Zanzibar - paradisul African

Sunt cîţiva ani de cînd un bun prieten, Mr. Nicky, fusese în Zanzibar şi se întorsese cu tolba plină de poveşti şi cu cardurile pline de fotografii, suficient de multe cît să mă fascineze şi să mă facă să îmi promit să ajung pe acolo. Dar a apărut Cuba, au apărut Hong Kong, Macau şi Filipine, aşa că Africa avea să mai aştepte. Pînă în ianuarie, cînd buna mea prietenă Ilinca mi-a spus că ea pleacă în Zanzibar. Pînă să mai întreb eu cu cine, cînd, cum sau de ce, i-am zis, cu un ton imperativ-rugător, să facă ce-o face şi să mă ia şi pe mine. Aşa am ajuns la întîlnirea Miramont, cei care au organizat minunea asta de expediţie, am aflat mai multe detalii şi m-am pregătit sufleteşte de o nouă experienţă. Am făcut şi vaccinul împotriva febrei galbene, am luat şi pastile contra malariei, am golit cardul foto, am pregătit pasaportul şi banii, am făcut bagajele şi am ajuns la aeroport. Şi într-o dimineaţă de martie 2014, păşeam într-o lume nouă, în aeroportul din Zanzibar, un fel de autogară Filaret.

Nu aveam foarte multe aşteptări despre locurile astea, dar poveştile şi fotografiile lui Nicky, precum şi ce mai auzisem pe la întîlnirile Miramont m-au convins şi ştiu că în cazuri din astea e foarte important know-how-ul, aşa că pentru cei care nu au mai fost, încerc să sistematizez un pic.

Despre pregătiri – aşteaptă-te să ţi se recomande o lungă lista de vaccinuri, e decizia ta dacă le faci sau nu, dar atîta timp cît nu sunt obligatorii şi nu ţi se cere dovadă că le-ai făcut la graniţa, nu te grăbi să le faci pe toate.

Despre viză – de pe vremea prea iubitului tovarăş Ceauşescu, România se află în relaţii privilegiate cu anumite ţări din Africa, printre care şi Tanzania, ceea ce acum înseamnă că românii nu au nevoie de viza, şi astfel economisim cam 50 de USD. A propos de asta, aşteaptă-te să nu regreţi niciun dolar sau şiling cheltuit pentru o vacanţă în Zanzibar. Banii tăi, mulţi sau puţini, cîştigaţi uşor sau munciţi din greu, nu-ţi vor cumpără doar o altă vacanţă, ci o experienţă memorabilă de viaţă.

Despre comunicare – aşteaptă-te să poţi comunica bine în engleză. Copiii învaţă engleză, există şcoli cu predare în engleză, aşa că nu vei avea probleme. Dar cîteva cuvinte învăţate în swahili te vor face să te simţi bine, vei fi apreciat iar efortul tău va fi întîmpinat cu sinceră bucurie. Nu te aştepta să ai conexiune bună la internet, wireless-urile sunt rare şi merg greu. Iar despre telefon, mai bine îl închizi sau şi mai bine cumperi o cartelă cu număr local că să poţi comunica uşor cu cei cu care eşti în vacanţă.

Despre ţînţari – sunt mai puţini decît în România, în sezonul uscat. În sezonul ploios sunt ceva mai mulţi. Ei pişca doar la înserare şi la răsărit, atunci trebuie avută mai multă grijă, o haina mai lungă, un spray anti-ţînţari (fie Autan Tropical, fie un repelent ceva luat chiar din Zanzibar). Majoritatea camerelor au plase de ţînţari la pat, aşa că se poate dormi în linişte. Nici turiştii şi nici localnicii nu se pot îmbolnăvi aşa uşor de malarie precum te bagă în panică medicii sau cei din jur. Pregăteşte-te să primeşti tot felul de sfaturi sau previziuni sumbre, să afli că prietenii şi familia sunt mai speriaţi decît trebuie, chiar dacă nu au fost niciodată în Tanzania şi nici nu înţeleg prea bine care sunt bolile sau pericolele reale. Aşteaptă-te să bagi pe toată lumea în sperieţi la o simplă febra.

Despre limba swahili - garantez că în maxim două zile te vei saluta cu toată lumea cu „Jambo” şi mai ales vei înţelege că esenţa Africii de Est este concentrată în două cuvinte: „Pole-Pole”, adică încet-încet. Nimeni nu se grăbeşte vreodată aici. „Karibu” înseamnă bine ai venit, iar dacă vrei să mulţumeşti spui „Asante sana”. „Mzungu” înseamnă alb şi aşa vei fi strigat cît timp stai în Zanzibar, asta dacă nu cumva îţi învaţă numele şi devii „mzungu Boby” sau chiar „Mister Boby”. „Hakuna Matata” înseamnă “nu e nicio problemă” – indiferent ce te îngrijorează sau ce vrei să le ceri, localnicii te vor convinge că nu este nicio problemă şi că totul se rezolva. Vei fi salutat peste tot şi vei învăţa să încetineşti ritmul şi să intri natural şi inevitabil în Pole-Pole. De ce atîta grabă? Doar suntem în vacanţă. Partea cea mai mişto e că, odată intrat în această stare, nu mai vrei să mai ieşi din ea, iar odată întors în ţară, îţi ia cîteva săptămîni bune să te dezobişnuieşti şi să te reintegrezi în agitaţia şi nebunia cotidiană.

Despre muzică - în toată vacanţa veţi auzi peste tot celebra melodie „Jambo bwana”, cîntată de localnici, de massai sau pe la terase. Este un fel de imn turistic, al cărui scop este să te facă să înveţi cîteva cuvinte de baza în swahili. Altă melodie pe care o tot auzi este „Malaika”, cîntată şi de Boney M. Să nu te miri dacă vei ajunge să dansezi pe ritmuri africane pe o barcă tradiţională, în lumina unui apus mirific.

Despre locuri - aşteaptă-te la cele mai albe plaje pe care le-ai văzut vreodată, la un ocean limpede şi cald, în nuanţe intense de albastru, verde sau turcoaz, care sunt minunate pe orice vreme şi în orice moment al zilei, la peşti coloraţi şi corali în adîncuri, la o pădure de palmieri şi de cocotieri cît vezi cu ochii şi la o junglă pe care ai mai văzut-o doar în filme. Iar noaptea este o linişte absolută şi deasupra ta este un cer plin de stele, atît de aproape de parcă îl atingi cu mîna, atît de plin pe cît nu l-am mai văzut absolut niciodată, şi atît de ciudat – fiind în emisfera sudică, Carul mare e invers, cu oiştea în jos, iar Luna răsare invers din Ocean. Imaginea oceanului la flux şi reflux e ceva unic... acum stai cu picioarele în ocean şi o ora mai tîrziu apă e la un kilometru de tine...

Despre oameni - aici vei întîlni oameni cu inima cît toată Africa, oameni care nu au nici un stres, deşi locuiesc în colibe, departe de lumea civilizată aşa cum o ştim noi, oameni care ştiu să dăruiască zîmbete şi îmbrăţişări calde, oameni ospitalieri şi calzi, care te fac să te simţi mai acasă decît acasă, mereu veseli, mereu gata să te ajute. Iar copiii... copiii frumoşi de ciocolată care te privesc curioşi şi veseli, cu ochii lor ca de cafea prăjită... nu ai cum să nu te îndrăgosteşti de ei. Un sfat pentru toţi cei care ajung prima dată în Zanzibar – luaţi cu voi multe bomboane. Copiii de acolo se vor bucura foarte mult de ele, iar zîmbetul şi mulţumirea lor din privire vă vor urmări multă vreme. Cînd apa se retrage, vei vedea femeile întinzînd plasele în ocean, într-un ritual ce ţine, de fapt, de supravieţuire şi de procurarea hranei. Iar hrana aceea o poţi mînca şi tu cu ei.

Despre mîncare - aici găseşti cele mai bune preparate culinare din peşte şi fructe de mare, sucuri din fructe proaspete de care nu te mai saturi, gusturi şi arome amestecate din toate bucătăriile posibile, care te pot duce cu gîndul la India, Thailanda sau te mai miri unde. Mirodeniile sunt combinate cu sutele de varietăţi de fructe şi legume, cu carne, peste şi fructe de mare pentru a crea o bucătărie absolut delicioasă. Nu te poţi baza pe ceea ce ştii, aici şi pizza arată cu totul altfel. Aici mănînci peştele sau caracatiţa care au fost prinse adineauri şi omorîte în faţa ta, calamarul care mai devreme înota liber în ocean. Fructele sunt variate şi minunate, nu au nicio legătură cu gustul celor de la noi, de la bananele mici şi galbene la bananele roşii, jack-fruit, papaya sau nuci de cocos şi mango. De băut, berea e la putere. Bem Safari, Kilimanjaro sau Tusker. Vinul se bea rar şi e mai scump. Ce este cel mai important – durează foarte mult de cînd comanzi pînă primeşti mîncarea. Este o evoluţie care cuprinde mai multe etape: comanda, pescuitul, alesul mîncării, cumpăratul unei butelii de gaz, prepararea şi într-un final servirea. În principiu e bine să comanzi dimineaţă pentru seară şi seara pentru masa de prînz de a două zi. Într-un caz fericit, poţi comanda la prînz pentru seară, dar aşteaptă-te să nu fie gata la timp. Eşti în ţara lui Pole-Pole.

Despre vreme – în principiu, sezonul uscat ţine din octombrie pînă în martie. Dacă mergi în afara lui, te poţi aştepta la dimineţi înnorate, la furtuni care ţin toată noaptea dar şi la ploi de vară trecătoare şi atît de fotogenice. Altfel, e cald, e foarte cald, iar umiditatea contribuie şi ea. Fiind aproape de Ecuator, soarele începe să apună pe la 6 seara, iar la 7 e deja întuneric, zilele sunt scurte şi nopţile lungi.

Despre preţuri – mie mi s-au părut cam mari, dar explicaţia e simplă. Preţurile se schimbă în toată zona odată cu apariţia fiecărui grup de albi. Şi aşa ajungi să dai la magazin 2 dolari iar la terasă 3 dolari pentru o bere, care altfel nu ar fi costat mai mult de un dolar. Un fel de mîncare costă cam 10-15 dolari, destul de mult pentru ceva care cu două ore înainte trăia în mare.  Mîncarea la locul în care eşti cazat va fi mai scumpă decît la o terasă pitorească pe plajă sau la o tarabă în oraş. Moneda lor oficială este şilingul tanzanian, iar pe un dolar primeşti cam 1.600 de şilingi. E important cînd negociezi ceva să precizezi că negociezi preţul în şilingi şi nu în dolari, altfel vei primi un preţ mult mai piperat. Dacă ai talente de negociator, şi eşti descurcăreţ, nu ţi se va mai părea nimic scump :)

Despre drumuri – drumurile nu sunt cele mai bune, dar distanţele nu sunt prea mari şi se poate călători în siguranţă, ziua, dacă închiriaţi o maşină cu şofer, sau un scuter. Se conduce pe stînga, ceea ce poate fi un coşmar, mai ales că localnicii nu se prea omoară cu regulile de circulaţie. Noi am avut şoferii noştri care ne-au dus la toate obiectivele şi a fost cel mai convenabil.

Despre viaţa de noapte – pe partea insulei în care am fost noi, e destul de linişte. Sunt cîteva „cluburi”, aşezăminte care arată că nişte grajduri, şi în care se strînge lumea la dans. Pentru a nu se crea concurenţă, unul e deschis vineri (Crazy Mzungu), unul sîmbătă (Vuvuzela) şi unul duminică. În general sunt mulţi pseudo-massai, veniţi la agăţat de turiste albe, cîţiva beţivi şi fumaţi localnici, iar nimfele de ciocolată sunt foarte puţine şi de obicei ieşite la produs. Şi ei şi ele miros îngrozitor, aşa că e recomandat să aveţi sinuzită dacă vreţi să va împrieteniţi cu ei. Muzica e ok, are şi oareşce accente tribale, dar ceea ce mi-a rămas mie întipărit pe retină a fost felul în care se mişcau toţi oamenii ăia. E clar că sunt născuţi cu ritmul în sînge, dar în ce fel puteau dansa...

Despre ce să faci acolo – asta e cel mai simplu. Odată intrat în Pole-Pole poţi să leneveşti pe plajă, în hamac sau la terase, să admiri nisipul alb şi oceanul turcoaz, să visezi cu ochii deschişi într-un peisaj pe care alţii îl au doar ca wallpaper, să asculţi liniştea şi valurile oceanului, să admiri cerul plin cu stele. Poţi să vezi satele de massai şi o viaţă primitivă aşa cum nu credeai că mai există în realitatea secolului XXI. Pe massai îi poţi recunoaşte după pînza roşie în care se învelesc, o faţă de masă împăturită altfel şi după urechile care arată că nişte toarte de ceşti de ceai. Poţi să îţi faci un tatuaj Henna sau poţi să continui relaxarea cu un masaj tradiţional. Poţi să nu faci nimic de dimineaţă pînă seară sau să umbli toată ziua să vizitezi minunăţiile insulei.

Despre ce să vizitezi – aici ar fi atît de multe de spus încît pot porni de la ideea că nu îţi ajunge o săptămînă să vezi cam toate locurile care merită văzute, fără să ai timp să şi leneveşti. Şi o să le enumăr pe cele mai importante, în ordinea în care le-am văzut noi, fără pretenţia de a fi epuizat toate locurile frumoase de pe insulă:

Snorkeling în Blue Lagoon. O altă plajă cu nisip alb şi o mare turcoaz, demn de pus ca wallpaper. O terasă şi un pod de lemn care avansează în mare.  Apoi o barcă tradiţională care te plimbă pe apele de un turcoaz incredibil. Odată ajunşi la locul faptei, snorkeling într-o apă minunat de clară printre corali şi peşti de mii de culori. Chiar m-am simţit ca pe National Geographic.

Vizita satelor din jur. Noi am stat lîngă Bweju, satele de lîngă noi erau Bweju şi Paje. O Africă autentică, dincolo de bungalowurile de 5 stele de pe plajele de palmieri. Băştinaşii sunt oameni calzi, veseli şi ospitalieri, care trăiesc fericiţi fără confortul civilizaţiei. Ajungi într-un alt timp, iar experienţa întîlnirii cu copiii africani, precum şi zîmbetele lor sunt copleşitoare.

Restaurantul „The Rock”. Unul dintre cele mai celebre şi mai fotografiate restaurante din lume, un restaurant pe o stîncă solitară la malul oceanului. De fapt poate fi pe plajă sau pe ocean, în funcţie de flux şi reflux. Preţurile sunt cele mai mari de pe insulă, dar locul şi atmosfera merită cu prisosinţă.

Turul condimentelor sau „Spice Tour”. Mirodeniile aduse de negustori în această insulă cu teren fertil au schimbat istoria, iar Zanzibarul a atras sultanii din Oman şi pentru condimentele exotice. E plin de ferme de mirodenii, iar într-un astfel de tur vă veţi delecta simţurile cu mirosul şi gustul de vanilie, piper, cuişoare, nucşoară, scorţişoară, mango, curry, jack-fruit şi încă alte zeci de plante. De unele nici n-ai auzit niciodată, iar majoritatea nu le-ai văzut niciodată în mediul lor natural. La sfîrşitul turului primeşti gratis cîte o mostră din toate fructele din tur, şi un mic spectacol ad-hoc. Fetele primesc diverse cadouri confecţionate pe loc, iar băieţii sunt încoronaţi „regi”.

Parcul Natural Jozani. În rezervaţia naturală vei găsi la tot pasul o specie rară de maimuţe - maimuţele Colobus, te vei juca şi vei face poze cu ele.

Pădurea de mangrove. Tot în rezervaţia Jozani sunt păduri de mangrove - arbori care cresc încîrligaţi şi încrengături într-un sol milos. Traseele şi podeţele de pe traseu sunt foarte pitoreşti.

Înotul cu delfinii. Dacă te trezeşti înainte de răsăritul soarelui, ai timp să dai o fugă pînă la Kizimkazi, să iei o barcă spre larg şi să îţi dai întîlnire cu numeroase familii de delfini. Orele 7-8 dimineaţa sunt cele mai propice pentru asta, iar atunci se declanşează curse de urmărire ale lor, şi cînd ajungi lîngă ei, poţi să sari din barcă şi să înoţi împreună cu ei. Senzaţia este fantastică şi nu se compară cu o vizită la delfinariul din Mamaia.

Blue Safari. Este un tur care trebuie făcut neapărat şi include o plimbare cu barca pînă la o limba de nisip răsărită de nicăieri în mijlocul oceanului. Chiar acolo, in the middle of nowhere, poţi să stai să faci plajă pe nisipul alb şi să înoţi în marea turcoaz, după ce eşti întîmpinat cu o grămadă de fructe exotice. Doar nisip fin, alb şi apa aia incredibilă. Distracţia nu durează mult, pentru că apele se întorc şi limba de nisip se scufundă şi dispare cu totul în cîteva minute, aşa că înapoi pe barcă, spre o nouă pădure de mangrove, de dată asta acvatică. Urmează un prînz numai cu fructe de mare, raci, crabi, calamari şi caracatiţe, ceva zăcut pe plajă, o plimbare pînă la cel mai mare baobab de pe insulă, ceva snorkeling şi nici nu ştii cînd a trecut ziua.

Stone Town. Trebuie făcută o plimbare şi pînă la capitală, măcar pînă în partea ei veche, să te pierzi pe străduţele înguste, să admiri clădiri istorice, să iei masa în port, să cumperi suveniruri pentru cei de acasă. O plimbare prin oraşul vechi înseamnă o incursiune în trecutul său, un trecut bogat, care l-a propulsat în patrimoniul UNESCO, cu arhitectura sa amestecată între influenţele Swahili, arabe, persiene, indiene şi europene. Pieţele tradiţionale şi străduţele înguste dau oraşului un farmec aparte. Iar o vizită aici ar fi incompletă fără vizita casei în care s-a născut Freddie Mercury.

Changuu Island. La doar cîteva minute de mers cu barca din Stone Town, ajungi la fosta închisoare. Acum aici este o rezervaţie de broaşte ţestoase uriaşe Aldabra, pe care le poţi hrăni, cu care te poţi juca şi fotografia.

În loc de concluzii – din toată inima vă recomand o vacanţă în Zanzibar, nu are cum să fie altfel decît de vis, din momentul în care înţelegi cu adevărat şi intri în starea de Pole-Pole, te deconectezi de tot şi de toate, admiri peisajele parcă ireale de pe terasa bungalowului, te gîndeşti că arată a Photoshop dar nu este, chiar eşti acolo, în nişte locuri de o frumuseţe care îţi taie respiraţia. Combinaţia plajelor cu un nisip ireal de alb şi a oceanului de un turcoaz paradisiac au darul să te reseteze, să uiţi de toate grijile de acasă, să îţi încarci bateriile pentru un an întreg. De cînd ajungi acolo păşeşti într-un alt timp, şi într-un alt tărîm, de vis. E un loc de unde odată ajuns nu mai vrei să mai pleci. Unul din ultimele locuri exotice virgine din lume, un loc încă neîntinat de turismul comercial, cu unele dintre cele mai sălbatice şi frumoase plaje din lume şi ape excepţional de clare. Cred că cel mai mare dar al Zanzibarului este să te îmbibe de senzaţii. Şi pentru toate astea mulţumesc prietenilor de la Miramont, întregii găşti cu care am fost acolo. Şi va sfătuiesc ca dacă vreţi să ajungeţi acolo, să îi căutaţi. Chiar acum au o ofertă irefuzabilă.

Odată ajuns acasă, vei înţelege exact sintagma „Mal d’Afrique”. Credeam că e doar un clişeu, eu oricum am „mal d’oriunde am mai fost”, dar totuşi dorul de Africa pare să aibă altă culoare şi să treacă mult mai greu. Şi acum simt furnicături cînd aud cuvîntul „Zanzibar”.