Cismigiu

Ianuarie 2008. Multa zapada. O dupa-amiaza de duminica in Cismigiu, cu aparatul foto de git. Multe poze. Multa lume pe patinoar. Pomi cu multa chiciura. Poteci ce duc spre infinit. Colturi ale Cismigiului atit de dragi mie. Amintiri din liceu. Chioscul fanfarei. Rondul scriitorilor. La cetate. La sahisti. La mese. Izvorul lui Eminescu. Palatul Stirbei. Podul de lemn. Debarcaderul. Lacul. Infinitul alb al zapezii. Apusul de soare...

Incremenirea alba a iernii, primii ghiocei, culorile toamnei, si, nu in ultimul rind, soarele verii sclipind ca un diamant in apele lacului ne ademenesc mereu pasii pe aleile nemuritoarei de acum gradini, pentru a o vedea iar si iar, pentru a ne umple aici sufletele de bucurie, de bunatate si de frumusete.

Cine este Jerome Kerviel ?

Inaintea zilei de astazi, aproape nimeni nu auzise despre Jerome Kerviel. Google oferea o singura referinta ca si rezultat, si aceea in limba franceza. Probabil in citeva zile va ajunge la milioane de referinte. Sa facem cunostinta cu Jerome. Jerome era un trader care se ocupa cu hedgingul contractelor futures plain vanilla pe indicii pietelor de capital din Europa si lucra pentru Societe Generale - a doua banca din Franta dupa valoarea activelor. Traderul care a inselat investitorii si oficialii bancii a pacalit programele de securitate ale banci si acum este responsabil pentru o pierdere de 4.9 miliarde de euro, cea mai mare din istoria Europei.
Kerviel, care a implinit 31 de ani luna aceasta (mai stiu eu un trader pentru care e valabil lucrul asta), s-a alaturat echipei Societe Generale in 2000 si a lucrat aici 3 ani in back-office inainte sa fie promovat acum 2 ani ca trader la deskul de futures din Paris, ocupindu-se cu dealuri de titluri futures - o sarcina relativ simpla in piata financiara complexa, hiperdezvoltata si cu o multitudine de produse si instrumente derivate a zilelor noastre.
Enormitatea pierderilor provocate de francez este invers proportionala cu marimea salariului sau, care ar putea acoperi eventuale onorarii ale unui avocat bun doar pentru vreo saptamina. Kerviel cistiga ceva mai putin de 100.000 euro pe an, cu tot cu bonus, conform Bloomberg (hmm... daca asta e un exemplu de trader prost platit, eu ce sa mai zic... 100.000 de euro ?!?!?!?). In mod inexplicabil, se spune ca el personal nu s-a ales cu nimic din toata schema, care ar putea sa-l coste foarte scump de acum incolo (asta presupunind, fireste, ca el chiar a facut lucrurile de care este acuzat, deocamdata a disparut cu desavirsire si nu a comentat nimic).
Kerviel se mutase in sala de tranzactionare din back-office in 2006. Aceasta ar putea fi o explicatie a modului in care a invatat cum sa pacaleasca uriasul sistem de compliance si de risc al bancii si sa determine o pierdere de mai mult de 7 milioane de dolari. Desi se spune ca ar fi ajutat banca sa desluseasca mecanismul tranzactional, nimeni nu stie unde este el acum. Oare a beneficiat si el ca si contrapartida a bancii de o parte din sumele pierdute si acum zace pe undeva cu burta la soare pe o insula pustie din Pacific ? Sau este doar o victima a imprejurarilor, a conditiilor pietei, a mirajului unor cistiguri enorme si a iluziei ca piata se va intoarce in favoarea lui ? Sau - o alta ipoteza - este doar un tap ispasitor gasit de banca franceza pentru a justifica pierderi mult mai mari datorate crizei subprime din SUA ? Un purtator de cuvint al bancii l-a caracterizat pe Kerviel ca fiind "linistit si singuratic, care si-a vazut implinit visul de a devenit trader".
Visul lui a devenit un cosmar pentru noi toti... Imaginea Societe Generale este mai zdruncinata decit oricind, iar BRD are probleme de imagine desi nu are nici in clin nici in mineca cu povestea asta, iar sistemele de management al riscului si controlul de la Paris ar face absolut imposibila orice situatie de genul asta, si pot garanta ca traderii de aici nu au asemenea comportamente malefice .
Criza ca si orice criza financiara din lumea asta va trece, iar peste ani Jerome Kerviel va redeveni un nume de care nu a auzit aproape nimeni, fara sa atinga celebritatea "rivalului" sau Nick Leeson care a falimentat banca Barings, pierzind doar 1 miliard si ceva de dolari. Sau poate il va depasi in celebritate, va scrie o carte, se vor fce citeva filme pe tema asta ? Timpul ne va arata daca Jerome va deveni celebru sau va fi ingropat in anonimat, in cosul de gunoi al istoriei pietelor financiare...

