26 octombrie 2006

Goran Bregovici


Compozitorul Goran Bregovic a sustinut la Bucuresti trei concerte in perioada 13-15 Octombrie. Primele doua reprezentatii au avut loc la Palatul Copiilor si au fost structurate pe tema operei Carmen de Bizet, careia i-a schimbat finalul cu unul fericit, de unde si numele spectacolului "Karmen cu final fericit".
El a rescris "Karmen" pentru a putea fi cantata de muzicieni tigani. De aceea, "Karmen cu final fericit" este o opera scrisa pentru o orchestra standard de nunti si inmormantari. “Ca si Carmen de Bizet, Karmen a mea ar putea fi o poveste adevarata, din nefericire, una dintre multele povesti adevarate si teribile cu tigani”, spune Goran Bregovic.
Ultimul spectacol a fost duminica, 15 Octombrie, la Sala Palatului. Inca de la venirea lui in Bucuresti, intr-un interviu acordat exclusiv pentru Antena 3, Goran Bregovic si-a avertizat fanii ca va fi un concert deosebit.
Simbolic, orchestra si-a facut intrarea in sala printre spectatori, aratandu-le ca muzica lor este o muzica a oamenilor, o muzica fara fite. Au intrat pe rand trombonul, trompetele, saxofonul - membrii ai orchestrei, apoi Ognjan Radivojevic (tobe, acordeon si voce), cele trei cantarete din Bulgaria si Macedonia si intr-un final Goran Bregovic. Avand in vedere faima ce-l precede, m-a surprins placut modestia compozitorului sarb. Si-a salutat cu caldura spectatorii, a spus ca spera sa ne placa piesele si s-a asezat in mijlocul orchestrei sale. Repertoriul a fost foarte variat: de la piese noi pana la celebrele melodii de pe soundtrack-ul filmelor regizate de Emir Kusturica: “In the death car”, “Get the money”, “Mesecina” si “Tango”.
Chiar si in timpul concertului vedeai oameni care dansau pe scaune, insa la final spectatorii s-au ridicat in picioare pentru a acompania muzica indragita. Goran Bregovic s-a intors pentru bis in ropote de aplauze. A cantat melodie dupa melodie. Cand a epuizat toate piesele pregatite a trecut la “un cantec de betie”, cantece pentru inmormantare si a incheiat cu binecunoscuta “Kalashnikov”. Ca o amintire a evenimentelor din Serbia, Goran Bregovic a rugat publicul pe un ton glumet sa strige “La atac!”. In timp ce o sala plina cu oamenii striga semnalul militar mi-am dat seama ca Bregovic ne dadea si o lectie pentru viitor: mai bine am ataca fiecare cate o partitura in loc sa creem conflicte si razboaie.

0 comentarii: