File de vacanta 21

Primul popas in Bucovina a fost la Cetatea de Scaun a Sucevei, cetate aflata pe un pinten terminal al unui platou aflat la o inaltime de 70 metri fata de lunca Sucevei, in partea de est a orasului, de unde se poate vedea intreaga vale a Sucevei.
Am nimerit aici in plin festival medieval, si am trait experienta intoarcerii in timpurile strabunilor, alaturi de cavaleri, domnite (mai ales domnite...), turniruri si tunuri medievale.
Cetatea Sucevei facea parte din sistemul de fortificatii construit in Moldova la sfirsitul secolului XIV, in momentul aparitiei pericolului otoman. Cetatea a fost construita in timpul domniei lui Petru I Musat (fiind atestata prima data in 1388 – anul in care acesta a mutat capitala principatului Moldovei de la Siret la Suceava), a fost fortificata in secolul XV de Stefan cel Mare si distrusa in secolul XVII (1675) de Dumitrascu Cantacuzino. Desi a fost distrusa de mai multe ori ca urmare a anumitor presiuni, cetatea nu a putut fi niciodata ocupata prin lupta.
Petru Musat a construit in Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca resedinta voievodala. Constructia initiala avea forma unui patrulater regulat, cu laturile de nord si sud de 36 m si cele de est si vest de circa 40 m. La colturi si la mijlocul fiecarei laturi se gaseau turnuri de aparare (bastioane) de forma patrata, cu latura de 4 metri. Zidurile aveau o grosime de circa 2 metri, fiind constuite din piatra nefasonata, intre pietre aflindu-se umplutura de piata legata cu mortar, dar si piatra si caramida sfarimata. Pe latura de est, la circa 4 metri de ziduri, a fost sapat un sant de aparare cu o adincime de circa 10 metri.
In castel se intra printr-o poarta semicirculara, ce ducea intr-o curte interioara larga. Odata trecut de podul de acces dai de primele incaperi destinate strajerilor, odata depasit acest obstacol esti impresionat de curtea interioara frumos pavata cu pietre in acele vremuri. De-a lungul zidurilor erau sapate pivnite boltite ample, deasupra carora se insirau mai multe incaperi – camera domnitorului, camera doamnei, baia domneasca, camera de garda, depozitul de alimente, un paraclis si o inchisoare.
Domnitorul Alexandru cel Bun a dezvoltat sistemul de aparare al cetatii, construind in partea de sud un zid paralel cu zidul cetatii. Considerind ca Cetatea Sucevei nu este suficient intarita pentru a rezista atacurilor inamice, Stefan cel Mare a restaurant incaperile din interior si a construit un zid de incinta care inconjoara fortul, asemeni unui inel.
Cetatea a fost asediata in 1476 si 1485 de armatele otomane, iar in 1497 de ostile poloneze, dar nici unul dintre atacuri nu a reusit sa duca la predarea cetatii. In anul 1538 oastea otomana (200.000 de soldati, condusi de sultanul Soliman Magnificul) cucereste cetatea, cu ajutorul unor boieri moldoveni care il tradeaza pe domnitorul Petru Rares si deschid pentru prima data portile Sucevei. In 1600 portile cetatii de deschid din nou fara lupta pentru a-l primi pe Mihai Viteazul, care reusea prima unire a celor trei principate românesti.
Cuprinsa de vilvataile focului poruncit de Alexandru Lapusneanu in a doua sa domnie, la cererea sultanului, cetatea isi recapata importanta militara in timpul lui Ieremia Movila. Vasile Lupu (1634-1653) intreprinde lucrari de restaurare a Cetatii Suceava. Ultimul episode din lunga istorie a Cetatii Suceava are loc in vremea lui Dumitrascu Cantacuzino, care in iulie 1675, la porunca turcilor, i-a dat foc. Apoi, in 1684 intreaga latura de nord a cetatii s-a prabusit in urma unui puternic cutremur. Timp de peste doua secole, Cetatea Sucevei s-a aflat in parasire, ruinindu-se si mai mult.
Interioarele cetatii au fost partial restaurate astfel incit sa ne aminteasca de viata de curte si sa ne faca o imagine despre ceea ce a reprezentat locuinta temporara a voievozilor Moldovei. Iar datorita festivalului medieval, cetatea parea ca a prins viata. Si totusi, mai trebuie facute multe pentru conservare si restaurare. Si sa trec si la imagini:

