Acum 10 minute am vorbit cu un prieten si am aflat povestea lui Edi. Edi era un tinar de 21 de ani care avea un BMW si era un membru al forumului http://www.bmwclub.ro/. B-85-EDD sau "theaddon" - asa era el cunoscut pe forum. Eu nu l-am cunoscut pe Edi, dar ceea ce am auzit mi-a dat foarte mult de gindit. Ieri seara, Edi a facut stop cardiac. Pina au venit ai lui acasa era deja prea tirziu... si avea doar 21 de ani. Colegii lui de forum il caracterizau: "un baiat prea bun,cuminte,civilizat...", "era un tip cu un bun simt extraordinar si nu consuma bauturi alcoolice sau alte chestii daunatoare". Nu a avut niciodata vreun simptom al vreunei probleme cu inima si ultimele analize ii iesisera bine.
Viata e atit de nedreapta. Un copil (pina la urma) de 21 de ani, care inca nu a apucat sa se loveasca de viata, isi vede terminat atit de brusc si de trist drumul prin viata... Un copil care pleaca la o virsta asa de frageda, avind in fata lui o viata inreaga de trait si toate atuurile inainte...
O asemenea veste te face sa te intrebi asupra scopului vietii.... Ne-am obisnuit sa traim in viitor, sa ne facem mii de planuri, sa ne imaginam ca vom realiza una sau alta, sa punem bani deoparte pentru asta... Nu mai avem timp sa ne implinim visele, nu mai avem timp pentru noi, ne obisnuim intr-o rutina zilnica acasa-serviciu-acasa si a doua zi o luam de la inceput... Toate ideile noastre trebuie sa fie concretizate in viitor... Ne vom ocupa de noi, de ideile si de visele noastre atunci cind vom avea timpul sau dispozitia necesara dar niciodata nu ACUM. Pentru toate inventam un "mai tirziu", si nu ne gindim ca acel "mai tirziu" ar putea sa nu mai vina niciodata....
Ar trebui sa traim in fiecare zi ca si cum ar fi ultima.... sa facem cu adevarat ceea ce ne dorim si sa nu amanam de la o zi pe alta.... sa iubim, sa ne simtim bine... sa traim exact asa cum vrem fara sa ne para rau de timpul din urma.... Fiecare zi, ora minut poate fi ultimul(a) din viata ta sau a oricui. Este o relativitate a vietii... Important e sa te gandesti daca ceea ce faci acum este ceea ce vrei tu cu adevarat, privind lucrurile din aceasta perspectiva! Viata ,indiferent de numarul anilor,este atat de scurta incat nici nu realizezi ca ai trait destul.
V-aţi gîndit în această dimineaţă… cînd v-aţi trezit, că este posibil ca seara să nu mai aibă şansa să va mîngîie pleoapele şi să va dăruiască somnului? Probabilitatea ca să muriţi în cursul zilei de azi este total prezentă… căci pentru a muri este suficientă o secundă… şi apoi… toţi suntem datori vieţii cu o moarte… Dar ceea ce este important este cîte clipe am trăit cu adevărat azi... Poate veti zîmbi şi veţi spune că este un subiect mult prea uzat... însă vă provoc să pătrundeţi cît mai adînc... cît mai profund în trupul acestui dicton... să trăiţi cu pasiune avîndu-l în minte... fie şi numai 24 ore... ar fi un bun început... Oare de ce uităm să fim fericiţi pentru lucrurile aparent fireşti, pentru un răsărit de soare frumos, pentru o nouă zi în care putem merge mai departe, pentru o ploaie care parcă ne spală sufletele... Viaţa noastră nu se petrece în viitor şi nici în trecut; nu mai sîntem oamenii de ieri şi nici nu ştim cum vom fi mîine; haideţi să trăim viaţa mai încet ca să avem timp să înţelegem ceva din ea şi să nu ni se pară la sfîrşit că a fost doar un film care s-a derulat mult prea repede pentru a prinde măcar esenţialul din el... Şi gîndindu-ne la clipa etern prezentă sigur ne vom întreba şi ce este ascuns în spatele morţii..
Trebuie să conştientizăm permanent momentul prezent, „aici” şi „acum”. Fericirea este mereu amînată pentru mai tîrziu, într-un „atunci şi acolo” fantasmagoric în care proiectăm de cele mai multe ori dorinţe confuze şi contradictorii. Adevărata fericire nu poate fi atinsă decît printr-o reală şi profundă cunoaştere de Sine, iar pentru ca această cunoaştere să apară este necesară o permanentă atenţie faţă de clipa prezentă.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Edi!
Viata e atit de nedreapta. Un copil (pina la urma) de 21 de ani, care inca nu a apucat sa se loveasca de viata, isi vede terminat atit de brusc si de trist drumul prin viata... Un copil care pleaca la o virsta asa de frageda, avind in fata lui o viata inreaga de trait si toate atuurile inainte...
O asemenea veste te face sa te intrebi asupra scopului vietii.... Ne-am obisnuit sa traim in viitor, sa ne facem mii de planuri, sa ne imaginam ca vom realiza una sau alta, sa punem bani deoparte pentru asta... Nu mai avem timp sa ne implinim visele, nu mai avem timp pentru noi, ne obisnuim intr-o rutina zilnica acasa-serviciu-acasa si a doua zi o luam de la inceput... Toate ideile noastre trebuie sa fie concretizate in viitor... Ne vom ocupa de noi, de ideile si de visele noastre atunci cind vom avea timpul sau dispozitia necesara dar niciodata nu ACUM. Pentru toate inventam un "mai tirziu", si nu ne gindim ca acel "mai tirziu" ar putea sa nu mai vina niciodata....
Ar trebui sa traim in fiecare zi ca si cum ar fi ultima.... sa facem cu adevarat ceea ce ne dorim si sa nu amanam de la o zi pe alta.... sa iubim, sa ne simtim bine... sa traim exact asa cum vrem fara sa ne para rau de timpul din urma.... Fiecare zi, ora minut poate fi ultimul(a) din viata ta sau a oricui. Este o relativitate a vietii... Important e sa te gandesti daca ceea ce faci acum este ceea ce vrei tu cu adevarat, privind lucrurile din aceasta perspectiva! Viata ,indiferent de numarul anilor,este atat de scurta incat nici nu realizezi ca ai trait destul.
V-aţi gîndit în această dimineaţă… cînd v-aţi trezit, că este posibil ca seara să nu mai aibă şansa să va mîngîie pleoapele şi să va dăruiască somnului? Probabilitatea ca să muriţi în cursul zilei de azi este total prezentă… căci pentru a muri este suficientă o secundă… şi apoi… toţi suntem datori vieţii cu o moarte… Dar ceea ce este important este cîte clipe am trăit cu adevărat azi... Poate veti zîmbi şi veţi spune că este un subiect mult prea uzat... însă vă provoc să pătrundeţi cît mai adînc... cît mai profund în trupul acestui dicton... să trăiţi cu pasiune avîndu-l în minte... fie şi numai 24 ore... ar fi un bun început... Oare de ce uităm să fim fericiţi pentru lucrurile aparent fireşti, pentru un răsărit de soare frumos, pentru o nouă zi în care putem merge mai departe, pentru o ploaie care parcă ne spală sufletele... Viaţa noastră nu se petrece în viitor şi nici în trecut; nu mai sîntem oamenii de ieri şi nici nu ştim cum vom fi mîine; haideţi să trăim viaţa mai încet ca să avem timp să înţelegem ceva din ea şi să nu ni se pară la sfîrşit că a fost doar un film care s-a derulat mult prea repede pentru a prinde măcar esenţialul din el... Şi gîndindu-ne la clipa etern prezentă sigur ne vom întreba şi ce este ascuns în spatele morţii..
Trebuie să conştientizăm permanent momentul prezent, „aici” şi „acum”. Fericirea este mereu amînată pentru mai tîrziu, într-un „atunci şi acolo” fantasmagoric în care proiectăm de cele mai multe ori dorinţe confuze şi contradictorii. Adevărata fericire nu poate fi atinsă decît printr-o reală şi profundă cunoaştere de Sine, iar pentru ca această cunoaştere să apară este necesară o permanentă atenţie faţă de clipa prezentă.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Edi!
“The good die young - because they see it's no use living if you've got to be good” - John Barrymore
Postări
3 comentarii:
Nu stiu cine esti dar iti multumesc pentru omagiu adus lui Edi. Eu sunt matusa lui si l-am iubit nespus de mult. Era aproape perfect. Era frumos, destept dar mai ales bun si cald. Nu am avut puterea pina azi sa caut ID lui dar azi ........nu stiu. am vazut acest omagiu si m-am cutremurat.iti multumesc.
Nu stiu cine esti dar iti multumesc pentru omagiu adus lui Edi. Eu sunt matusa lui si l-am iubit nespus de mult. Era aproape perfect. Era frumos, destept dar mai ales bun si cald. Nu am avut puterea pina azi sa caut ID lui dar azi ........nu stiu. am vazut acest omagiu si m-am cutremurat.iti multumesc.
Sunt cineva care a aflat din intimplare povestea lui Edi, dar pe care l-a impresionat foarte mult, si i-a dat subiect de meditatie o seara de simbata, si l-a impins sa scrie aceste lucruri...
Trimiteți un comentariu