Ginduri de sfirsit de 2009

A mai trecut un an din tineretea sau din viata mea. 2009 se pregateste sa plece (in Australia si Japonia a plecat deja) si sa lase locul unui 2010 de tranzitie, in care toti speram sa trecem odata de criza. Am acelasi sentiment ca si in ultimii ani, acelasi sentiment de pierdere irecuperabila, aceeasi senzatie ca am pierdut pretiosul timp ce mi-a fost dat, ca nu am facut destul. E vremea bilanturilor, iar eu sunt vesnic nemultumit de mine insumi.
Si totusi, ce am facut in 2009? M-am stresat mult, am muncit mult, m-am enervat mult, am zimbit putin, m-am distrat putin, am calatorit mult, am iubit putin, am construit ceva. Am stat prea mult la birou si prea putin cu prietenii, am stat prea mult in Bucuresti si prea putin pe drumuri. Mi-am ascultat prea mult propriile ginduri si deloc pe cei care au concertat in Bucuresti. Am fumat prea mult, am baut prea mult, am facut prea putin sport. Am stat prea mult de internet si am citit prea putin. Am indeplinit si am depasit bugete, dar nu am mai avut timp sa iubesc suficient si am ramas singur. Am ajuns pe meleaguri frumoase, am vazut o mare parte din tara si am ajuns in locuri de care nici nu stiam ca exista. Am fugit iar citeva zile la un prieten bun, la mii de kilometri de aici. Am avut o vacanta de vara frumoasa, si totusi trista. Am fugit de amintiri triste, dar nu am scapat inca de durere. Am lenevit pe plaja in Vama, dar am si urcat pe Transalpina. Am revazut Biertan si Viscri, am descoperit cetati sasesti uitate de timp, sate din Ardeal in care timpul curge altfel, am descoperit Tinutul Neamtului si am uitat de mine in Bucovina. Am ajuns din nou prin Maramures, la festivalul de offroad. Am fotografiat mult, si totusi nu atit de mult pe cit as fi vrut. Am revazut Balcik, Heidelberg, Strasbourg si Alsacia, am descoperit Veliko Tirnovo, Caliacra, Frankfurt si Stuttgart. Am fost la 4 nunti si am vazut prieteni foarte buni care s-au aventurat pe drumul vietii in doi. Am vazut alti prieteni care au devenit parinti. Si totusi nu am ajuns la nici un botez. Am stat prea mult timp in casa si m-am plimbat prea putin. Am realizat ceva, si sunt mindru. Am construit noua mea locuinta, mansarda vintage in care m-am mutat. Am renovat toata casa, am fost in santier 4 luni de zile, am schimbat instalatii electrice, gresii, faiante, wc-uri. Am invatat sa fiu constructor, am invatat sa fiu arhitect si am invatat sa fiu decorator. Mi-am facut un loc dupa chipul si asemanarea mea, si sunt foarte mindru de el. L-am proiectat si l-am decorat singur, dupa propriile mele idei si sunt multumit de ce mi-a iesit. Am fost stapinul unei familii de mitze, am vazut 3 suflete venind pe lume si am crescut 3 pisoi, m-am jucat cu ei seara de seara, i-am ingrijit si i-am vazut crescind, si atunci le-am gasit cite un camin la fiecare. Am fost inconjurat de multi oameni, dar putini au vazut cit de singur sunt pe sub masca sociala si sociabila. Am incercat sa refac o relatie, dar toata lumea stie cum e cu ciorba reincalzita. Inca astept sa o gasesc pe cea a carei prezenta sa imi dea fiori si careia sa ii pot pune pe tava lumea mea intreaga. Am cunoscut multi oameni noi, dar nu am incercat suficient sa reinnod legaturi de mult rupte. Am organizat intilnirea de 10 ani de cind am terminat facultatea. Am luat parte la constituirea unei gasti de oameni faini, adunata din mediul virtual. Am cunoscut oameni buni, dar si oameni care m-au dezamagit. Am descoperit Vama si 2 Mai-ul pline de maci superbi in mai. Am ratat din nou "Folk You" si "StufStock". Nu am ajuns nici la Leonard Cohen si nici la Cesaria, dar am ajuns la Tudor Gheorghe si la Pink Martini. Am fost pe stadion, sa vad un meci de fotbal, dar nu juca Steaua.
Am inceput sa detest tot mai mult Bucurestiul, traficul, mitocania, mizeria, tupeul, nesimtirea, si sa iubesc tot mai mult zimbetele, curatenia si ordinea din alte locuri. Am inceput sa detest bizonii, pitipoancele si fitele si sa imi fie dor de suflete curate, de oameni buni si de cintari la chitara in jurul focului. M-am deprimat privind in trecut, in prezent si in viitor. M-am refugiat in nostalgie si in vise si am uitat sa mai traiesc. Am sperat la mai mult, privind un chip pe care nu il mai recunosc in oglinda. Am ramas sclavul devotat al lui “trebuie” si nu mi-am regasit inca nici spontaneitatea, nici optimismul. Am uitat sa fiu fericit, am uitat sa iubesc din suflet…
Nu m-am lasat de fumat, nu am prea dat jos niciunul dintre kilogramele in plus, nu am cistigat la loto, nu mi-am gasit sufletul pereche, dar totusi sunt multumit de ceea ce am construit anul asta. Daca trag o linie, capitolul "Realizari" este mai mare decit capitolul "Dezamagiri" si asta imi permite sa fiu optimist pe viitor...
Ce-mi doresc de la 2010? Nu mai fac liste de rezolutii pentru ca realitatea sa mi le desfiinteze, pe rind, pe toate. Vreau doar mai putine amagiri, mai putine deziluzii. Vreau sa ma regasesc, sa imi redescopar spontaneitatea dar si optimismul. Vreau sa strig “The show must go on!”, vreau sa reinvat sa iubesc, sa imi reamintesc sa fiu fericit. Vreau doar sa fiu sanatos, sa pot sa beau si la vara o bere bruna pe plaja din Vama si sa ascult “Bolero” la rasarit, sa fiu inconjurat de prieteni buni si de suflete curate. Sa mai fac un gratar si un vin fiert la Sirnea si sa fotografiez peisaje de iarna pe ulitele acestui sat nemuritor, vreau sa am timpul si compania cu care sa gasesc locuri minunate prin care nu am mai ajuns pina acum. Da, si vreau sa ma plimb cu barca pe un canal mic, acoperit de stuf, in Delta.
Vine un an greu pentru toti, si nu vreau decit sa il trec cu bine. Asa ca incerc sa-mi pun viata pe “hold“ si sa las inertia sa ma calauzeasca pina in ziua in care…

File de vacanta 28

Am plecat mai departe, spre minastirea mea favorita din Bucovina – Minastirea Moldovita – una dintre cele mai vechi asezari monahale, cu un important si glorios trecut istoric, strajuitoare de veacuri la hotarele Moldovei, situata in comuna Vatra Moldovitei, la circa 15 km de drumul national Cimpulung – Gura Humorului, pe un drum de o frumusete aparte, in codrii ce acopereau cele doua obcine din stinga si din dreapta vaii Moldovitei.
Biserica pictata a minastirii este inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Originea acestei minastiri ramine invaluita in negura vremii, iar traditia o aminteste inca din timpul voievozilor Musatini. Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidita aici o biserica din piatra, intre 1402-1410, iar zona a devenit un centru cultural, care s-a bucurat apoi de privilegii si din partea lui Stefan cel Mare. Biserica a rezistat pina la sfirsitul secolului XV, cind s-a prabusit din cauza unor alunecari de teren.
Dorind sa continue existenta asezamintului, voievodul Petru Rares ii schimba amplasamentul, putin mai la ses, si construieste in 1532 actuala biserica, pe care o inchina aceluiasi hram – “Buna Vestire”. Biserica a fost imprejmuita cu ziduri si turnuri de aparare, capatind aspect de fortareata. Ansamblul este compus din casa domneasca, 4 turnuri de aparare si biserica. Zidurile masive au o inaltime ce depaseste 6 metri, si o grosime de 1.20 metri. Pe ruinele fostelor chili a fost ridicata intre 1610-1620 clisiarnita (casa egumeneasca) pentru pastrarea odoarelor bisericii si organizarea unei scoli minastiresti ce continua traditia culturala a locului. In 1785, odata cu intrarea Bucovinei sub stapinirea habsburgica, minastirea este desfiintata. A suferit numeroase deteriorari pina in anii 1930, cind si-a reluat activitatea ca minastire de maici.
Odata patruns in incinta pe sub arcada gangului subtil decorat cu “funii” sculptate in piatra, sunt surprins de ansamblul vazut si de componentele lui – biserica situata in mijlocul unei curti pline de flori este zvelta, bine proportionate, de plan treflat si cu peretii acoperiti in intregime cu fresce, precum filele unui album deschis la toate paginile. Curtea minastirii, imprejmuita de un zid inalt, te intimpina cu o frumoasa gradina de flori si alei serpuite pavate cu dale din piatra. Aici, inconjurat de trandafiri viu colorati si parfumati trona statuia lui Petru Rares. Biserica are 5 incaperi despartite prin pereti si cu sistem de boltire separate la fiecare incapere. Spre deosebire de alte biserici moldovenesti, aici apar elemente arhitectonice noi, cum ar fi pridvorul deschis, cu 5 arcade mari care dau maretie monumentului sau tainita. Turla este inalta, circulara in interior si octogonala la exterior, asezata pe o baza dubla stelata. Acoperisul este in intregime din sita de brad.
Putin ascunsa privirii, in coltul de nord-vest se inalta conturul interesantului edificiu architectonic al clisarnitei, cu un frumos turnulet circular cu scara interioara, ce are un remarcabil aspect de monumentalitate. Aici era casa destinata voievodului, mebrilor familiei sau inaltilor oaspeti. Aici este adapostita in prezent o colectie foarte valoroasa de obiecte de cult si de arta veche. Jiltul domnesc al lui Petru Rares este cea mai valoroasa opera de acest gen din Moldova.
Biserica minastirii Moldovita se detaseaza de celelalte constructii similare prin proportiile mult sporite ale edificiului si prin inaltimea zidurilor care contribuie la armonizarea intregului.
Pictura interioara nu se abate de la traditie, dind dovada de o inalta maiestrie a exprimarii inconografice. “Rastignirea” este considerata cea mai valoroasa realizare pe aceasta tema din bisericile Bucovinei, fiind deseori comparata cu arta italiana sau cu cea ruseasca din Novgorod. In tabloul votive, retine atentia faptul ca fiecare dintre membrii familiei ctitorului este distinct individualizat. De asemenea “Fecioara cu Pruncul” este considerata de exegeti ca fiind cea mai sensibila imagine plastica a maternitatii din pictura noastra medievala. Bogatia elementelor figurative si decorative, stralucirea coloritului, umanismul si tragismul imaginilor fac din pictura interioara a acestei biserici unul dintre cele mai importante monumente de arta româneasca veche. De o deosebita bogatie decorativa este si catapeteasma, o adevarata opera de arta, sculptata in intregime in lemn si acoperita cu stuc aurit.
Pictura exterioara dateaza din 1537 si prezinta evidente asemanari cu fresca de la Minastirea Humor, este complexa imagistic si bogata cromatic. Executata de catre zugravii unei epoci de mare referinta in arta noastra plastica, pictura Moldovitei este bine pastrata cu exceptia fatadei de nord. Intreaga pictura impune prin monumentalitate, prin forta expresiva a desenului, prin calda armonie cromatica, de asemena prin claritatea programului iconografic. Dominanta gamei cromatice este, in cazul Moldovitei, galbenul auriu cu suave reflexe solare de un fast subtil si o distinsa eleganta. Alaturi de Voronet, Sucevita, Arbore si Humor, Moldovita face parte din salba de monumente de notorietate universala pentru ceea ce specialistii numesc "genul picturii exterioare medievale din Moldova". Fatada sudica contine un impresionant "Asediu al Constantinopolului". Cit de mindru e sultanul, cu turbanul lui verde, in mijlocul armiilor de ieniceri si spahii! Cum mai trag tunurile, si de pe uscat si de pe mare! Cit de hotariti sunt aparatorii… Folosirea perspectivei face posibila o vedere panoramica a scenei de lupta. In acest cadru se remarca si faptul ca bisericile din cetatea asediata seamana perfect cu sfintele lacasuri bucovinene. Temele preferate de zugravii timpului - "Imnul Acatist", “Rugul lui Moise” si "Arborele lui Ieseu" - sunt prezentate pe peretele sudic mult mai amplu si mai spectaculos decit in reprezentarile similare din alte locuri.
Din punct de vedere artistic, pictura exterioara a bisericii reprezinta un tot unitar de cultura generala, care contine scene religioase, dar si istorice sau cu aspect cultural. La baza intregii picture sta un principiu characteristic artei crestine – cel de a oferi prin pictura sinteza ideilor religiei.
Este remarcabila impletirea si unitatea elementelor bizantine si locale si interpretarea româneasca a unor teme traditional bizantine. Pictura are un caracter mult mai realist, narativ, insuflind viata scenelor.
Moldovita se individualizeaza prin citeva elemente de ordonanta iconografica, prin stilul picturii si prin tonalitatea cromatica.
Am plecat de aici vizibil impresionat de bogatia ornamentatiei, de pridvorul deschis, de slava Domnului. Dupa parerea mea, este cea mai frumoasa minastire din Bucovina, o minastire extraordinar de frumoasa, ce nu trebuie ratata, un loc in care te simti in siguranta, un colt de rai plin de flori, o capodopera arhitectonica si un important centru spiritual. Trandafirii cu petale catifelate care m-au intimpinat cind am intrat pe portile minastirii, sau frumusetea, vechimea si unicitatea picturilor… Nu stiu ce anume mi-a placut mai mult, dar stiu ca minastirea Moldovita va ramine un loc de suflet pentru mine. Departe de agitatia turistica de la Voronet, Moldovita respira un aer blind, o pace si o frumusete calda, mult mai apropiate sufletului meu.

Sa-l ajutam pe Razvan !

Am primit din mai multe parti tulburatoarea poveste a lui Razvan Zainescu. Mai multi dintre cunoscutii mei il cunosc pe Razvan si imi vine greu sa cred ca asemenea nenorociri se pot intimpla cuiva din cercul de cunoscuti. Din pacate, asemenea povesti nu sunt doar la televizor sau in ziare, ci se intimpla si cu adevarat. Chiar daca eu nu il cunosc personal, sunt sigur ca Razvan merita atit ginduri bune si incurajari cit si ajutorul nostru. M-a miscat si faptul ca Razvan este un baiat de virsta mea si ca asemenea necazuri pot lovi pe oricine, fara a tine cont de nimic. Acum, in luna cadourilor, cred ca putem sa ii facem un dar si lui Razvan, sa il ajutam si noi cu ceva, in functie de posibilitati.
Si o alta rugaminte a mea, pe linga cea de a-l ajuta pe Razvan, ar fi de a trimite catre cit mai multi acest mesaj, pentru ca asa cum am mai vazut, mic cu mic se face mare, si impreuna putem reusi...

"Este povestea cutremuratoare a lui Razvan Zainescu, un baiat de 32 de ani pe care l-am cunoscut cu foarte multa vreme in urma (acum vreo 20 de ani) datorita mamei lui care mi-a fost profesoara de economie in liceu si care mi-a marcat hotarator evolutia ulterioara a carierei profesionale. Desi drumurile noastre initial s-au despartit, viata m-a tinut aproape intamplator in preajma lui si a familiei lui, iar cat a lucrat la Reuters ne-am intalnit destul de des datorita specificului muncii. Despre situatia lui am aflat pe 3 decembrie 2009 si trebuie sa recunosc ca nu imi vine sa cred ca se poate intampla cuiva o asemenea nenorocire, unui om pe care il cunosc ca fiind o persoana deosebita, educata un tip cu un suflet mare, apreciat de toti cei care l-au cunoscut si provenind dintr-o familie de oameni exceptionali. Cosmarul prin care acest om trece acum a venit din senin, convulsiile survenite in timpul somnului au condus la oprirea respiratiei, resuscitarea a avut loc dupa 40 de minute dar din cauza neoxigenarii, creierul a fost afectat. Razvan nu avea nicio problema medicala iar cauzele crizei nu au putut fi stabilite. Acum insa acest baiat deosebit este in plin tratament de recuperare si are urgenta nevoie de sprijin financiar pe care familia sa nu si-l mai poate permite. Detalii gasiti pe site-ul http://razvan-zainescu.eu. Acest om are nevoie de inca o sansa pentru a reveni in mijlocul familiei si ne sta in putinta sa il ajutam." - Remus Serban, trader, ING Bank

"Citesti despre astfel de povesti si crezi ca sunt numai ale altora, numai din filme si ziare. Si cand i se intampla cuiva atat de drag si apropiat, ramai fara repere! Razvan ne-a marcat viata tuturor care scriem aceste randuri si continua sa o faca intr-un mod care nu ne asteptam! Este o lupta incredibila ceea ce se intampla si urmeaza, pentru Razvan si familia lui, o lupta in care fiecare credem si participam asa cum putem mai bine. Pentru zambetul si glasul care ne-au bucurat ani la rand, pentru un OM care inca are atatea de trait si daruit in viata, pentru o familie cu o putere extraordinara de a lupta, merita sa ajutam!" - Oana Paun, Trader, Citibank Romania

"L-am cunoscut pe Razvan cand a intrat in AIESEC. De atunci a fost o prezenta pe care nu o puteai ignora. Puteai sa il placi sau nu, dar in nici un caz nu puteai sa il ignori sau sa faci abstractie ca exista. Statura impozanta, tot timpul cu zambetul pe buze si tot timpul cu replica pe buze. Lui Razvan ii datorez casnicia mea. Datorita lui sunt casatorita cu cel mai minunat om pe care il cunosc. Chiar daca nu am avut intotdeauna acelasi pareri, chiar daca ne-am si certat ocazional, iti multumesc Razvan ca existi si iti doresc din suflet sa te loveasca o forta divina care sa te scoata din ceata in care ratacesti in aceste clipe. Razvan merita ajutor pentru a redeveni ceea ce a fost: o forta pe care nu o poti ignora. Va rog sa nu il ignorati pe Razvan!" - Oana Nedelcov, Managing Director, S.C. JUST ADVERTISING S.R.L.

Chiar daca nu l-am cunoscut pe Razvan, ii cunosc pe Remus si pe cele doua Oane si imi dau seama ca pentru cei care il cunosc, Razvan este un om deosebit si care merita sa cistige lupta pe care o duce cu boala, cit si lupta celor din jur pentru sanatatea lui si va rog inca o data sa incercam sa il ajutam...

Din 13 octombrie 2009, pana pe 13 decembrie 2009, printr-un SMS, valabil in retelele Vodafone, Orange si Cosmote, la numarul 890, prin care vei dona 2 euro pentru tratamentul lui Razvan.
Deasemenea, conturile la care se pot face donatii pentru Razvan sunt:


ING Bank N.V.Amsterdam
Sucursala Bucuresti , Agentia Mihai Bravu Cod SWIFT : INGBROBU BIC 606410008 Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA ( mama lui Razvan )
IBAN: RO45INGB0000999900077895 (RON)
IBAN: RO71INGB0000999900077912 (EUR)
IBAN: RO60INGB0000999900077916 (USD)
BRD GSG Agentia Theodor Pallady
Cod SWIFT CODE: BRDEROBU
Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA
IBAN: RO54BRDE441SV14528194410 ( RON)
IBAN: RO20BRDE441SV02209874410 ( EUR)
BCR: Banca Comerciala Romana Sucursala Sector 3 Bd. Decebal nr. 11, bl S14, sector 3 Bucuresti Cod Swift: RNCB ROBU Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA
IBAN: RO93RNCB0318005670430001 ( RON)
IBAN: RO27RNCB0074005670430003 ( EUR)

Multumesc pentru atentie, bunavointa si timpul acordat...

File de vacanta 27

Am pastrat pentru ultima parte a periplului meu prin Bucovina acele minastiri celebre, de care toata lumea a auzit si pe care le mai vazusem si eu cu alte ocazii. Si, intrucit am stat chiar la Voronet, am inceput ziua cu minastirea Voronet, celebra pentru albastrul ei nemaintilnit, cea mai cunoscuta din minastirile din Bucovina pictate atit interior, cit si exterior. Se afla foarte aproape de orasul Gura Humorului, pe valea unui afluent al Moldovei.
Voronetul este una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Stefan cel Mare si a fost ridicata in 1488, in numai 4 luni (un record pentru acea vreme), avind hramul Sfintului Mare Mucenic Gheorghe. Legenda spune ca Stefan a fost bine sfatuit la vreme de restriste de catre sihastrul Daniil din Voronet, si, drept multumire, a hotarit inaltarea acestei minastiri. Cuviosul Daniil, sihastru si duhovnic vestit, a devenit primul staret al minastirii. O candela aprinsa vegheaza mormintul Sfintului Daniil Sihastru de unde obstea minastirii ia binecuvintarea pentru slujbele de dimineata, dupa-amiaza si de la miezul noptii.
Viata monahala s-a intrerupt si aici in 1785. odata cu anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic, si s-a reluat in 1991, cu o obste de calugarite.
Din punct de vedere arhitectural, minastirea este asemanatoare cu celelalte biserici construite in perioada domniei lui Stefan cel Mare. Forma initiala a bisericii mai poate fi vazuta in tabloul votiv – asezata pe un soclu de piatra, cu turla inaltata pe o baza patrata pentru a-I accentua zveltetea si elanul spre inaltime. Ridicata pe un plan trilobat, ea va primi o mare nota de originalitate prin decoratie. Este unul dintre putinele monumente de arhitectura religioasa din Bucovina care isi pastreaza in mare masura forma intiala. Astfel, Voronetul reprezinta unul dintre primele monumente moldovenesti creatoare de stil propriu, sinteza originala de elemente bizantine (planul treflat cu turla pe naos), gotice (arcurile frinte la chenarele usilor si ferestrelor) si strict autohtone.
In 1547, mitropolitul Grigore Rosca (var al lui Petru rares, considerat al doilea ctitor al bisericii) a adaugat un pridvor inchis, pentru care a adoptat o solutie unica , in care arhitectura este subordonata decorului pictat.
Pictura interioara a bisericii dateaza in cea mai mare parte din vremea lui Stefan cel Mare, din 1496 – un ansamblu iconografic bine adaptat spatiului, armonios, solemn, dar cu un vadit character de monumentalitate, compozitii neintrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor si formelor. In pridvor, pictura reprezinta calendarul crestin-ortodox. In interiorul bisericii retin atentia jilturile si stranele din secolul XVI, mormintul mitropolitului Grigore Rosca si mormintul sihastrului Daniil.
Pictura exterioara de datoreaza aceluiasi Grigorie Rosca, care a urmarit personal realizarea operei calugarilor-zugravi anonimi, care au pictat zidurile exterioare din temelie pina in streasina. Devenita atit de cunoscuta datorata cromaticii sale, in special a nuantei de albastru, aceasta este principalul punct de atractie. Armoniile tonale, nuantele si culorile sunt filtrate din mediul natural de catre artistii zugravi. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii inconjuratoare. Asa cum este de albastru cerul la Voronet, asa au incercat acestia sa-l reproduca pe peretii bisericii, creind o unitate indestructibila intre peisaj si pictura exterioara a bisericii. Frescele care decoreaza exteriorul si interiorul, originalitatea picturilor si intensitatea albastrului denota genialitatea artistilor moldoveni care cu un acut simt artistic au facut din Voronet simbolul Bucovinei si cel mai reusit ansamblu al artei feudale moldovenesti.
Astfel, Judecata de Apoi ocupa tot peretele de apus intr-o uriasa compozitie pe 5 registre, unica in arta crestina, considerata prin amploare, stiinta elementului decorativ si stralucirea policromiei, superioara compozitiilor de la Athos si Pisa, demna de a fi alaturata Capelei Sixtine sau imaginilor de la San Marco din Venetia, si cistigind astfel supranumele de Capela Sixtina a Orientului.
Originalitatea artistilor consta si in curajul de a introduce in scena elemente folclorice si de peisaj local, totul pe un fond albastru unic in lume, ce a nascut sintagma “albastru de Voronet”, egala verdelui Veronese si rosului Titzian.
Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Iesei si de portrete ale filozofilor greci si latini antici. Linga intrare sunt chipurile ctitorilor minastirii – Sfintul Daniil Sihastrul si mitropolitul Grigore Rosca.
Daruite de Stefan cel Mare, doua clopote evoca peste veacuri numele marelui voievod, creind o legatura invizibila cu inaintasii nostri.
Expresia artistica a dreptei noastre credinte, a rafinamentului si gustului pentru frumos a neamului nostru, Minastirea Voronet indeamna la reculegere si incinta inima si mintea privitorului ce ajunge aici din toate colturile lumii.
Si totusi…am regasit aici un contrast tipic românesc, dintre maretia trecutului si frumusetea unei creatii din vremuri demult apuse si tendinta actuala, dominate de superficialitate si kitschuri, reprezentata prin talciocul din preajma minastirii, plin de chinezisme si alte chestii de gust indoielnic. Si iarasi – NU mi-a placut deloc aglomeratia de acolo, faptul ca abia am avut loc sa fac cite o poza, iar inauntrul bisericii am fost impins, inghiontit si calcat de grupuri si cete de turisti, care se deplasau precum oile. Intr-un frumos spirit de turma. Si mi-am dat inca o data seama ca locurile cele mai frumoase sunt cele de care nu stie prea multa lume, sunt coltisoarele de rai, uitate de lume, accesibile doar cunoscatorilor si care nu sunt facute publice. Si mi-am adus din nou aminte de ce s-a intimplat cu Vama Veche si de cit rau fac multimile dezlantuite de români unor locuri superbe, in care ar trebui sa predomine linistea, placerea de a admira frumosul si de a iti umple sufletul de sentimente frumoase, si nu manelismul de turma atit de specific noua, ca popor.
Sa vedem si pozele: