La clubul taranului

De multa vreme cautam un loc in care sa pot iesi seara, la o bere, in aer liber, in centru, cu oameni prietenosi, preturi normale si muzica buna. La „Motoare” nu am mai calcat de vreo citiva ani, de cind preturile au ajuns nesimtite, si locul s-a populat cu urbani trendy, care au luat locul boemilor rockeri sau hippioti de acum 10 ani.
Auzisem de el, de la unii si de la altii, si numai lucruri de bine, si totusi nu ajunsesem niciodata pe acolo. Pina acum 2 saptamini, cind am vorbit cu mai multi prieteni si am hotarit sa ne vedem acolo. Mi-a placut si am mai fost, si o sa mai merg.
Terasa imi place foarte mult, atmosfera este una foarte relaxanta si usor boema. In racoarea serilor de aprilie, poti vedea aici lumea boema pe care o vezi de obicei pe plajele pustii sau in golfurile izolate. Libertatea inca mai exista, iar de aici si pina la fustele hippie, usoare, de voal imprimat, mai e doar putin. Terasa asta are un aer hippie in ea, si ma astept ca atunci cind ma ridic de la masa, sa simt un miros de alge si sa aud zgomotul valurilor.
Locul se numeste Clubul Taranului si este in curtea Muzeului Taranului Roman, cu intrarea prin strada Monetariei. Asta ma oftica si mai mult, e la mai putin de 50 de metri de job-ul meu si nu ajunsesem niciodata in cei aproape 2 ani de cind s-a deschis. Locatia are un interior decorat in stil rustic românesc. Linga terasa este curtea muzeului, un loc plin de verdeata, bancute si o bisericuta frumoasa din lemn, in stil maramuresean. Terasa este retrasa, ferita de circulatia bulevardului printr-o perdea de verde.
Clubul Taranului este un spatiu multicultural, unde poti gasi modalitati multiple de petrecere a timpului liber. Clubul gazduieste concerte de rock sau jazz, cenacluri literare, lansari de carte sau chiar spectacole de teatru. Traditia s-a mutat de pe ulita satului la Sosea.
Meniul este interesant, si pot recomanda mincarurile traditionale românesti foarte gustoase. Platourile reci, cu nume sugestive – platoul haiducului, al boierului sau al taranului, sunt consistente si satioase, iar preturile sunt chiar atractive. Salata orientala pe care am incercat-o a fost excelenta, iar placinta cu brinza avea multa brinza in ea si era deosebit de gustoasa. Si, am uitat sa spun, servirea este extrem de prompta.
In meniu mai poti gasi (dar nu am incercat) un bors zdravan de puicuta, dres cu ou si taietei de casa, sarmalute in cuib, cu smintina si mamaliguta, pastrama de berbecut, piept de rata afumat, pastrav in cetina, cu mujdei de usturoi si placinte poale-n briu.
Iar la asta poti asezona o bere rece (spre bucuria mea, au si Silva bruna) sau vin – Frincusa de Cotnari se potriveste foarte bine cu atmosfera.
Clubul Taranului a aparut, la ideea directorului Muzeului Taranului Român, Vintila Mihailescu, ca o prelungire a muzeului, pe strazile orasului, ca un mix intre urban si traditional, un amestec de modern si vechi, un pirleaz intre spatiul spiritual românesc si ce se intimpla la oras, un spatiu de granita intre strada si muzeu.
Lumea care iese la Clubul Taranului e pestrit: copii care vin la atelierele muzeului si se opresc la un suc la terasa, tinerii care vin sa tina ritmul alaturi de vreo formatie rock care concerteaza acolo, dar si batrinei amatori de muzica clasica sau dornici sa bea un vin de tara, din ulcica. Nu neaparat lumea trendy-cool de prin alte locuri, dar oameni cu un anumit grad de cultura.
Clubul isi propune sa reactualizeze traditiile, cit a mai ramas din ele, fara sa le idilizeze, pe fondul unei atmosfere boemo-urbane, iar ceea ce rezulta nu e o struto-camila hidoasa, ci una placuta, prietenoasa si primitoare.
Daca vrei un loc in care sa stai cu prietenii la taclale pina tirziu, unde sa nu se uite ospatarul urit la tine ca nu mai pleci acasa, daca nu te deranjeaza zumzetul vocilor din jur si o muzica buna in surdina, du-te cu incredere la o bere pe terasa Clubului Taranului, intr-o atmosfera boema, libera, cu miros de mare si vise de vama.

Casa Enescu

In Noaptea Muzeelor, in mai, am ajuns si la cladirea aceea frumoasa de pe Calea Victoriei pe care o admirasem de multe ori din masina, dar niciodata nu ma apropiasem suficient de ea. Frumusetea acestei cladiri ma atragea de mult timp, iar acum gasisem ocazia perfecta de a o vedea, chiar daca in miez de noapte.
Farmecul unui oras se ascunde in muzeele lui, asa cum farmecul unei carti se ascunde in paginile sale. Daca nu ai deschis cartea si ai citit doar rezumatul, nu ai ajuns de fapt sa o cunosti cu adevarat. Palatul Cantacuzino este ca un capitol al unei carti de istorie, o istorie pe care eu, din pacate, nu am avut ocazia sa o invat la scoala. Nu poti ignora acest palat impunator care, pe linga cladirile care s-au construit in jurul lui, se incapatineaza sa stea ca o poarta de intrare spre o alta lume.
Palatul Cantacuzino sau Casa Enescu gazduieste Muzeul National George Enescu, si este una dintre cele mai frumoase cladiri din Bucurestiul de inceput de secol XX. Somptuoasa intrare, umbrita de o imensa si superba copertina in cel mai autentic stil "Art nouveau" anunta ca aici luxul si rafinamentul de epoca s-au intilnit pentru a ridica pe Podul Mogosoaiei de ieri, astazi Calea Victoriei 141, unul dintre cele mai stralucite si impunatoare palate bucurestene.
Construit intre 1901-1903 de catre Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit si "nababul" petrnu fabuloasa sa avere, fost primar al capitalei, prim-ministru si sef al Partidului Conservator, palatul a fost realizat dupa proiectele arhitectului Ioan Berindei in stilul baroc francez al epocii Ludovic al XVI-lea. Acesta a colaborat pentru decorarea cladirii cu renumiti artisti ai vremii - G.D. Mirea, N. Vermont si Costin Petrecu pentru picturile murale, Emil Wilhelm Becker pentru sculpturi si ornamentatia sculpturala, casa Krieger din Paris pentru decoratia interioara (tapiserii, candelabre, lampi si vitralii.
Dupa moartea nababului (1913), palatul a trecut in posesia fiului sau Mihai G. Cantacuzino si a sotiei acestuia, Maria (Maruca). Palatul era recunoscut in Bucurestiul de altadata prin marile baluri pe care Mihail G. Cantacuzino impreuna cu Maruca le organizau aici. Seratele si auditiile muzicale, la care George Enescu era un obisnuit, erau binecunoscute si se bucurau de prezenta numelor sonore din aristocratia romana si straina. Dupa decesul prematur al sotului (1929), Maruca se recasatoreste in 1939 cu George Enescu. Cuplul Enescu a locuit intre 1945 si 1946 in casa din spatele palatului, destinata initial administratiei cladirii. In anii 1940, palatul a adapostit sediul presedintiei Consiliului de Ministri, apoi, din 1947, Institutul de Studii Româno-Sovietice. Dupa moartea lui George Enescu (1955), sotia sa a lasat prin testament palatul si cladirile anexe muzeului dedicat memoriei marelui nostru compozitor, astfel ca din 1956, aici functioneaza Muzeul National George Enescu si Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.
In 3 sali ale Palatului Cantacuzino se desfasoara cronologic expozitia ce cuprinde, intre altele, fotografii, manuscrise, documente diverse, diplome, decoratii, desene, busturi, instrumente muzicale, fracul si costumul de academician, masca mortuara si mulajul miinilor artistului. Atmosfera de odiniara se regaseste in intimitatea casei din spatele palatului, auster amenajata, devenita Casa Memoriala George Enescu.
Edificiul - declarat monument de arhitectura - are patru nivele : un subsol inalt alcatuind soclul constructiei, un parter cu ferestre in arc de cerc si cu balustrade de piatra, un etaj cu ferestre drepte prevazute cu balconase din fier forjat si o mansarda cu lucarne bogat ornamentate. Fatada sa are ca element dominant intrarea, usor decrosata, precedata de trepte ample, din marmura, strajuita de doi lei din piatra si ocrotita de o copertina in forma de scoica sau evantai. Amplasat intr-un spatiu de exceptie, Muzeul National George Enescu este investit cu valoare istorica, culturala, artistica si turistica. Patrimoniul sau permite recompunerea istoriei unei vieti si cariere de exceptie, puse in slujba muzicii românesti si a afirmarii sale in context universal.

Noaptea muzeelor

Ca in fiecare an, si anul acesta are loc noaptea cea mai lunga a muzeelor - o noapte in care mai multe muzee vor fi deschise pina dimineata, vor avea intrarea gratuita si vor avea programate diferite activitati si spectacole, in functie de profilul fiecarui muzeu. Iar asta se va intimpla simbata, pe 17 mai. Dupa ce anul trecut fiecare muzeu a organizat singur actiunea proprie, anul acesta s-a hotarit ca toate muzeele sa fie pe acelasi afis si sa isi armonizeze actiunile. Evenimentul se adreseaza vizitatorilor de toate virstele, dindu-le acestora ocazia unei vizite neconventionale a muzeelor, instructive si distractive in acelasi timp.
S-au alaturat acestui program 12 din cele mai importante muzee, in cadrul unui circuit cu intrare libera. Ba chiar mai mult cu sprijinul RATB-ului va exista un autobuz special care va circula in noaptea de 17/18 mai pentru a face legatura intre cele 12 muzee. Va exista chiar un pliant gratuit cu harta muzeelor. Aceste muzee vor fi deschise de la orele 16 pina in zori la orele 4 ale diminetii de duminica.
Cele 12 muzee care au aderat la aceasta idee sunt Muzeul Colectiilor de Arta, Muzeul Militar National Regele Ferdinand I, Muzeul Municipiului Bucuresti, Muzeul National Cotroceni, Muzeul National de Arta Contemporana, Muzeul National de Arta al Romaniei, Muzeul National de Geologie, Muzeul National George Enescu, Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa, Muzeul National de Istorie a Romaniei, Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti si Muzeul Taranului Roman.

Ne vedem la muzeu !