File de vacanta 19

Din moment ce m-au purtat drumurile prin Tinutul Neamtului, nu aveam cum sa ratez Cetatea Neamt. Drumul prin padure urca asfaltat, dar pieptis, cu un unghi imens, pina la cetate. Aerul puternic si panta mare imi infierbinta timplele, imi sacadeaza respiratia si ma fac sa curga apele pe mine, dar odata ajuns sus mi-am dat seama ca a meritat efortul. Ca sa ajungi la cetate, trebuie sa treci peste podul fortaretei, creat in forma de secera, care ar simboliza eroismul moldovenilor. Cetatea Neamt, proaspat restaurata, este o cetate medievala aflata linga Tirgu Neamt si face parte din categoria monumentelor medievale de valoare exceptionala din România. Aparitia si existenta sa sunt strins legate de istoria locului.
Constructia cetatii s-a efectuat in doua etape. Prima etapa, in timpul domniei lui Petru I Musat (1374-1391), iar a doua etapa in timpul domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504). Prima atestare documentara a cetatii are loc in 1395. Intemeierea statului Moldovean in anul 1359, cresterea puterii centrale si dezvoltarea economica au fost factori determinanti pentru construirea unor intarituri de piatra, care sa asigure controlul drumurilor si al punctelor obligatorii de trecere sau sa constituie nuclee de aparare in caz de razboi. In prima etapa a fost ridicat un fort central, cu fundatia construita in trepte, dupa forma terenului, pe care s-au ridicat ziduri groase de 2-3 metri si inalte de 12 metri, prevazute cu creneluri si cu 4 turnuri de aparare in colturi, sustinute in exterior de 15 contraforturi. In a doua etapa s-a adaugat curtea exterioara de circa 800 m2 si a fost ridicata o noua centura de ziduri, cu 4 bastioane semicirculare, zidurile vechiului fort au fost inaltate pina la 20 metri, iar in jurul cetatii s-a sapat un nou sant de aparare, peste care s-a construit un pod arcuit, care asigura intrarea in cetate, prin poarta centrala.
Cetatea cunoaste cea mai infloritoare perioada in timpul lui Stefan cel Mare, care o include in sistemul defensiv de cetati ce aveau ca rol apararea Moldovei, alaturi de Suceava, Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Alba si Chilia.
Locul pentru amplasarea Cetatii Neamt a fost ales in mod fericit, pe Culmea Plesului, care asigura, prin pozitia sa naturala, bune posibilitati de aparare. Stinca Plesului apare ca un pinten cu inaltimea de 480 metri. De aici se deschide un orizont larg, ceea ce face locul un important punct de observatie. Modul in care a fost construita, zidurile inalte, podul in forma de arc, care permitea lovirea asediatorilor din lateral, prevazut si cu o parte mobila, santul de aparare, pozitia strategica intr-o zona abrupta, greu accesibila au facut ca aceasta cetate sa reziste numeroaselor atacuri turcesti si nu numai.
Istoria Cetatii Neamt este strins legata de zbuciumatul trecut al tarii. Dupa ce a rezistat in 1395 atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, a respins in 1476 atacul lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, in fruntea unei armate de 200.000 de oameni. In cele 6 veacuri de nepatata mindrie, o singura data si-a deschis portile fara de lupta, si atunci nu unui cuceritor strain, ci falnicului Domn al tuturor românilor, Mihai Viteazul. In timpul domniei lui Vaile Lupu (1634-1653), cetatea a fost intarita, iar pentru a insela vigilenta Portii, in cetate a fost infiintata o minastire. Cel mai cunoscut moment de glorie al Cetatii Neamt a fost in 1691, cind cei 19 plaiesi din cetate au rezistat 4 zile asediului armatei poloneze conduse de regale Ioan Sobieski – moment descris in nuvela “Sobieski si românii” a lui Costache Negruzzi si in piesa “Cetatea Neamtului” a lui Vasile Alecsandri. Ulterior, cetatea si-a pierdut total importanta politico-militara, deoarece in 1718 turcii au ordonat darimarea acesteia. Cetatea a ramas in paragina, fiind distrusa de vreme si de localnici.
Batrinele ziduri ale proaspat restauratei Cetati Neamt impresioneaza si astazi prin maretia lor si prin trecutul istoric, plin de glorie si de legende, rezistind timpului de peste 6 veacuri si numeroaselor asedii, raminind un simbol al vitejiei oamenilor de pe aceste meleaguri. Cetatea probabil e cea mai bine renovata din România (poate la concurenta cu Risnovul, dar acolo mai e mult de lucrat), iar interioarele au prins viata datorita improvizarilor de mici scene cu manechine de ceara, care te introduc in atmosfera unei camere secrete, a unui iatac sau a unei inchisori cu mucegai si sobolani. Mi s-a parut extraordinar ca avem cu adevarat o cetate medievala conservata si reamenajata la standarde europene.

