Casa Enescu

In Noaptea Muzeelor, in mai, am ajuns si la cladirea aceea frumoasa de pe Calea Victoriei pe care o admirasem de multe ori din masina, dar niciodata nu ma apropiasem suficient de ea. Frumusetea acestei cladiri ma atragea de mult timp, iar acum gasisem ocazia perfecta de a o vedea, chiar daca in miez de noapte.
Farmecul unui oras se ascunde in muzeele lui, asa cum farmecul unei carti se ascunde in paginile sale. Daca nu ai deschis cartea si ai citit doar rezumatul, nu ai ajuns de fapt sa o cunosti cu adevarat. Palatul Cantacuzino este ca un capitol al unei carti de istorie, o istorie pe care eu, din pacate, nu am avut ocazia sa o invat la scoala. Nu poti ignora acest palat impunator care, pe linga cladirile care s-au construit in jurul lui, se incapatineaza sa stea ca o poarta de intrare spre o alta lume.
Palatul Cantacuzino sau Casa Enescu gazduieste Muzeul National George Enescu, si este una dintre cele mai frumoase cladiri din Bucurestiul de inceput de secol XX. Somptuoasa intrare, umbrita de o imensa si superba copertina in cel mai autentic stil "Art nouveau" anunta ca aici luxul si rafinamentul de epoca s-au intilnit pentru a ridica pe Podul Mogosoaiei de ieri, astazi Calea Victoriei 141, unul dintre cele mai stralucite si impunatoare palate bucurestene.
Construit intre 1901-1903 de catre Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit si "nababul" petrnu fabuloasa sa avere, fost primar al capitalei, prim-ministru si sef al Partidului Conservator, palatul a fost realizat dupa proiectele arhitectului Ioan Berindei in stilul baroc francez al epocii Ludovic al XVI-lea. Acesta a colaborat pentru decorarea cladirii cu renumiti artisti ai vremii - G.D. Mirea, N. Vermont si Costin Petrecu pentru picturile murale, Emil Wilhelm Becker pentru sculpturi si ornamentatia sculpturala, casa Krieger din Paris pentru decoratia interioara (tapiserii, candelabre, lampi si vitralii.
Dupa moartea nababului (1913), palatul a trecut in posesia fiului sau Mihai G. Cantacuzino si a sotiei acestuia, Maria (Maruca). Palatul era recunoscut in Bucurestiul de altadata prin marile baluri pe care Mihail G. Cantacuzino impreuna cu Maruca le organizau aici. Seratele si auditiile muzicale, la care George Enescu era un obisnuit, erau binecunoscute si se bucurau de prezenta numelor sonore din aristocratia romana si straina. Dupa decesul prematur al sotului (1929), Maruca se recasatoreste in 1939 cu George Enescu. Cuplul Enescu a locuit intre 1945 si 1946 in casa din spatele palatului, destinata initial administratiei cladirii. In anii 1940, palatul a adapostit sediul presedintiei Consiliului de Ministri, apoi, din 1947, Institutul de Studii Româno-Sovietice. Dupa moartea lui George Enescu (1955), sotia sa a lasat prin testament palatul si cladirile anexe muzeului dedicat memoriei marelui nostru compozitor, astfel ca din 1956, aici functioneaza Muzeul National George Enescu si Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.
In 3 sali ale Palatului Cantacuzino se desfasoara cronologic expozitia ce cuprinde, intre altele, fotografii, manuscrise, documente diverse, diplome, decoratii, desene, busturi, instrumente muzicale, fracul si costumul de academician, masca mortuara si mulajul miinilor artistului. Atmosfera de odiniara se regaseste in intimitatea casei din spatele palatului, auster amenajata, devenita Casa Memoriala George Enescu.
Edificiul - declarat monument de arhitectura - are patru nivele : un subsol inalt alcatuind soclul constructiei, un parter cu ferestre in arc de cerc si cu balustrade de piatra, un etaj cu ferestre drepte prevazute cu balconase din fier forjat si o mansarda cu lucarne bogat ornamentate. Fatada sa are ca element dominant intrarea, usor decrosata, precedata de trepte ample, din marmura, strajuita de doi lei din piatra si ocrotita de o copertina in forma de scoica sau evantai. Amplasat intr-un spatiu de exceptie, Muzeul National George Enescu este investit cu valoare istorica, culturala, artistica si turistica. Patrimoniul sau permite recompunerea istoriei unei vieti si cariere de exceptie, puse in slujba muzicii românesti si a afirmarii sale in context universal.