Toamna la munte - must si pastrama

Un week-end de aer curat la munte... presarat cu gratare, dar si cu efortul creator de a face must si pastrama...
Must şi pastramă - un vechi simbol al toamnelor româneşti. Cu datini străbune, sădite de veacuri în fiinţa acestui neam: culesul viilor şi al livezilor, bătutul nucilor cu haraci, strânsul recoltei, bâlciurile şi târgurile de toamnă, cu larma, farmecul şi ineditul lor. Acestor sărbători li se spunea cândva Cârstovul sau Slobozirea viilor şi nu exista curte de gospodar să nu organizeze petrecerile vinului: sfinţirea viilor şi a butoaielor, culesul primilor struguri, pomana vinului, urmate de chiote, dans şi lăutari, degustarea mustului dulce, sărbătoarea vinului cel tânăr, numit "tulburel". În dogoarea timidă a toamnei, animaţia se strămuta la sate, iar viaţa românească pulsa pe dealuri şi podgorii, în curţile vechilor conace sau în bătătura hanurilor, unde bucătarii nu mai pridideau în jurul batalilor la proţap sau al rândurilor de pastramă, mici şi fudulii puse pe jar şi stropite din belşug cu must şi scrâşnet de lăutari. Marele Păstorel, mai citadin, elogia şi el "Plăcerile toamnei româneşti: tulburelul, mititeii şi mititelele..." Poate că tradiţiile şi-au pierdut farmecul de altădată. Dar mustul va rămâne întotdeauna prima chintesenţă a viilor renumite de pe aceste meleaguri. In cartea de versuri "Cantecele vinului", Vasile Militaru aduce elogiul vinului, dar nu uita nici mustul: "Mustul e copil in leagan... Dupa ce-a’mplinit un an,/ Vinul bunelor podgorii e ca pruncul dolofan". De pe la inceputul lui septembrie, in targurile din Bucurestii de altadata, incepea vremea poamelor, a dovleacului copt in spuza si a mustariilor cu gratare pe care sfaraiau momite, fudulii, sferturi de pastrama de capra, de berbec, colace de ghiudem... Din peisaj nu puteau lipsi lautarii, care cantau muzica de petrecere si voie buna. Dar vremea a trecut, Bucurestii s-au schimbat, iar mustariile de odinioara au disparut.