Despre frumusetea uitata a vietii

Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop.
Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu! mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta.
Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu

Avem timp

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta

personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit

Octavian Paler

Omagiu lui Edi

Acum 10 minute am vorbit cu un prieten si am aflat povestea lui Edi. Edi era un tinar de 21 de ani care avea un BMW si era un membru al forumului http://www.bmwclub.ro/. B-85-EDD sau "theaddon" - asa era el cunoscut pe forum. Eu nu l-am cunoscut pe Edi, dar ceea ce am auzit mi-a dat foarte mult de gindit. Ieri seara, Edi a facut stop cardiac. Pina au venit ai lui acasa era deja prea tirziu... si avea doar 21 de ani. Colegii lui de forum il caracterizau: "un baiat prea bun,cuminte,civilizat...", "era un tip cu un bun simt extraordinar si nu consuma bauturi alcoolice sau alte chestii daunatoare". Nu a avut niciodata vreun simptom al vreunei probleme cu inima si ultimele analize ii iesisera bine.
Viata e atit de nedreapta. Un copil (pina la urma) de 21 de ani, care inca nu a apucat sa se loveasca de viata, isi vede terminat atit de brusc si de trist drumul prin viata... Un copil care pleaca la o virsta asa de frageda, avind in fata lui o viata inreaga de trait si toate atuurile inainte...
O asemenea veste te face sa te intrebi asupra scopului vietii.... Ne-am obisnuit sa traim in viitor, sa ne facem mii de planuri, sa ne imaginam ca vom realiza una sau alta, sa punem bani deoparte pentru asta... Nu mai avem timp sa ne implinim visele, nu mai avem timp pentru noi, ne obisnuim intr-o rutina zilnica acasa-serviciu-acasa si a doua zi o luam de la inceput... Toate ideile noastre trebuie sa fie concretizate in viitor... Ne vom ocupa de noi, de ideile si de visele noastre atunci cind vom avea timpul sau dispozitia necesara dar niciodata nu ACUM. Pentru toate inventam un "mai tirziu", si nu ne gindim ca acel "mai tirziu" ar putea sa nu mai vina niciodata....
Ar trebui sa traim in fiecare zi ca si cum ar fi ultima.... sa facem cu adevarat ceea ce ne dorim si sa nu amanam de la o zi pe alta.... sa iubim, sa ne simtim bine... sa traim exact asa cum vrem fara sa ne para rau de timpul din urma.... Fiecare zi, ora minut poate fi ultimul(a) din viata ta sau a oricui. Este o relativitate a vietii... Important e sa te gandesti daca ceea ce faci acum este ceea ce vrei tu cu adevarat, privind lucrurile din aceasta perspectiva! Viata ,indiferent de numarul anilor,este atat de scurta incat nici nu realizezi ca ai trait destul.
V-aţi gîndit în această dimineaţă… cînd v-aţi trezit, că este posibil ca seara să nu mai aibă şansa să va mîngîie pleoapele şi să va dăruiască somnului? Probabilitatea ca să muriţi în cursul zilei de azi este total prezentă… căci pentru a muri este suficientă o secundă… şi apoi… toţi suntem datori vieţii cu o moarte… Dar ceea ce este important este cîte clipe am trăit cu adevărat azi... Poate veti zîmbi şi veţi spune că este un subiect mult prea uzat... însă vă provoc să pătrundeţi cît mai adînc... cît mai profund în trupul acestui dicton... să trăiţi cu pasiune avîndu-l în minte... fie şi numai 24 ore... ar fi un bun început... Oare de ce uităm să fim fericiţi pentru lucrurile aparent fireşti, pentru un răsărit de soare frumos, pentru o nouă zi în care putem merge mai departe, pentru o ploaie care parcă ne spală sufletele... Viaţa noastră nu se petrece în viitor şi nici în trecut; nu mai sîntem oamenii de ieri şi nici nu ştim cum vom fi mîine; haideţi să trăim viaţa mai încet ca să avem timp să înţelegem ceva din ea şi să nu ni se pară la sfîrşit că a fost doar un film care s-a derulat mult prea repede pentru a prinde măcar esenţialul din el... Şi gîndindu-ne la clipa etern prezentă sigur ne vom întreba şi ce este ascuns în spatele morţii..
Trebuie să conştientizăm permanent momentul prezent, „aici” şi „acum”. Fericirea este mereu amînată pentru mai tîrziu, într-un „atunci şi acolo” fantasmagoric în care proiectăm de cele mai multe ori dorinţe confuze şi contradictorii. Adevărata fericire nu poate fi atinsă decît printr-o reală şi profundă cunoaştere de Sine, iar pentru ca această cunoaştere să apară este necesară o permanentă atenţie faţă de clipa prezentă.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Edi!

