M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba
As fi plins si ris mai putin privind televizorul si mai mult privind viata
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu
adevarat... l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va
intereseze cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat.
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea,trupul, sufletul, emotiile.
de Emma Bombeck (scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de cancer)
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu