal al cetatii are accesul amenajat pe latura de est, intrarea fiind prevazuta cu un bastion circular, pe aceeasi latura aflindu-se si un turn poligonal. In interiorul incintei se pastreaza ruinele a peste 30 de case menite sa adaposteasca pe locuitorii asezarii sau bunurile acestora. Cetatea Risnov pastreaza mare parte din curtinele si tunurile care se datoreaza diferitelor etape medievale si moderne ale cetatii, fiind capabila de-a lungul multor veacuri sa faca fata numeroaselor atacuri, ocrotind timp de peste 500 de ani viata si avutul locuitorilor din Risnov si comunele invecinate.
Cetatea Rasnov nu are un stil arhitectonic pretentios, ci unul simplu, apropiat de constructia caselor obisnuite, adaptat cerintelor de fortificare. Ca material pentru fortificatii au fost intrebuintate piatra si caramida, inaltimea zidurilor este de 5 metri, iar latimea cea mai mare o prezinta zidul sudic care in unele locuri are un metru si jumatate. Zidurile, ca si turnurile, erau acoperite cu tigla pentru a preveni incendiile provocate de asediatori. Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmii dealului pe care il inconjoara, fapt care imprima zidului cetatii profilul unei masive centuri zimtate.
In mijlocul cetatii se afla o fintina, sapata in stinca intre 1623 si 1640, a carei adincime este de 146 m. Fintina a fost sapata de catre 2 prizonieri turci carora li se promisese eliberarea la terminarea ei si a fost utilizata pina in 1850 cind a fost abandonata, datorita ruperii rotii. Fintina asigura traiul cvasinormal al populatiei pe termen lung conferind un grad sporit de siguranta cetatii, deoarece nu mai trebuia deschisa poarta pentru alimentarea cu apa a populatiei, asigurindu-se independenta de resurse din acest punct de vedere. (asta dupa ce cetatea facuse fata multor asedii, o singura data locuitorii sai fiind nevoiti sa deschida portile si sa se predea, in 1612, din cauza lipsei de apa, deoarece trupele inamice au interceptat drumul spre un izvor tainuit din afara cetatii, de unde se aprovizionau cei din cetate)
Bastionul poligonal de la est si capela dateaza din secolul XVII. In incinta cetatii s-a descoperit temelia unei biserici ortodoxe din secolul XII. Muzeul valorifica piese de istorie locala: unelte, arme, stampe, monede, fotocopii de documente, obiecte de epoca. Nu ai cum sa nu fii cuprins de fiori reci in labirintul de camarute cu geamuri foarte mici si multe scarite! E multa istorie acolo pe care o percepi si fara sa vrei atat de intensa este. Restaurarea merita un calificativ maxim iar minutiozitatea cu care au fost refacute locuintele din cetate te duce intr-adevar cu gandul la ceea ce putea fi viata intr-o cetate medievala.
In concluzie, nu pot decit sa va recomand tuturor sa dati o fuga pina acolo. Merita pentru peisaj, merita pentru senzatie, merita pentru atmosfera, merita pentru informatii. E perfect amenajata pentru turism. Zidurile cetatii alaturi de muzeul ce se afla in interiorul lor oglindesc viata zbuciumata a locuitorilor acestor plaiuri pe parcursul a peste 5 veacuri incarcate de istorie.