Aventuri cu Politia Romana. Salutari de la Pufesti.

Ajung ieri acasa si… surpriza… gasesc o scrisorica. Genul de scrisoare de la Politie. Ma uit, expeditor Inspectoratul de Politie al Judetului Vrancea. WTF? Nu am fost niciodata pe acolo. Curios, o desfac si citesc. Ramin perplex:

In cazul in care nu se intelege in imagine, e ceva de genul: "In conformitate cu art.39 din OUG nr. 195/2002, republiata, va solicitam ca, in termen de 5(cinci) zile de la data primirii prezentei, sa ne comunicati datele de identificare ale persoanei careia i-a fost incredintat vehiculul marca RENAULT MEGANE, cu numarul de inmatriculare (numarul meu, apoi seria mea de sasiu) pentru a fi condus pe drumurile publice, acesta fiind inregistrat cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate la data 16/09/2008, ora 20:56, localitatea PUFESTI, DN2, KM216+429, cu viteza de 73.70 km/h pe un drum cu limita legala de viteza 50.00 km/h"

Am mai citit o data. Pufesti ? Vrancea ? Astia au luat-o razna… Incerc sa imi aduc aminte ce faceam pe data de 16 septembrie 2008. Tocmai venisem din week-end-ul prelungit cind am inchis Vama. Si imi amintesc. Tocmai incepea Liga Campionilor si venise amicul M. pe la mine sa ne uitam impreuna la un meci. Deci sigur nu eram la Pufesti. Nici somnambul. Nici beat. Nici cu dubla personalitate. Ma gindesc, ma cuprinde o inspiratie creatoare si le raspund la oameni:

Catre
Ministerul Internelor si Reformelor Administrative
Inspectoratul de Politie al Judetului Vrancea
Serviciul Politiei Rutiere

Ca raspuns la comunicarea dvs. Seria VN Nr. 100092259, conform careia imi solicitati datele de identificare ale persoanei careia i-a fost incredintat vehiculul marca RENAULT LMOCOH MEGANE, cu numarul de inmatriculare B-87- , serie sasiu VFILMOCOH , pentru a fi condus pe drumurile publive la data de 16/09/2008, ora 20:56 (care ar fi fost surprins in localitatea PUFESTI, jud. Vrancea, DN2, KM216+429 cu ajutorul mijoacelor tehnice certificate, peste viteza legala), va comunic urmatoarele:

• Subsemnatul sunt singurul utilizator auto al autoturismului B-87- , proprietate a societatii BRD Sogelease SRL;
• Sunt singurul posesor al celor 2 chipuri de pornire (echivalentul cheilor la modelele mai vechi), ceea ce exclude posibilitatea ca masina sa fi fost condusa de altcineva, fara stiinta mea;
• Subsemnatul sunt un adept al ideii ca masina si nevasta nu se imprumuta, iar intr-un caz extrem am imprumutat masina unui prieten, dar aceasta se intimpla in luna august 2005;
• Nu am auzit pina astazi de localitatea PUFESTI, chiar daca aceasta ar putea fi un loc idilic, in care timpul curge altfel; datorita dumneavoastra si http://www.wikipedia.org, acum stiu ca Pufesti este o comuna in judetul Vrancea, situata pe partea stinga a Siretului, avind ca localitati invecinate satele Domnesti si Ciorani, si numarind peste 4200 locuitori;
• Nu am circulat niciodata pe DN2 si nu am vizitat niciodata frumosul dumneavoastra judet, desi sunt tentat sa vizitez cindva statiunea Lepsa;
• In seara zilei de 16/09/2008, la ora 20:56, subsemnatul (unic conducator auto al autovehiculului mentionat) se afla la domiciliu, situat in Bucuresti, sector 6, cu o sticla de vin in fata, alaturi de un prieten, pregatindu-se pentru a viziona partida AS Roma – CFR Cluj din Liga Campionilor la fotbal (meci incheiat cu victoria surprinzatoare a clujenilor cu 2-1, gratie a doua goluri ale lui Culio);
• In seara zilei de 16/09/2008, la ora 20:56, autoturismul marca RENAULT LMOCOH MEGANE, cu numarul de inmatriculare B-87- ,nu era condus pe drumurile publice, ci se afla parcat in fata locuintei personale situate in Bucuresti, sectorul 6, la peste 216 km de locul unde dumneavoastra ati surprins-o;
• Subsemnatul, utilizator al acestui autoturism din mai 2005, timp in care am condus circa 40.000 km, am un stil de condus preventiv, si ca atare nu am incalcat nicio regula de circulatie, nefiind sanctionat niciodata contraventional;
• Subsemnatul dispun de un dispozitiv de detectare de radar, pe care il folosesc la drumurile in afara Bucurestiului, ceea ce reduce asimptotic spre zero posibilitatea de a fi surprins, cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate, cu o viteza peste limita legala;
• Autovehiculul dispune de un sistem de alarma, ceea ce inlatura posibilitatea ca o persoana rau intentionata sa il fi furat, sa se fi deplasat cu el in localitatea PUFESTI, pentru a trece cu viteza pe linga mijloacele tehnice certificate de inregistrare a vitezei, pentru ca apoi sa il aduca inapoi si sa il parcheze in aceeasi pozitie in care fusese, pina la ora 23.45 (ora estimativa de terminare a meciului, dupa care am iesit sa il conduc pe prietenul cu care vazusem meciul, vazind masina parcata la locul ei);