Hai la un vin fiert !

Frig si ceata, bruma, chiciura, viscol, crivat, era glaciara... sfirsitul lumii. Toate se rezolva atita timp cit se petrec afara iar tu in casa ai caloriferul cald, un aragaz functional, un litru de vin, scortisoara, mere si coji de portocala. Bine, treceti peste exagerarile de rigoare, in caz de ice age ne crapa caloriferul si teava de gaz. :)

Vinul fiert, impropriu si derutant numit astfel, este la origini si in modul traditional al nemtilor un vin incalzit si condimentat cu diverse, in nici un caz unul dat in clocot sau spumuit precum supa de pui.
Fratiorii aromatei licori sunt grogul, ceai fierbinte si rom (de care beau marinarii) si lunecoasa noastra tuica fiarta cu piper, care asemeni vinului se beau in scop medicinal, adica pentru a incalzi si intari organismul in timpul iernii si mai ales al muncilor in mijlocul gerului.

Ideal in perioada iernii, dupa o zi obositoare la serviciu sau dupa ce ai mers mult timp prin frig, vinul fiert detine o multime de efecte terapeutice. Cercetari facute de-a lungul timpului au aratat ca licoarea bahica detine proprietati curative, in principal, pentru afectiunile respiratorii si digestive.

Nu se stie cind si cine a fiert vin pentru prima oara, dar se presupune ca a inceput ca remediu pentru persoanele care munceau afara, in anotimpul rece. Stramosul bauturii a fost depistat in "tratatul de bucate" al lui Apicius, renumitul "bucatar" roman din antichitate care a notat in De Re Coquinaria (Despre arta de a gati) prima reteta de preparare a vinului fiert, mult mai complexa decit ce cunoastem noi azi. Conditum Paradoxum, pe numele sau roman, era un amestec de miere cu putin vin incalzit si asezonat cu piper, sofran si curmale prajite. Combinatia aburinda se dilua apoi cu restul de vin (neincalzit) astfel ca rezultatul era o licoare extra-aromata si doar putin calduta. Atunci cind vinul a inceput „sa atraga” din ce in ce mai multi adepti, acesta a fost indulcit mai intii cu miere, apoi cu zahar, dupa care s-au folosit diferite condimente.

Oameni de stiinta din cadrul Universitatii Illinois din Chicago au declarat ca bacteriile care duc la aparitia infectiilor pulmonare si a bolilor de inima pot fi distruse prin consumul moderat de vin rosu. Acesta este un agent de distrugere eficient in cazul unei bacterii din aer, despre care se stie ca ar fi cauza infectiilor respiratorii, pulmonare si a bolilor de inima.
Vinul fiert este la mare cautare la nemti, in perioada Sarbatorilor. Gluhwein-ul este de preferat rosu, in timp de austriecii dau mult credit si variantei "albe". Ei nu fierb bautura pentru a nu irosi alcoolul in aburi, ci doar o incalzesc adaugindu-i scortisoara, coaja de lamaie, cuisoare si zahar dupa gust. Atit in Germania cit si in Austria se vinde vin fiert peste tot, pe strada la tarabe, la tirgurile de Craciun este cite un "cazanel" la fiecare casuta, ba chiar poti in schimbul unei garantii (3 euro) sa pleci cu tot cu cana la plimbare prin tirg. Daca returnezi cana teafara iti recuperezi banii. Oricum cei mai multi turisti prefera sa o pastreze:)

Tot ce trebuie sa faceti este sa combinati vinul preferat cu mirodeniile pe care le considerati potrivite. Astfel, se incalzeste pe foc, se strecoara si se serveste in pahare de sticla termorezistente sau in cani. Important este sa nu fierbeti vinul, pentru ca-si va pierde din calitati, in special din tarie. Lasati-l pur si simplu la foc mic, doar cit sa se incalzeasca, iar mirodeniile sa-si lase gustul si aroma. Se mai poate pune si cite o felie mare de mar, portocala sau mandarina. De obicei nu se foloseste un vin bun la sticla ci vrac pentru ca lichidul imbuteliat pentru pastrare indelungata contine tot soiul de conservanti care reactioneaza dubios la fierbere (acresc vinul) si pe de alta parte deoarece procesul de incalzire ii reduce din calitati.

In asteptarea primaverii si pentru a scapa de raceala nu va ramine decit sa apelati la binecunoscutele medicamente – paracetamol si aspirina - sa faceti o frectie cu carmol, sa beti un ceai cu lamaie sau si mai bine... o ceasca de vin fiert cu scortisoara.

Apus de soare

Imi e dor de soarele care rasare din mare in Vama, imi e dor de Bolero, imi e dor de libertatea verii, imi e dor de caldura si lipsa de probleme a verii...
Dar daca nu am cum sa vad un rasarit de soare in vara, am reusit sa vad un apus de soare in iarna. Soarele meu s-a dus sa se ascunda dupa niste crengi pline de zapada si mi-a promis ca o sa ne vedem la o bere, la vara, in Vama. Trebuie sa mai am doar un pic de rabdare pina atunci.

Infinit

Gradina Cismigiu, 12 ianuarie 2008

Un drum care pare ca duce undeva departe, poate spre vremuri mai bune, poate spre un cer mai albastru, poate spre speranta si fericire, poate spre infinit. Sunt curios si cred ca o sa ma duc pe acest drum, poate imi voi recapata optimismul pierdut si pofta de viata...

Sau primavara ?

Acum ma uit la poza si nu imi dau seama.
E iarna si copacii sunt plini de zapada si de chiciura...
Sau e primavara si copacii au inflorit ? Si mai e putin pina la vara... Si dor de Vama...

Chiciura

... dar am luat aparatul si am fugit in Cismigiu...
Toti copacii erau chiciurati, dar trebuie sa recunosc ca in Drumul Taberei aratau mult mai bine...

Salcie

Incep si eu cu pozele de iarna, ca vad ca se poarta.
O salcie in cartierul Ghencea, simbata 12 ianuarie 2008.
Scuze pt calitate, singurul aparat de inregistrat imagini la indemina era telefonul...

Viata ca o teapa...

Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.

- Foarte putin, a raspuns mexicanul.

- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste ? a intrebat atunci americanul.

- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.

- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.

- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.

- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.

- Si cat va dura sa fac toate astea , senor ? intreaba pescarul.

- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.

- Si apoi ?

- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat ? Ai lua cateva milioane.

- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?

- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara....

Comentariu literar la o manea

Versuri "Florin Peste feat Mihaela Minune - 3 luni de senzatie"

Ce miracol si ce vraja
Stau cu gagica pe plaja
Am chef de distractie
3 luni de senzatie

Dau o cheie la mertan
Si am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzina
Si in dreapta o blondina

Am mertanul de mult timp
Si-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Si-mi petrec vara cu ea

Marea neagra e calduta
Blonda-i sexy si finuta
Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plïmbare

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.

Ce miracol şi ce vrajă
Stau cu gagica/gagiul pe plajă

Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.

În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.

Am chef de distractie
3 luni de senzatie

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.

A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.

Dau o cheie la mertan
Si am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzina
Si in dreapta o blondina

„Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei „plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce. Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o „blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului.
Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.

Am mertanul de mult timp
Si-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Si-mi petrec vara cu ea

Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita – "prototip" – autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.

Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăgostiţi.

Marea neagra e calduta
Blonda-i sexy si finuta

Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului.

Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plïmbare

Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.

(Eram pe jos de ris cind am citit prima data chestia asta, si acum inca mai rid cind o citesc... sper sa va luati si voi portia de ris asa, de luni...)

Mircea Cartarescu dixit

Falimentul nostru moral
In timpul studentiei am incremenit de uimire cind l-am vazut pe un coleg - care-avea sa devina peste ani un distins si respectat intelectual - iesind dintr-o librarie cu nu mai putin de cinci carti ascunse sub camasa." "De ce naiba ai facut asta?", l-am intrebat cu oroare, nevenindu-mi sa-mi cred ochilor. "Mai da-i in ma-sa", mi-a raspuns zimbind smechereste, "decit sa le cumpere vreun timpit, mai bine le sutesc eu...". Dupa multi ani, in strainatate, am vazut iarasi, cu ochii mei, una dintre cele mai cunoscute personalitati ale literaturii romane de azi furind, pur si simplu, un obiect vestimentar dintr-un magazin.

Am vazut si alte persoane publice umplindu-si, in fiecare dimineata, geanta cu kilograme de sandviciuri si prajituri de la micul dejun al hotelurilor unde erau cazate, ca sa le ajunga pentru toata ziua. "Mai da-i in ma-sa de occidentali, ca au de unde sa plateasca", imi sopteau vazind ca ma uit la ei. Nu-i vorba aici de scriitori sau de oameni de cultura. Ce vreau sa spun e ca genul de infirmitate morala care-ti permite sa furi (si mai departe sa inseli, sa violezi, sa ucizi) nu cunoaste la noi frontiere de statut social sau de cultura, asa cum nu tine de etnie, de sex, de confesiune religioasa sau de orice alte distinctii intre oameni.