“The good die young - because they see it's no use living if you've got to be good” - John Barrymore

De ce iubim femeile ?

Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun te iubesc exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste “Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-ti pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."

Mircea Cartarescu

Toamna la munte - must si pastrama

Un week-end de aer curat la munte... presarat cu gratare, dar si cu efortul creator de a face must si pastrama...
Must şi pastramă - un vechi simbol al toamnelor româneşti. Cu datini străbune, sădite de veacuri în fiinţa acestui neam: culesul viilor şi al livezilor, bătutul nucilor cu haraci, strânsul recoltei, bâlciurile şi târgurile de toamnă, cu larma, farmecul şi ineditul lor. Acestor sărbători li se spunea cândva Cârstovul sau Slobozirea viilor şi nu exista curte de gospodar să nu organizeze petrecerile vinului: sfinţirea viilor şi a butoaielor, culesul primilor struguri, pomana vinului, urmate de chiote, dans şi lăutari, degustarea mustului dulce, sărbătoarea vinului cel tânăr, numit "tulburel". În dogoarea timidă a toamnei, animaţia se strămuta la sate, iar viaţa românească pulsa pe dealuri şi podgorii, în curţile vechilor conace sau în bătătura hanurilor, unde bucătarii nu mai pridideau în jurul batalilor la proţap sau al rândurilor de pastramă, mici şi fudulii puse pe jar şi stropite din belşug cu must şi scrâşnet de lăutari. Marele Păstorel, mai citadin, elogia şi el "Plăcerile toamnei româneşti: tulburelul, mititeii şi mititelele..." Poate că tradiţiile şi-au pierdut farmecul de altădată. Dar mustul va rămâne întotdeauna prima chintesenţă a viilor renumite de pe aceste meleaguri. In cartea de versuri "Cantecele vinului", Vasile Militaru aduce elogiul vinului, dar nu uita nici mustul: "Mustul e copil in leagan... Dupa ce-a’mplinit un an,/ Vinul bunelor podgorii e ca pruncul dolofan". De pe la inceputul lui septembrie, in targurile din Bucurestii de altadata, incepea vremea poamelor, a dovleacului copt in spuza si a mustariilor cu gratare pe care sfaraiau momite, fudulii, sferturi de pastrama de capra, de berbec, colace de ghiudem... Din peisaj nu puteau lipsi lautarii, care cantau muzica de petrecere si voie buna. Dar vremea a trecut, Bucurestii s-au schimbat, iar mustariile de odinioara au disparut.

Steaua - Real Madrid

Asadar, am trait s-o vedem si pe asta! Real Madrid, nimeni alta decat una dintre cele mai bogate si titrate echipe din lume, poposeste in Ghencea! Cu alte cuvinte, ceea ce in urma cu cativa ani parea o utopie, iata ca visul nostru a devenit realitate.
Steaua Bucuresti - Real Madrid...Meciul pe care-l astept de cand m-am "imbolnvit" de fotbal. In alte cuvinte o intalnire intre David si Goliat... intre o forta europeana si CEL MAI BUN CLUB AL SECOLULUI XX (n-am ziz-o eu, ci FIFA). Mentionez ca am fost (si inca sunt) fanul Realului pentru ca la ei vedeam FOTBAL....ceea ce pe la noi inca nu vedeam. Si acum am in minte unul din cele mai frumoase meciuri din cate am vazut: Real-Manchester United. Asadar pentru noi, fanii Stelei trebuie sa fie o foarte mare onoare sa putem vedea la Bucuresti , live, si nu la televizor marele Real Madrid. Sper sa vedem un meci frumos intre 2 mari echipe .
Raul... Roberto Carlos... 2 fotbalisti care joaca parca de-o viata la Real... Ronaldo si Beckham... zeci si zeci de milioane de EUR, campanii de marketing, bauturi si aparate de ras... Van Nistelrooy, Emerson, Cannavaro, Diarra... transferurile din aceasta vara ale lui Real.. Casillas... un portar care a crezut in sansa sa... Rubinho... o viitoare stea a Braziliei... Gutti... Ivan Helguera.. Sergio Ramos... galacticii sunt aici in Ghencea...
Un club cu un buget de 700 milioane de EUR. FIFA l-a desemnat „Cel mai valoros club al secolului al XX-lea“, pasaje intregi din istoria fotbalului fiind copiate, practic, din cea a Realului. Existenta centenara a madrilenilor le-a dus numele pina in cele mai indepartate colturi de civilizatie si le-a adus succese coplesitoare si opulente galerii de vedete, uneori atit de apasatoare incit a parut ca gruparea se prabuseste sub greutatea propriei faime. De 9 ori campionii Europei, cei de la Real au venit in Ghencea sa dea piept cu cei care au fost campionii Europei acum 20 de ani. FORZA STEAUA ! RESPECT REAL !

Cesaria Evora

Dupa ce zeci de ani n-a pasit in afara insulei ei, acum colinda lumea. A dat saracia pe bijuterii masive din aur si cvasianonimatul pe faima internationala. E un targ bun. Numai cand vine vorba de muzica ei nu se targuieste.
Cesaria Evora a venit pentru a treia oara in Romania. Dupa doua concerte la Sala Palatului, care s-au lasat cu delir printre spectatori, 2006 a adus un concert la Polivalenta, spatiu mai incapator pentru fani. Totusi, "diva desculta" si-ar dori, pentru viitor, un turneu in Romania. Pentru a vedea alte locuri si a cunoaste si alti oameni. De fapt, niciuna dintre sederile in Romania n-a fost atat de lunga pe cat i-ar fi placut. A marturisit, in fata presei, ca nu i-ar fi stricat sa iasa pe strazile Bucurestiului, ca orice om normal (la celebritatea ei, e mai greu sa treci neobservat), sa mearga la cumparaturi, ca doar e femeie.
O femeie care a cantat o viata intreaga despre pamantul natal. Nu face exceptie nici cel mai recent album al sau, "Rogamar", pe care il promoveaza printr-un turneu european. Titlul discului s-ar traduce prin "Ruga pentru mare". Marea care, pentru oamenii din Insulele Capului Verde, inseamna chiar viata. Ii inconjoara si ii hraneste. Le e inspiratie poetilor si muzicienilor. De aceea, cei de aici se roaga pentru peste si pentru siguranta celor care pleaca pe apa.

Cesaria Evora a reuşit sa umple, luni seara, Sala Polivalenta. Spectacolul a început aproape de ora 20.30, când diva a şi-a facut apariţia pe scena, îmbracata în haine negre şi, desigur, desculţa. Alaturi de opt instrumentişti, dintre care trei chitarişti, doi percuţionişti, un pianist, un violonist şi un saxofonist, ea a alternat piese cu tempo lent şi cântece mai ritmate, punând la punct un spectacol care a amestecat fado, modhinas şi jazz. Evora, acum în vârsta de 65 de ani, a adus acorduri calde într-o sala rece, nepotrivita pentru un concert cu muzica de suflet, dar singura din Bucureşti cu o capacitate atât de mare. De altfel, şi artista a fost într-o oarecare masura rece, comunicând parca prea puţin cu cei prezenţi. Potrivit organizatorilor, Cesaria Evora a adunat la Sala Polivalenta aproximativ 4.500 de spectatori. Frumos, curat şi coerent, concertului i-au lipsit totuşi stralucirea şi energia la care se aşteptau unii dintre cei care au fost prezenţi luni seara în sala din Parcul Tineretului. Însa chiar şi aşa, mulţi spectatori au dansat, iar o parte dintre cei aflaţi în tribune au coborât în arena, pentru a fi mai aproape de scena. La mijlocul concertului, Evora şi-a prezentat muzicienii alaturi de care a performat, lasându-i sa cânte în timp ce ea a fumat o ţigara, aşezata la o masa care i-a fost adusa pe scena. Pentru finalul spectacolului, cântareţa a pastrat piesele „Bessame Mucho” şi “Africa”, publicul rasplatind-o din plin cu aplauze. Originara din Insulele Capului Verde, Cesaria Evora s-a aflat acum pentru a treia oara în România pentru a susţine un concert. Artista s-a nascut in 1941, si este recunoscuta pe plan mondial pentru muzica ei melancolica, dramatica si senzuala in acelasi timp, reprezentand un amestec intre ritmuri africane, braziliene si portugheze, cu influente din muzica britanica.

Goran Bregovici

Compozitorul Goran Bregovic a sustinut la Bucuresti trei concerte in perioada 13-15 Octombrie. Primele doua reprezentatii au avut loc la Palatul Copiilor si au fost structurate pe tema operei Carmen de Bizet, careia i-a schimbat finalul cu unul fericit, de unde si numele spectacolului "Karmen cu final fericit".
El a rescris "Karmen" pentru a putea fi cantata de muzicieni tigani. De aceea, "Karmen cu final fericit" este o opera scrisa pentru o orchestra standard de nunti si inmormantari. “Ca si Carmen de Bizet, Karmen a mea ar putea fi o poveste adevarata, din nefericire, una dintre multele povesti adevarate si teribile cu tigani”, spune Goran Bregovic.
Ultimul spectacol a fost duminica, 15 Octombrie, la Sala Palatului. Inca de la venirea lui in Bucuresti, intr-un interviu acordat exclusiv pentru Antena 3, Goran Bregovic si-a avertizat fanii ca va fi un concert deosebit.
Simbolic, orchestra si-a facut intrarea in sala printre spectatori, aratandu-le ca muzica lor este o muzica a oamenilor, o muzica fara fite. Au intrat pe rand trombonul, trompetele, saxofonul - membrii ai orchestrei, apoi Ognjan Radivojevic (tobe, acordeon si voce), cele trei cantarete din Bulgaria si Macedonia si intr-un final Goran Bregovic. Avand in vedere faima ce-l precede, m-a surprins placut modestia compozitorului sarb. Si-a salutat cu caldura spectatorii, a spus ca spera sa ne placa piesele si s-a asezat in mijlocul orchestrei sale. Repertoriul a fost foarte variat: de la piese noi pana la celebrele melodii de pe soundtrack-ul filmelor regizate de Emir Kusturica: “In the death car”, “Get the money”, “Mesecina” si “Tango”.
Chiar si in timpul concertului vedeai oameni care dansau pe scaune, insa la final spectatorii s-au ridicat in picioare pentru a acompania muzica indragita. Goran Bregovic s-a intors pentru bis in ropote de aplauze. A cantat melodie dupa melodie. Cand a epuizat toate piesele pregatite a trecut la “un cantec de betie”, cantece pentru inmormantare si a incheiat cu binecunoscuta “Kalashnikov”. Ca o amintire a evenimentelor din Serbia, Goran Bregovic a rugat publicul pe un ton glumet sa strige “La atac!”. In timp ce o sala plina cu oamenii striga semnalul militar mi-am dat seama ca Bregovic ne dadea si o lectie pentru viitor: mai bine am ataca fiecare cate o partitura in loc sa creem conflicte si razboaie.

Lisboa muito boa

O capitala a marilor descoperiri, ce se inalta mindra pe cele 7 coline. Spre deosebire de alte capitale europene, Lisabona nu este la fel de promovata in România. Pentru multi, probabil, Portugalia si Lisabona sunt asociate cu fado-ul, care, recunosc, nu imi placea in mod deosebit, pina nu l-am ascultat la el acasa. E altceva acolo. Sa asculti fado fara sa fi fost la Lisabona, unde s-a nascut aceasta muzica, e ca si cum te-ai lua in brate singur...

Plimbindu-ma pe stazile Lisabonei am simtit un oras boem in care decadentul e atit de prezent si in care fado-ul (cintecul trist de dragoste al portughezului) razbate dintre aburii vinului de Porto. Pentru o escapada romantica, Lisabona este exact capitala europeana de care ai nevoie. Capitala Portugaliei se afla pe tarmul nordic al riului Tagus/Tejo, chiar linga oceanul Atlantic. Aici nu exista decit doua anotimpuri, primavara si vara, astfel clima este placuta tot timpul anului. Apropierea oceanului face ca verile sa nu fie foarte calduroase. Totusi, in aceasta perioada, la Lisabona sunt în jur de 30 de grade. In timpul zilei, te poti relaxa intr-una dintre cafenelele extrem de pitoresti.

Cel mai vechi district al orasului, plin de parfumul frumos al unor vremuri de altadata, mereu atragator, este Alfama, foarte aproape de riul Tejo. O plimbare cu tramvaiul este o experienta placuta. Simbolul capitalei Portugaliei este castelul medieval Torre de Belem. Mai sunt insa si alte atractii turistice demne de luat in seama. Nu trebuie ratata o vizita prin cartierele Baixa, Chiado sau Bairro Alto sau Minastirea Jeronimos, care dateaza din 1502.

Cum am descoperit Lisabona? Plimbindu-ma prin Bairro Alto, unde stradutele urca si coboara brusc, se ingusteaza si te deruteaza, din cind in cind, ca intr-un labirint, avind impresia ca ai mai fost pe acolo. Casele sunt toate la fel, nu e nimeni mai cu mot. Pe stradute se simte miros de mincare, care se strecoara prin obloanele de lemn, putin deschise. Balcoanele mici, pline cu muscate rosii, sunt mai mereu incarcate cu rufe. Este o adevarata cultura a rufelor aici. Nimeni nu se sfieste sa le arate si, fara ele si mirosul subtil de detergent, chiar pot sa spun ca nu ar mai fi acelasi farmec.

O cina la unul din excelentele restaurante cu specific pescaresc din Alfama este reteta perfecta de a încheia o zi minunata. Noaptea este o adevarata explozie de localuri, baruri si restaurante, mai ales in zonele Bairro Alto si Alfama. Bairro Alto, desi linistit in timpul zilei, se anima brusc odata cu caderea serii, avand de ales cu greu din multitudinea de locante, fie cu muzica braziliana, africana sau cu traditionalul “fado”.

Din Alfama, cartierul fado-ului, se poate vedea Lisabona in toata splendoarea ei. Castelul Sao Jorge (pronuntat Sao Jorj, cu un ‘i’ subtil de tot la sfirsit. Ce-mi place limba asta…) este in punctul cel mai inalt al orasului. Se ajunge usor cu vestitul tramvai galben 28. Eu am ajuns mergind pe linga tramvaiul 28, pe stradute inguste, cu case ai caror pereti au mozaic, sau “azulejos”, pe linga mici magazine de familie, care vind fructe si peste uscat, si care te invita inauntru prin acorduri de fado. Uita de harta si intra pe stradutele unde nu se circula, pavate cu mozaic fin. Incredibil ca, in inima unei capitale, sa auzi forfotul copiilor si nu vreun claxon isteric.

Sunt atitea de vazut la Lisabona… Iar locuitorii sunt mindri de orasul lor. Si sunt gata sa te ajute oricind, numai sa nu pleci fara sa fi vazut tot. Eu sigur nu am reusit sa vad tot, in doar o zi si jumatate, dar am simtit mai multe ca iîn oricare alt loc iîn care am fost pina acum. Si mi-as dori sa ma intorc repede sa vad si restul acestui oras minunat.

Daca

Rudyard Kipling

IF / DACĂ

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:
If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!