Ca atare, va rog sa verificati din nou dispozitivul de stocare (banda video sau CD-ul) pe care este inregistrata proba foto si sa identificati in mod corect numarul masinii surprinse, care va asigur ca nu are cum sa fie B-87- , din motivele expuse mai sus.

Cu consideratie si in speranta ca veti ramine in continuare un factor de stabilitate si care asigura o circulatie corecta pe drumurile publice, sanctionind pe toti cei care se abat de la regulile de circulatie, indiferent de tupeul lor, situatia lor financiara, de culoarea lor politica, si de eventualele functii publice detinute (fie ele chiar si in procuratura sau magistratura),
......

Azi le-am trimis-o pe fax. Sper sa le placa :D Si sper ca data viitoare sa il amendeze pe bizonul care depaseste coloana prin stinga liniei de tramvai, pe pitzipoanca care merge pe contrasens si parcheaza pe linia de tramvai, pe cocalarul care pleaca beat din Bamboo cu Ferrari-ul din dotare, pe taximetristul care nu respecta nici o regula de nici un fel, pe judecatoarea beata pulbere din Tirgoviste, pe Mugur Mihaescu care a confundat sina de tramvai cu parcarea, pe Cornel Nistorescu care a intors X5-ul din dotare peste spatiul verde si peste niste motoristi nevinovati sau pe manelistul care conduce cu papucul lui fara sa aprinda luminile de intilnire la ora 9 seara pe ceata, si nu pe mine care nu am fost in viata mea la Pufesti, Vrancea, Romania...

Romania - Franta

In direct din mijlocul unei navete de bere, unde am fost teleportat simbata seara.

Imnul - "Iar se fac astia ca stiu versurile, cinta si stau cu mina la inima... Ce mari patrioti..."
Minutul 1 - "Doamne ajuta ! Sper sa nu ne-o traga mai rau decit Lituania"
1-0 - "Esteeee ! Ce le-a dat-o asta micu', bai ! Poate iese macar de un egal"
2-0 - "Goooooollll ! Ba, esti nebun, ce bine se gasesc astia... Bine Goian ! Se vede ca au fost bine pusi in teren. Nu putea Piturca sa faca asa si la celelalte meciuri?"
Minutul 30 - "Mai vreau si eu o bere !!!"
Pauza - 'Nu stiu ce sa zic, mi-e ca totusi ne-o luam... Desi, uite ce bine joaca Muresan ala de la Cluj..."
2-1 - "Baga-mi-as..."
2-2 - "Asta e antrenor? Ce idioti... Nimic nu stie. Cine dracu il tine acolo ? Ce-o mai face nea Imi?"
Minutul 75 - "Buna tuica asta. Chiar are 29 de ani ? E supercurata, sper sa nu ma doara capul miine..."
Minutul 90 - "Cit s-a terminat ? Tot 2-2 ? Mare lucru ca nu ne-au batut... Bun Ribery ala, frate... Nu mai e bere, ia o tuica din sticla aia de Ice Tea..."

Fluier final pentru Giscan

Mi-e foarte greu sa mai scriu despre moartea cuiva. Mi-e foarte greu sa ma mai gindesc la moarte, la nedreptatea ei si la modul in care ni-i rapeste pe cei dragi si golul pe care il lasa in loc. Inca mi-e foarte greu sa imi revin dupa socul pe care l-am trait acum aproape 2 luni, cind mi-am pierdut tatal. Inca nu inteleg acest an blestemat in care pe linga pierderea pe care am suferit-o eu, ne-au parasit pe toti atitia oameni mari: Pittis, Pintea, Paler, Pavarotti, Gil Dobrica, David Ohanesian, Jana Gheorghiu. Din pacate, lista nu s-a incheiat si sfirsitul de octombrie l-a luat si pe cel mai mare fotbalist roman al tuturor timpurilor: Nicolae Dobrin, zis "Gicu", zis "Giscanul"...

"Ce ne facem, oameni buni/ Cu acest Dobrin/ Care-ascunde mingea/ De n-o mai gasim?"

Copiii care umplu astazi peluza din Ghencea sau deturneaza tramvaie pe Stefan cel Mare nu l-au vazut jucind. Ei isi striga iubirea pentru fotbal, dar nu l-au vazut pe Gicu Dobrin jucind. Iar asta e o mare nedreptate.

Nicolae Dobrin s-a nascut in august 1947 la Pitesti, oras pe care avea sa il reprezinte ca fotbalist in aproape toata cariera. De la bun inceput pina spre retragerea de pe gazon, Dobrin a jucat la FC Arges, cistigind singurele doua titluri din istoria clubului (1972 si 1979). In 1980, s-a "retras" la Tirgoviste, unde a mai jucat doi ani. A refuzat sa plece la alte cluburi, pentru ca nu putea trada dragostea de Pitesti. Exista insa un club pentru care ar fi plecat - Real Madrid. In 1972, dupa un meci cu echipa madrilena (cistigat de Arges cu 2-1), presedintele Santiago Bernabeu a cerut conducerii de partid din Romania dezlegarea pentru un transfer, contra unei sume imense pentru acea perioada - se vorbeste de 2 milioane de dolari plus costul montarii unei instalatii de nocturna la Pitesti. Dar partidul comunist nu a acceptat, pentru a nu crea un precedent si astfel Gicu nu a ajuns la Real.

Dobrin a fost unul dintre marii creatori ai jocului: tehnica sa poate fi data si astazi ca exemplu - dribling, pasa, viziunea jocului, finalizare, toate faceau din el un jucator complet. Talent si capricios deopotriva, Gicu Dobrin a facut parte din generatia care a calificat Romania la Mondialul din Mexic 1970, dar nu a jucat la Guadalajara. Versiunea oficiala a fost ca Dobrin nu era conectat la pregatirile echipei, dar se pare ca adevaratul motiv isi are radacinile in refuzul lui de a fi transferat la echipa militienilor - Dinamo. Indiferent de motive, absenta lui Dobrin din teren ramine unul dintre cele mai mari mistere din fotbalul romanesc, iar regretul unui duel Dobrin-Pele ramine unul imens. Pentru echipa reprezentativa, Dobrin a jucat 48 de meciuri.

Acum Dobrin e acasa, in pamintul din "tara prunilor", visind la un dribling pe "Bernabeu". Zimbeste ingaduitor, pentru ca, n-ati aflat?, el joaca inca, intr-un meci de mult terminat, pentru cei care nu s-au desprins de gradene, pindindu-i emotionati scamatoriile. Singurii care l-au iubit, singurii care l-au incurajat si dincolo de minutul 90...

A parasit aceasta lume subit, undeva pe un pat de spital din Pitesti. S-a stins rapid, lasind in urma familie, prieteni, sustinatori. Dar in primul rand o parte a fotbalului romanesc s-a stins o data cu el. In urma legendelor mereu vor ramane povesti nemuritoare care ne vor aminti de ele pentru totdeauna. Pe Dobrin nu l-am vazut niciodata jucind. Am prins doar Steaua 1986, generatia de aur si pe cea contemporana. Insa am auzit si eu una din acele povesti nemuritoare despre “Giscan” : “Iti incurca picioarele, te ametea, trimitea mingea acolo unde era imposibil. Parca nu era din lumea noastra, stia sa faca orice cu mingea. Din putinele vorbe pe care le-am schimbat mi se parea si un om de exceptie. Pacat ca nu a scapat de comunisti.”. Aceste vorbe m-au facut sa-mi dau seama de adevarata sa valoare. Prototipul fotbalistului perfect, un caracter de exceptie si o valoare inestimabila.

Probabil nu voi reusi sa povestesc si eu cindva la fel de frumos si despre Mutu sau Chivu. Generatia actuala nu joaca pentru frumusetea fotbalului. Joaca pentru a mari greutatea pungilor cu bani si pentru a-si cistiga faima in fata suporterilor care le striga numele. Dobrin nu s-a bucurat niciodata de teancuri de bani si nici de faima. Si totusi a lasat in urma doar povesti frumoase, care automat iti trezesc sentimentele de respect pentru ce a facut.

Ai murit la 25 de ani distanta de la acel memorabil meci in urma caruia Real Madrid isi dorea sa te aiba pe Santiago Bernabeu. 25 Octombrie 1972. FC Arges - Real Madrid 2-1. Sa nu iti para rau ca ai plecat “Giscane”. Ai facut pentru Romania mai mult decit mult altii. Acolo sus iti vei intilni prietenii si idolii. De acolo de sus iti vei veghea favoritii. Suntem mindri de tine si fericiţi ca putem vorbi numai de bine de Nicolae Dobrin. Vei dribla ingerii, insa ce bonus mai frumos iti putea rezerva destinul, decit o intrare triumfala în rai?

Pentru el fotbalul era o eterna piesa de teatru, iar cand era pe scena nu gresea niciodata. Stia sa joace totul perfect, conform scenariului, dar adauga si elemente neasteptate. De aceea a fost si va fi iubit mereu. A iscalit multe pagini din arhivele fotbalului nostru, iar acum citeva zile a avut puterea sa o scrie si pe ultima. A incadrat-o intr-un chenar negru. Vesnic. Dobrin omul nu mai este, dar Dobrin fotbalistul, asa cum a fost cunoscut mereu va ramane mereu in fata, va fi mereu o adevarata piesa de rezistenta a motivatiei si a performantei.

E timpul sa intelegem ca valorile nu se pretuiesc doar atunci cind se sting.
Si e timpul sa facem o plecaciune si sa spunem “Multumim pentru tot!”.

Calificati la EURO

Nu am mai abordat de mult o tema sportiva, pentru ca echipa mea de suflet se zbate in Liga Campionilor, sub papucul unui personaj grotesc care reuseste sa alunge valorile si sa mercantilizeze echipa. Pentru ca Romania parea ca nu are sanse sa se califice la Euro 2008, dupa un inceput trist la Constanta acum 1 an si ceva care a umbrit bucuria Stufstockului si in care bulgaroi cu ceafa groasa ne-au egalat in doar 2 minute. Si totusi...

Daca in 2000 cineva de la echipa nationala a spart o oglinda, acum dupa 7 ani blestemul s-a dus. Generatia lui Mutu si Chivu, strunita de Piturca, a defilat in campania de calificare pentru EURO 2008. Ceea ce parea doar o iluzie s-a indeplinit si Romania s-a calificat, dupa 3 campanii ratate in care leit-motivul a fost vorba lui Iordanescu "Olanda si Cehia porneste ca favorite" la un nou turneu final. Si daca in 2000 a fost Campionat European, in 2008 tot Campionat European va fi. Si e timpul sa ingropam in lada de gunoi a istoriei fotbalistice atit expresia lui nea Puiu cit si tristul baraj cu Slovenia care ne-au privat de calificari in 2002... 2004... 2006...

