Lisboa muito boa

O capitala a marilor descoperiri, ce se inalta mindra pe cele 7 coline. Spre deosebire de alte capitale europene, Lisabona nu este la fel de promovata in România. Pentru multi, probabil, Portugalia si Lisabona sunt asociate cu fado-ul, care, recunosc, nu imi placea in mod deosebit, pina nu l-am ascultat la el acasa. E altceva acolo. Sa asculti fado fara sa fi fost la Lisabona, unde s-a nascut aceasta muzica, e ca si cum te-ai lua in brate singur...

Plimbindu-ma pe stazile Lisabonei am simtit un oras boem in care decadentul e atit de prezent si in care fado-ul (cintecul trist de dragoste al portughezului) razbate dintre aburii vinului de Porto. Pentru o escapada romantica, Lisabona este exact capitala europeana de care ai nevoie. Capitala Portugaliei se afla pe tarmul nordic al riului Tagus/Tejo, chiar linga oceanul Atlantic. Aici nu exista decit doua anotimpuri, primavara si vara, astfel clima este placuta tot timpul anului. Apropierea oceanului face ca verile sa nu fie foarte calduroase. Totusi, in aceasta perioada, la Lisabona sunt în jur de 30 de grade. In timpul zilei, te poti relaxa intr-una dintre cafenelele extrem de pitoresti.

Cel mai vechi district al orasului, plin de parfumul frumos al unor vremuri de altadata, mereu atragator, este Alfama, foarte aproape de riul Tejo. O plimbare cu tramvaiul este o experienta placuta. Simbolul capitalei Portugaliei este castelul medieval Torre de Belem. Mai sunt insa si alte atractii turistice demne de luat in seama. Nu trebuie ratata o vizita prin cartierele Baixa, Chiado sau Bairro Alto sau Minastirea Jeronimos, care dateaza din 1502.

Cum am descoperit Lisabona? Plimbindu-ma prin Bairro Alto, unde stradutele urca si coboara brusc, se ingusteaza si te deruteaza, din cind in cind, ca intr-un labirint, avind impresia ca ai mai fost pe acolo. Casele sunt toate la fel, nu e nimeni mai cu mot. Pe stradute se simte miros de mincare, care se strecoara prin obloanele de lemn, putin deschise. Balcoanele mici, pline cu muscate rosii, sunt mai mereu incarcate cu rufe. Este o adevarata cultura a rufelor aici. Nimeni nu se sfieste sa le arate si, fara ele si mirosul subtil de detergent, chiar pot sa spun ca nu ar mai fi acelasi farmec.

O cina la unul din excelentele restaurante cu specific pescaresc din Alfama este reteta perfecta de a încheia o zi minunata. Noaptea este o adevarata explozie de localuri, baruri si restaurante, mai ales in zonele Bairro Alto si Alfama. Bairro Alto, desi linistit in timpul zilei, se anima brusc odata cu caderea serii, avand de ales cu greu din multitudinea de locante, fie cu muzica braziliana, africana sau cu traditionalul “fado”.

Din Alfama, cartierul fado-ului, se poate vedea Lisabona in toata splendoarea ei. Castelul Sao Jorge (pronuntat Sao Jorj, cu un ‘i’ subtil de tot la sfirsit. Ce-mi place limba asta…) este in punctul cel mai inalt al orasului. Se ajunge usor cu vestitul tramvai galben 28. Eu am ajuns mergind pe linga tramvaiul 28, pe stradute inguste, cu case ai caror pereti au mozaic, sau “azulejos”, pe linga mici magazine de familie, care vind fructe si peste uscat, si care te invita inauntru prin acorduri de fado. Uita de harta si intra pe stradutele unde nu se circula, pavate cu mozaic fin. Incredibil ca, in inima unei capitale, sa auzi forfotul copiilor si nu vreun claxon isteric.

Sunt atitea de vazut la Lisabona… Iar locuitorii sunt mindri de orasul lor. Si sunt gata sa te ajute oricind, numai sa nu pleci fara sa fi vazut tot. Eu sigur nu am reusit sa vad tot, in doar o zi si jumatate, dar am simtit mai multe ca iîn oricare alt loc iîn care am fost pina acum. Si mi-as dori sa ma intorc repede sa vad si restul acestui oras minunat.