Tine, de fapt, de o lipsa endemica de civilizatie, care la randul ei arata paragina intregului nostru sistem educativ. O educatie dezastruoasa, o lipsa de principii morale si de valori pe care sa le transmitem mai departe fiicelor si fiilor nostri ne-a transformat in ochii lumii intr-un popor de barbari, de hoti si de ucigasi, asa cum noi insine, exasperati de monstruozitatile pe care romanii le comit zilnic in lume si acasa, am ajuns sa ne consideram.

Familia romaneasca a dat faliment ca instanta formatoare: copiii sunt tot mai lasati de izbeliste, la jocuri video, la televizor si pe strada. Scoala romaneasca isi propune, pare-se, sa te scoata un soi de Leonardo da Vinci, doctor in toate stiintele si artele, dar nu sa faca din tine un om intreg. La sfirsitul ei poti sti, eventual, diferenta dintre un atribut si un complement, dar nu si diferenta dintre bine si rau.

Masa romanilor cinstiti e umilita zilnic de noile dovezi de barbarie pe care ziarele straine ni le vara sub nas: noi furturi, noi violuri, noi crime, noi inselaciuni. Cutare boxeri din lotul olimpic au furat caciuli si manusi in America, cutare bestie a violat la Roma o femeie care ulterior a murit. Cutare politist si-a omorit nevasta. Aflam despre trafic de carne vie si de droguri, de fraude pe internet, de ce cu mintea nu gandesti, si peste tot vinovatii se dovedesc a fi fost romani.

E un nou val de ticalosie si murdarie dupa cel de dupa Revolutie, cind Germania si alte tari vestice au fost ingrozite de bandele de hoti si spargatori romani. Sa nu ne inselam singuri spunindu-ne: lasa, ca si la ei sunt si crime, si furturi, si mafie, si coruptie. Adevarul e ca infractionalitatea romaneasca (si, in consecinta, imaginea oribila a noastra in lume) cunoaste un nou virf lunile acestea, tocmai cind lucrurile pareau ca se indreapta spre bine.

De doi-trei ani incoace sperasem si eu ca mizeria morala pe care-o pompam spre Occident e pe cale de dizolvare. Dupa hoardele puse pe rautati din anii '90 au urmat valuri de emigranti cinstiti, oameni simpli si muncitori, pentru care am o mare stima si o la fel de mare compasiune. Nu ma mai asteptam la recrudescenta criminalitatii din partea noastra si la raspunsul sovin din partea lor. Sovinismul exista oriunde se-ntalnesc doua culturi, e o realitate trista a vietii omenesti. Este partea de vina a localnicilor in confruntarea cu "veneticii", e treaba lor si pacatul lor.

Ce ma intristeaza pe mine la culme e ca redresarea noastra pare sa fi fost o iluzie, ca nu ne potolim, ca raul pare sa fie endemic in noi. Ca dovedim mai departe ca structura noastra morala e sovaitoare, permisiva, pentru ca educatia de-acasa si din invatamant nu si-au facut datoria de a ne transforma in persoane morale. De sus pana jos, intre academicieni, ca si intre oamenii simpli, intilnesti insi care parca n-au avut parinti sa le explice diferenta dintre bine si rau, care parca n-au mers la scoala, pentru care nu exista adevar si dreptate, care judeca lucrurile in functie doar de interesele lor de moment. Constiinta acestor barbari ce traiesc printre noi, oameni politici, artisti, muncitori, tarani sau prostituate, nu conteaza, le permite sa comita orice oroare, numai sa le fie lor bine. Lor nu pare sa le fi spus nimeni cuvintele pe care mama mi le repeta aproape zilnic in copilarie: "Cel mai rusinos lucru de pe pamint e sa iei chiar si un capat de ata care nu e-al tau".

Sa nu ne pacalim pe noi insine. Problema imaginii noastre in lume nu sunt nici tiganii, nici cativa scelerati care fura, ucid si violeaza, nici sovinismul italienilor sau al englezilor. E falimentul nostru moral, e lipsa cinstei si a corectitudinii din obisnuintele noastre de fiecare zi. Decaderea noastra ca popor, vizibila in sfera politica in interior si-n imaginea noastra mai rea ca oricand in afara, este produsul absentei frinelor morale la un numar coplesitor de romani, victime ale unei lipse cronice de educatie.

Mircea CARTARESCU

La multi ani 2008!

Un an s-a terminat, altul a inceput. Ma bucur ca 2007 a plecat si a luat cu el niste amintiri triste, durere si lacrimi. Sper ca 2008 sa fie mult mai bun si peste 1 an cind voi trage o noua linie, sa imi aduc aminte de mai multe lucruri frumoase.

Va urez tuturor un an nou 2008 fericit, plin de impliniri, succese pe toate planurile, multa iubire si sanatate multa voua si familiilor voastre.

Sa aveti viata ninsa cu bucurii, sa fiti inzapeziti in fericire, sa va inghete necazurile si sa aveti un suflet cald.

La multi ani !