Pentru prima oara dupa multa vreme romanii nu au mai tremurat in fata televizoarelor in ultimul meci al ultimei etape dintr-o campanie de calificare. Nu am mai stat sa nu primim gol pe un final nenorocit de meci, pentru ca implacabil sa o incasam, si nici sa ne rugam pentru niste desculti sa scoata un egal pe care nu il obtineau niciodata. De data asta parca am vazut o schimbare, parca Victor Piturca si jucatorii echipei nationale au adus la echipa o alta mentalitate si o anumita maturitate. Piti si-a jucat cartea cu sabia deasupra capului, intrat la echipa nationala pentru al doilea mandat pe un teren foarte subred. Si a reusit, fara certuri, fara multe comentarii, fara nazuri, fara figuri, fara Radoi. Cu Ogararu (finally...) Nu am fost niciodata un fan al antrnorului Piturca, desi a crescut in ochii mei cind a plecat de la Steaua pentru ca nu a acceptat ca ciocoiul-ghertzoi sa-i dicteze echipa. Se pare totusi ca Piti merita toata stima si a aratat ca el a fost alegerea cea mai buna. A trecut prin momente grele, tatal lui a murit pe durata acestei campanii (ceea ce pot sa spun cu mina pe suflet ca e o incercare mult prea grea...), si totusi el a fost un om puternic, constant in atitudine si a reusit sa duca mai departe ce a inceput.

Chivu a spus frumos si adevarat ca nu mai stiam sa ne bucuram. Nici ei si nici noi. Sa speram ca a avut gura aurita cind a spus ca vom sarbatori si de acum incolo!

Felicitari Romaniei pentru o campanie reusita, ceea ce nu s-a mai vazut de ceva vreme. Avem un turneu final cu Romania in grupe si trebuie sa scoatem maxim din el. Generatia Drogatilor, asa cum a fost numita de unii, poate deveni o noua generatie de neuitat. Echipa nu poate fi numita nici generatie de aur, platina sau mai stiu eu ce metal pretios. Deocamdata, echipa nationala trebuie sa arate mai mult. O calificare nu iarta 7 ani de dezamagiri, dar cu siguranta inseamna un inceput. Sper sa nu raminem la stadiul de tatonari in evolutiile viitoare. Ne mai trebuiesc inca doua calificari la turneele finale si chiar mai mult: o figura frumoasa. Nu e de-ajuns sa mergem in Austria si Elvetia. Noi, suporterii vrem mai mult. Ar trebui ca si fotbalistii sa-si doreasca sa realizeze mai mult.

Si poate cindva, va reinvia amintirea noptilor albe din 1994, cind un oras intreg iesea in Piata Universitatii sa se bucure dupa o victorie cu Columbia sau cu SUA, sa sarbatoreasca golurile lui Hagi si Ilie Dumitrescu cu Argentina, dar si amintirea lacrimilor din meciul cu Suedia...

Hai ROMANIA !

Pentru toti stelistii

De data asta, au fost mai buni decit noi. Steaua nu a reusit nimic in timp ce lor, cel putin in prima repriza, le-a cam iesit totul. E usor de gasit vinovatii sau de aratat cu degetul: Radoi, care a taiat tot elanul Stelei la inceputul reprizei secunde, Baciu si Lovin, care in continuare nu inteleg ce cauta in lot, Olaroiu care insista cu baietii astia in teren si-i lasa pe banca pe Croitoru, Ochirosii sau Cristocea, Andrey care a ramas spectator la toate golurile lor. Noroc cu giumbuslucurile lui Elton care cit de cit ne-a mai descretit fruntile, cu daruirea lui Badea si insistenta lui Thereau... Iar pentru toti cei care spun ca Steaua a fost umilita, am un mic cadou... 4 aprilie 1998, o data de referinta pentru orice stelist. Asta inseamna umilinta... nu o victorie la 2 goluri... Capul sus... viata merge mai departe...

STEAUA FOREVER

Pentru ca universul vostru se invarte in jurul nostru, pentru ca traiti pt noi si nu pt echipa voastra, pentru ca fara noi ati fi mereu tristi, pentru ca zilele voastre fericite ni se datoreaza, pentru ca v-am invatat sa multumiti in engleza, INVIDIOSILOR, sa strigam impreuna: MULTUMIM STEAUA CA EXISTI!!!!!