File de vacanta 11

Ultima biserica fortificata din Ardeal din vacanta asta a fost cea din Mosna, o comuna la 10 km de Medias. Legenda intemeierii ei pastrata de sasi atribuie denumirea localitatii unei pasari care le-ar fi indicat locul unde sa-si intemeieze asezarea adica Meschen. Cert este ca o pasare a fost folosita ca simbol heraldic pentru Mosna. In cel mai vechi document care se refera la localitatile sasesti din zona Tirnavelor, datat 1283, apare mentionat numele preotului din Mosna (Petrus). Mosna era o comuna deosebit de prospera si pina in 1533 a fost in competitie cu Medias si cu Biertan pentru a deveni resedinta de scaun, titlu obtinut in final de Medias.
Aici a fost ridicata intre anii 1480-1486 una dintre cele mai frumoase biserici-hala, gotica tirzie din Transilvania, de constructia careia s-a ocupat celebrul pietrar din Sibiu, Andreas Lapicida. Biserica Evanghelica-Lutheeana este unul din cele mai reprezentative monumente de acest gen din Transilvania, fiind ridicate pe locul unei vechi bazilici. Actualul lacas este o hala cu 3 nave, boltuta cu nervuri in retea.
Dupa ridicarea bisericii,s-a trecut, cu aportul activ al localnicilor, la fortificarea sa, executindu-se cele 5 turnuri de aparare si zidurile de fortificatie, cu inaltimea de 10 metri. Are un turn-clopotnita masiv, de 7 nivele (si am urcat pina in virf...), situat linga biserica, al carui clopot a fost turnat in anul 1515. Din pacate biserica era in renovare, asa ca nu m-am putut bucura prea mult de aceasta.
In turnul de sud este amenajat un muzeu al obiceiurilor si uneltelor utilizate de sasii din Mosna de-a lungul timpului, dintre care cel mai mult m-a uimit oala de sarmale, in care probabil se gatea pentru tot satul.
Biserica fortificata de la Mosna, alaturi de celelalte biserici fortificate din Ardeal, sta marturie istoriei locurilor si a oamenilor, povestindun-ne de timpuri zbuciumate si de civilizatia saseasca, cea care a contribuit decisiv la faurirea istoriei Ardealului. Si imi aminteste ce coclauri frumoase exista prin tara asta. Si ma face sa planific o vacanta numai de biserici fortificate (am inteles ca sunt cam 50).
Imediat vin si imaginile: