Sfirsit de iunie in Vama. Aglomeratie. Vama a imbatrinit urit. Vama nu mai e plaja, ci un bilci populat de ciudati si de snobi urbani intr-o mizerie artificiala ambalata intr-un brand pervertit. Vama nu mai e un sat, ci un fel de VamavechePark in care un idiot a construit un castel (sa se spinzure in el), iar alti idioti s-au apucat de un ansamblu imobiliar ?!?! Esenta Vamei era cindva un spirit al naturalului, o cultura a prieteniei, o atitudine antisistem, fie el politic sau de consum. Atunci barurile chiar erau rudimentare si neamenajate (nu ne trebuia mai mult), acum ele sunt doar butaforie care copiaza rudimentarul, sunt design rustico-boem. Simplitatea, austeritatea, chiar mizeria, totul e acum contrafacut. Nimic nu mai e natural in Vama, iar Vama a devenit o hazna consumeristă. Vama e fast-beach (bitch?) de-un week-end. Vama e ultimul produs kitsch de la granita tarii. Unii vor spune ca asa sunt timpurile, ca nimic nu dispare, totul se transforma intr-o afacere. Dar nimic niciodata nu va schimba faptul ca Vama a fost a noastra si numai a noastra. Noi am gasit-o (sau, poate, ea ne-a gasit pe noi), noi am sedus-o si acum ei doar o siluiesc in toate pozitiile, pe toate tarabele, in toate cluburile. La preturi promotionale sau chiar pe nimic.
Si totusi, o plimbare lunga pe plaja inspre granita ma face sa uit de faptul ca Vama noastra a murit de mult. Trec de ultimele bastioane consumeriste si de hotelul albastru si ajung in linistea capatului de tara. Acolo unde citiva fericiti stu in cort si aud doar valurile si pescarusii. Acolo e spiritul Vamii de altadata. Iar dupa ce trec si de ultimul cort, ajungind in dreptul granicerilor care ma privesc ingaduitor, gasesc un ultim mac. Poate nu e ultimul, poate dupa el vor mai inflori si altii, dar geografic e ultimul. E cel mai sudic. E ultimul mac din Vama Veche. Undeva in Vama, la granita dintre Romania si lume, la granita dintre suflet si ratiune, la granita dintre libertate si nesimtire, la granita dintre ce a fost si ce va fi. Macul acesta este o limita. Dincolo de el incepe libertatea. Iar eu am reusit sa ajung pina la el. Pina la ultimul mac din Vama. Chiar daca anul asta am vazut mii si mii de maci, acesta este cel mai frumos.
Don't fall asleep in the poppy field, some weird dreams might haunt you...
Postări
2 comentarii:
... mi-aduc aminte drumul, atat de drag mie ,din 2 mai pana in vama... pe plaja... aproape 4 km de tarm cu scoici, alge, pescarusi, cochilii de melc INTREGI , ceea ce nu gaseam pe plaja umblata, pe care le adunam in tasca mea de in, urmand sa imi fac tot felul de margele si bratari din ele. imi lipseste enorm drumul ala, cu zgomot de valuri, cu strigate de pescarusi...si cu mirosul sarat de mare. mi-e dor, foarte dor, de linistea aia pe care o savuram, de intepaturile de scoici in talpi, pt ca mergeam desculta, cu sandalele legate de tasca si cu pantalonii suflecati. un drum in care vroiam sa simt marea pe glezne, sau gadilat de scoici in talpi, sa ma aplec dupa o cochilie, sa ma opresc sa ma uit dupa un pescarus... putini se intersectau cu mine pe drum, dar parea ca savurau la fel ca si mine totul... stiam drumul ala si mi-era atat de drag... mergeam pe drumul ala inca de la 6-7 ani, cu ai mei in primii ani, apoi singura... l-am descoperit la fiecare varsta altfel... si mi-a creat, la fiecare varsta,trairi diferite. un singur lucru s-a pastrat mereu...linistea si senzatia unica de EVADARE... din pacate, acum s-a surpat faleza si drumul meu, atat de drag, aproape a disparut. dar nu a disparut si dorul de loc neumblat langa mare...dorul de nisip abea atins de pasi ...
http://bobyc86.blogspot.com/2007/07/salbaticie-intre-vama-si-2-mai.html
Trimiteți un comentariu