Dumnezeu a fost roman

Rar am vazut o echipa din Romania care sa joace asa cum a jucat Steaua miercuri seara pe Santiago Bernabeu in meciul cu Real Madrid. Cu doua saptamani in urma vazusem o echipa timorata, o echipa care intrase deja invinsa pe teren, o echipa complexata si redusa la tacere de vedetele Realului. Miercuri seara am vazut-o pe Steaua metamorfozata total, am vazut o echipa cu atitudine, agresiva, o echipa cu tupeu, o echipa care a crezut in sansa ei si s-a batut pana-n ultima clipa. Jucatorii romani au uitat ca-n fata lor se afla superjucatorii de la Real Madrid, galacticii, si au jucat "de la Real la Real", vorba comentatorilor, cu adversarii lor. Am asistat asadar la "momentul zero" al fotbalului romanesc. Si, cand scriu asta, ma refer doar la fotbal, la fotbalul romanesc in Europa, la fotbalul adevarat, fara aranjamente, fara culise, fara blaturi, fara nimic altceva, doar la fotbalul in sine! Este pentru prima data dupa ’89 cand cred ca se poate. Nu numai ca Romania merita cel putin o echipa in Liga Campionilor, dar de-acum putem nu numai sa visam, ci si sa credem in sansa noastra. A demonstrat acest lucru Steaua, si nu cu oricine, ci cu Real Madrid. Jucatorii Stelei n-au mai avut motive sa alerge la finalul jocului dupa Stelele Realului pentru a face schimb de tricouri. Tricourile imbracate miercuri seara de jucatorii nostri au devenit ele, la randul lor, tricouri de colectie. Sigur, pana la urma am pierdut, dar, cu toate astea, Dumnezeu a fost de partea noastra, ne-a ocrotit, inclusiv poarta, in fata adversarilor, dar nu s-a gandit nici o clipa ca trebuie sa ne apere de noi insine. Cu alte cuvinte, miercuri seara, chiar daca am pierdut, Dumnezeu a fost roman!

Marius Tuca

Din pacate, vorba cuiva: Am jucat ca niciodata, am pierdut ca intotdeauna

Steaua - Real Madrid

Asadar, am trait s-o vedem si pe asta! Real Madrid, nimeni alta decat una dintre cele mai bogate si titrate echipe din lume, poposeste in Ghencea! Cu alte cuvinte, ceea ce in urma cu cativa ani parea o utopie, iata ca visul nostru a devenit realitate.
Steaua Bucuresti - Real Madrid...Meciul pe care-l astept de cand m-am "imbolnvit" de fotbal. In alte cuvinte o intalnire intre David si Goliat... intre o forta europeana si CEL MAI BUN CLUB AL SECOLULUI XX (n-am ziz-o eu, ci FIFA). Mentionez ca am fost (si inca sunt) fanul Realului pentru ca la ei vedeam FOTBAL....ceea ce pe la noi inca nu vedeam. Si acum am in minte unul din cele mai frumoase meciuri din cate am vazut: Real-Manchester United. Asadar pentru noi, fanii Stelei trebuie sa fie o foarte mare onoare sa putem vedea la Bucuresti , live, si nu la televizor marele Real Madrid. Sper sa vedem un meci frumos intre 2 mari echipe .
Raul... Roberto Carlos... 2 fotbalisti care joaca parca de-o viata la Real... Ronaldo si Beckham... zeci si zeci de milioane de EUR, campanii de marketing, bauturi si aparate de ras... Van Nistelrooy, Emerson, Cannavaro, Diarra... transferurile din aceasta vara ale lui Real.. Casillas... un portar care a crezut in sansa sa... Rubinho... o viitoare stea a Braziliei... Gutti... Ivan Helguera.. Sergio Ramos... galacticii sunt aici in Ghencea...
Un club cu un buget de 700 milioane de EUR. FIFA l-a desemnat „Cel mai valoros club al secolului al XX-lea“, pasaje intregi din istoria fotbalului fiind copiate, practic, din cea a Realului. Existenta centenara a madrilenilor le-a dus numele pina in cele mai indepartate colturi de civilizatie si le-a adus succese coplesitoare si opulente galerii de vedete, uneori atit de apasatoare incit a parut ca gruparea se prabuseste sub greutatea propriei faime. De 9 ori campionii Europei, cei de la Real au venit in Ghencea sa dea piept cu cei care au fost campionii Europei acum 20 de ani. FORZA STEAUA ! RESPECT REAL !