Familia Popescu fata in fata cu criza

Sa facem cunostinta cu familia Popescu. Doamna Popescu are 30 de ani, este functionar public, nu bea cafele, si are un salariu de 1.200 RON. Domnul Popescu are 35 de ani, lucreaza la o companie multinationala din FMCG, ca analist marketing, si are un salariu de 3.000 RON pe luna. Sunt inca tineri, desi copilul lor, Mihaita, este deja in clasa a doua. Niciunul dintre ei nu mai fumeaza, de cind s-a nascut cel mic, si asta e bine, pentru ca la cum s-au scumpit tigarile...

Familia Popescu sta linga mall, in Vitan, intr-un apartament de 2 camere luat prin toamna lui 2007, prin credit ipotecar. Li s-a parut un pret bun 120.000 EUR, le-a spus cineva ca o sa mai creasca, pentru ca cererea depaseste cu mult oferta, asa ca nu s-au gindit prea mult si au facut un credit pe 30 de ani. Nu aveau bani, asa ca au luat in credit de nevoi personale de la o alta banca, pe care l-au depus ca avans. Asta-vara si-au cumparat in rate si o Skoda Octavia, ca rideau colegii de el cind vedeau ca merge cu tramvaiul. Sperau ca domnului Popescu sa i se mareasca salariul cu inca 1.500 RON, adica exact rata masinii. Pina acum doua luni, lucrurile erau ok. Plateau ratele la banci, care insemnau cam 800 de EUR, iar din restul de bani se descurcau. De acum 2 luni insa, lucrurile s-au schimbat. Dramatic. Banca le-a crescut rata la creditul ipotecar cu 130 EUR/luna, iar ratele la celelalte imprumuturi au crescut cu 100 de EUR. Acum familia Popescu plateste 1.030 EUR pe luna, iar ieri au avut scadenta. Au mai imprumutat 300 de RON de la vecinul de la 2. Din cei 4.500 de RON au putut cumpara 1.030 de EUR si le-au mai ramas 20 de RON. Cursul cu care banca vinde EUR este de 4.35, desi ei au luat creditul cind cursul era 3.3.

Domnul Popescu stie ca bancile trebuie platite, ca altfel te scot in strada. Partea proasta e ca au platit ratele, mai au bani doar sa ia ceva de mincare si au si datorii. Nu stiu din ce vor trai. Se gindesc sa isi vinda casa luata acum 2 ani, dar le e teama ca nu o sa aiba cumparatori. Si oricum au auzit ca la scara C s-a vindut un apartament de 2 camere ca al lor cu 80.000. E drept, nu avea termopane, poate omul s-a grabit si de-aia a mai lasat la pret. Domnul Popescu a auzit ca oamenii nu se inghesuie sa cumpere cind aud ca ai credit bancar, cu ipoteca. Prefera ceva mai simplu, fara sarcini suplimentare.

Beleaua e ca doamna Popescu s-a imbolnavit. Nici nu se pune problema sa se duca la control, ca nu au cu ce. Si acolo totul costa, mai o spaga la doctor, mai o atentie la asistenta. Altfel, nici nu se uita la tine. Azi isi duc la amanet bijuteriile. Nu sunt multe, dar spera sa scoata vreo 500 de RON pe ele. Si apoi, prioritatea e Mihaita, care trebuie hranit. Saracul, habar nu are de ce i s-a taiat de pe lista excursia la munte cu scoala si nici de ce notele bune nu ii mai sunt rasplatite. A auzit un cuvint nou de la tati: "austeritate". Inca nu stie exact ce inseamna, dar dupa cum discutau parintii, nu parea a fi ceva de bine. Dar macar e mindru ca poate sa se dea mare in fata colegului sau de banca, Matei, ca stie un cuvint nou.

Aseara, dupa ce si-au platit ratele la zi, au facut un mic consiliu de familie. Ce sa faca? Sa vinda masina? Sa ceara salarii mai mari? Sa renunte totusi la casa? Sa le ceara parintilor sa-i ajute? Au decis ca domnul Popescu sa isi mai caute un al doilea job, part time. Doamna nu prea a fost de acord, ca asta insemna sa nu mai fie alaturi de familie. Domnul Popescu a urlat disperat, pentru prima oara in cei 9 ani de la casatorie, la sotia sa: "Si atunci, cine o sa plateasca intretinerea? Tu, cu salariul tau de 2 bani?" Intretinerea e vineri, iar azi e abia marti. Pina vineri se descurca ei, poate il mai imprumuta colegul lui, domnul Georgescu. Sau se duc la amanet. Gasesc ei o solutie. Si au adormit cu televizorul aprins. Mare pacat. La citeva minute dupa ce au adormit, la PROTV a aparut premierul Boc, care dadea asigurari ca sistemul financiar e solid si fara probleme si criza economica nu va pune in pericol cele mai vulnerabile categorii sociale, deoarece guvernul nou format e unul intelept si matur, capabil sa lupte si sa contracareze inca din fasa efectele acestei crize. Daca l-ar fi auzit, sotii Popescu sigur ar fi adormit mai linistiti, fara sa isi mai faca atitea probleme.

Marti 13

Azi e marti 13. Nu sunt eu un mare superstitios, dar totusi nu pot sa nu remarc ca azi e marti 13. Si daca singura superstitie care s-a lipit cit de cit de mine a fost cea cu pisica neagra, azi nu mi-a iesit niciuna in drum, asa ca parea o zi safe. Am tot asteptat cele 3 ceasuri rele, dar nu au venit. Euro s-a dus pina la 4.35, dar in momentul in care vroiam sa imi fac o nou poza cu cursul EUR si cu fluturasul de salariu, cineva a decis ca este destul deocamdata si l-a impins pe EUR la vale si am ajuns la 4.25. Asta inseamna ca daca mai merg in vara asta prin vacanta prin Europa, o sa pot sa mai beau si o bere, nu doar apa plata cu lamiie. Si daca nu s-a intimplat chiar nimic rau azi, iar cele 3 ceasuri rele s-au reportat pentru urmatoarea marti 13, sa va mai spun ce am mai citit si m-a mai distrat.

Am citit un articol din Times, preluat si de HotNews.ro, conform caruia “Google opereaza mari centre de date aflate in intreaga lume, consumand astfel o cantitate imensa de energie” (Alex Wissner-Gross, fizician la Harvard University). Studiul lui Wissner demonstreaza ca doua cautari simple pe Google genereaza aceeasi cantitate de dioxid de carbon ca fierberea apei pentru pregatirea unui ceai. Mai precis, o simpla cautare genereaza circa 7 grame de CO2, in timp ce fierberea unei cani de ceai produce circa 15 grame. Si uite-asa, milioane de oameni tasteaza pe Google fara sa se gindeasca la implicatiile asupra mediului. Iar cind ma uit in statisticile de trafic ale blogului si constat ca am intre 8 si 10 referinte de pe google pe zi, imi vine sa ma duc, sa imi fac 4 cani de ceai si sa astept urmatoarele alegeri ca sa fiu din nou unul din cei 0.5% care voteaza cu ecologistii.

Am gasit si jobul perfect. O modalitate de promovare dusa de agentia Tourism Queensland care a atras atentia lumii intregi cu campania "Cel mai bun job din lume". Suna prea frumos ca sa fie adevarat - un salariu de peste 100.000$ si cazare asigurata pe insula Hamilton din apropierea Australiei. Contractul de munca se incheie pe o perioada de 6 luni, iar programul e flexibil. Cerintele "cheie" ale postului sunt explorarea zonei pentru a cunoaste potentialul turistic al acesteia si postarea pe Internet saptaminal de poze. filmulete si impresii. Asta inseamna ca trebuie sa devii un mic blogger si esti obligat sa cistigi un salariu frumusel pentru a lenevi timp de sase luni pe o superba insula tropicala. Norocosul care va obtine acest post trebuie sa fie un bun inotator, sa fie comunicativ si sa poata vorbi si scrie bine in engleza. Cei interesati putem aplica la acest job pina la 22 februarie. Selectia finala va avea loc in mai iar contractul de sase luni va incepe la 1 iulie. Eu va spun sincer ca m-as baga, imi suride in mod deosebit ideea.

Later edit: Peste 2.000 de clipuri de prezentare ale candidatilor au fost incarcate pe site-ul competitiei, iar pana joi dimineata, site-ul inregistrase patru milioane de vizite si un milion de vizitatori unici, conform NewsIn.

Iar daca astea mi s-au parut subiectele zilei, asa de final am doua filmuletze:

Intii va dedic celebra melodie "Pusca si cureaua lata" in versiunea celor de la Animat Planet:

Si o fabula animata faina a baietilor de la "Planeta Moldova" - "Povestea lui Prikoke"