Dacã te poti stãpâni, când norodul din jur se frãmântã,
Brav înfruntând insolentul repros, cu liniste sfântã,
Dacã-ti pãstrezi, în virtute, credinta si-ncaleci sfiala,
Când se îndoieste de tine multimea, si-ti ierti îndoiala ...
Dacã astepti cu nãdejde si nu te rãpune-asteptarea,
Dacã minciunii, stãpânã pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacã asaltul mâniei te lasã senin, fãrã urã,
Dacã pãsesti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu mãsurã ...
Dacã te leagãnã visul, dar stãrui stãpân peste vise,
Dacã din gânduri mãrete renunti sã-ti faci teluri prezise,
Dacã cuvântul, izvor de ispite si cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelisti, nici vâsle in drumul spre astru ...
Dacã suporti sã auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de rãi, pentru gloate smintite,
Dacã din opera s-au ales doar ruine si spatii,
Singur, cu scule stricate, de poti s-o refaci, din fundatii ...
Dacã pierzând, într-o clipã de risc pe o sansã, avutul,
Poti sã începi, de la capãt, uitând în tãcere trecutul,
Ferm adunând cu rãbdare, întregul pe lungã duratã,
Fãrã sã sufli o vorbã, de pierderea grea înduratã ...
Dacã superb prin vointã fortezi, când îti vine sorocul,
Inima, capul, tãria, sã nu îsi astâmpere jocul
Gol de puterea vietii, urmându-ti destinul spre tinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ti spune mereu înainte! ...
Dacã multimilor poti sã vorbesti cu deprinderi egale,
Dacã, constant, îti pãstrezi modestia si-n cercuri regale,
Dacã esti vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacã pe toti îi stimezi îndeajuns, însã nu peste fire ...
Dacã momentul cumplit al prãpãdului crâncen si mare
Calm vei putea sã-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stãpânitã de tine,
Tu, peste toti vei rãzbate : om al puterii depline !

INVATA !

Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cit trebuie sa spui
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi
Invata de la ape sa nu dai inapoi
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica si vezi povara ei
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la miel sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor.
Invata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!

(din folclorul norvegian)

Paradoxul vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca, avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
Autostrazi mai largi, dar minti mai inguste;
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin;
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
Avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi;
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor;
Am ajuns pana pe luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada, sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe in vitrine, dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care


Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine, pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbartisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca, intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Octavian Paler

Marioneta

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca nu sunt decat o paiata de carpa si mi-ar oferi o bucata de viata, fara indoiala ca n-as spune tot ceea ce gandesc, dar m-as gandi la tot ceea ce spun.

As aprecia valoarea lucrurilor, nu ptr ceea ce valoreaza, ci ptr ceea ce ele inseamna cu adevarat.

As dormi putin, n-as mai visa deloc, caci prin fiecare minut cand inchidem ochii pierdem 60 de secunde de lumina.

As merge cand ceilalti se opresc, m-as trezi cnd altii dorm.

As asculta cand altii vorbesc, si as savura o inghetata buna de ciocolata.

Daca Dumnezeu mi-ar oferi inca o bucatica de viata, m-as imbraca simplu, as cadea in genunchi in fata soarelui, lasandu-mi goale corpul si sufletul.

Dumnezeule, daca as avea o inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta primele raze de soare.

Cu un vis de Van Gogh as picta pe stele un poem de Benedetti si i-as oferi lunii un cantec de Serrat.

As stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sarutul rosu al petalelor.

Dumnezeule, daca as avea o bucata de viata... n-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun celor pe care ii iubesc cat de mult ii iubesc.

As convinge fiecare barbat, fiecare femeie ca ei sunt preferatii mei si as trai ca indragostit de dragoste.

As demonstra oamenilor cat se inseala crezand ca inceteaza sa se indragosteasca imbatranind, fara sa stie ca incep sa imbatraneasca atunci cand inceteaza sa se indragosteasca!

I-as da aripi unui copil, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.

I-as invata pe batrani ca moartea nu vine o data cu batranetea, ci cu uitarea.

Am invatat atat de mult de la voi oamenilor! Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul in care escaladezi muntele.

Am invatat ca atunci cand nou-nascutul strange pentru prima data, in pumnul lui mic, degetul tatalui, il cucereste pentru totdeauna.

Am invatat ca un om nu are dreptul sa-l priveasca pe un altul de sus decat atunci cand trebuie sa se aplece pentru a-l ajuta sa se ridice.

E adevarat ca multe am putut invata de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, cand ma vor pune in aceasta cutie, vai, voi fi mort.

Garcia Marquez

Cu timpul

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...

Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.

Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt langa tine...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, poate sa fie prea tarziu...

Dar din pacate, se invata doar cu timpul...sau niciodata.

Jorge Luis Borges

Daca mi-as putea trai din nou viata

M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.

As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara

As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult

As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.

As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu

Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui

N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat

As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba

As fi plins si ris mai putin privind televizorul si mai mult privind viata

Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu

adevarat... l-as trai...

Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte.

Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va

intereseze cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc

Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat.

Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea,trupul, sufletul, emotiile.

de Emma Bombeck (scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de cancer)

13 rinduri pentru viata - Garcia Marquez

13 rinduri pentru viata...

1. Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.
2. Nu merita sa plângi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plângi.
3. Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu înseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
4. Un prieten adevarat te prinde de mâna si îti atinge inima.
5. Cea mai stranie forma de a îndeparta pe cineva este a sta lânga el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.
6. Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tau.
7. Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti întreaga lume.
8. Nu îti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
9. Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci când o vei cunoaste în sfârsit, sa stii sa fii recunoscator.
10. Nu plânge pentru ca s-a terminat, zâmbeste pentru ca s-a petrecut.
11. Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi încrederea si doar sa ai mai multa grija în cine ai încredere si a doua oara.
12. Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu înainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.
13. Nu te agita atât, lucrurile cele mai bune se petrec atunci când le astepti mai putin.

Garcia Marquez

Cine moare ?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;

cine nu-si schimba existenta;

cine nu risca sa construiasca ceva nou;

cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,

cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;

cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;

cine nu citeste;

cine nu asculta muzica;

cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;

cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;

cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un

efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim…


Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul

Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale

Daca va fi sa furi, fura o sarutare

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…

Pablo Neruda

THE SHOW MUST GO ON

Empty spaces - what are we living for
Abandoned places - I guess we know the score
On and on, does anybody know what we are looking for...
Another hero, another mindless crime
Behind the curtain, in the pantomime
Hold the line, does anybody want to take it anymore
The show must go on,
The show must go on
Inside my heart is breaking
My make-up may be flaking
But my smile still stays on.
Whatever happens,
I'll leave it all to chance
Another heartache, another failed romance
On and on, does anybody know what we are living for?
I guess I'm learning, I must be warmer now
I'll soon be turning, round the corner now
Outside the dawn is breaking
But inside in the dark I'm aching to be free
The show must go on
The show must go on
Inside my heart is breaking
My make-up may be flaking
But my smile still stays on
My soul is painted like the wings of butterflies
Fairytales of yesterday will grow but never die
I can fly - my friends
The show must go on
The show must go on
I'll face it with a grin
I'm never giving in
On - with the show -
I'll top the bill,
I'll overkill I have to find the will to carry on
On with the -
On with the show -
The show must go on...

QUEEN

Generatia noastra

Nascuti la sfirsitul anilor 70, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca noi nu stim nimic". Suntem ultima generatie care a jucat V-ati ascunsa, Ratele si Vanatorii, Tara-tara vrem ostasi, Prinsa, Uliul si porumbeii, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care jucam cu banu la groapa sau la perete pe abtibilde cu masini din pachetele de guma Turbo, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Chuckie's Egg?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare. Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica si Pink Floyd si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, muzica a inceput cu Backstreet Boys, care "nici nu mai sunt cool acum, orikum!"

Am citit Licurici, Rahan, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i-am trimis 10000 de mailuri "de dulce".

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete, filme sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam (pe gura!) pe cine iubeam. Noi suntem cei care inca au mai cerut (sau li s-a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul "SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers...

Daca esti de-al nostru...
Felicitari!