Daca

Rudyard Kipling

IF / DACĂ

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:
If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!

Dacã te poti stãpâni, când norodul din jur se frãmântã,
Brav înfruntând insolentul repros, cu liniste sfântã,
Dacã-ti pãstrezi, în virtute, credinta si-ncaleci sfiala,
Când se îndoieste de tine multimea, si-ti ierti îndoiala ...
Dacã astepti cu nãdejde si nu te rãpune-asteptarea,
Dacã minciunii, stãpânã pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacã asaltul mâniei te lasã senin, fãrã urã,
Dacã pãsesti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu mãsurã ...
Dacã te leagãnã visul, dar stãrui stãpân peste vise,
Dacã din gânduri mãrete renunti sã-ti faci teluri prezise,
Dacã cuvântul, izvor de ispite si cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelisti, nici vâsle in drumul spre astru ...
Dacã suporti sã auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de rãi, pentru gloate smintite,
Dacã din opera s-au ales doar ruine si spatii,
Singur, cu scule stricate, de poti s-o refaci, din fundatii ...
Dacã pierzând, într-o clipã de risc pe o sansã, avutul,
Poti sã începi, de la capãt, uitând în tãcere trecutul,
Ferm adunând cu rãbdare, întregul pe lungã duratã,
Fãrã sã sufli o vorbã, de pierderea grea înduratã ...
Dacã superb prin vointã fortezi, când îti vine sorocul,
Inima, capul, tãria, sã nu îsi astâmpere jocul
Gol de puterea vietii, urmându-ti destinul spre tinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ti spune mereu înainte! ...
Dacã multimilor poti sã vorbesti cu deprinderi egale,
Dacã, constant, îti pãstrezi modestia si-n cercuri regale,
Dacã esti vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacã pe toti îi stimezi îndeajuns, însã nu peste fire ...
Dacã momentul cumplit al prãpãdului crâncen si mare
Calm vei putea sã-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stãpânitã de tine,
Tu, peste toti vei rãzbate : om al puterii depline !