Opriti festinul !

A trecut si Craciunul asta... si chiar daca fara zapada (desi au fost citiva fulgi in a doua zi de Craciun), spiritul lui ne-a cuprins pe toti, iar traficul din ultimele 2 saptamini din Bucuresti precum si hoardele de romani care au dat navala in supermarketuri, hypermarketuri, minimarketuri, marketuri etc au stat vie dovada a faptului ca toata lumea s-a preocupat ca masa de Craciun sa fie imbelsugata si de pe ea sa nu lipseasca toate bucatele traditionale, de la lebar si caltaboshi la sarmale, fripturi si cirnati, de la cozonaci la prajituri si torturi dupa imaginatia fiecarei gospodine. Totul bine si frumos, sunt Sarbatorile Sfinte de Craciun, meritam o masa buna (mai ales aceia dintre noi care au reusit sa tina si post)...

Si totusi, am ajuns sa urasc aceasta perioada a vizitelor si a meselor intinse care par ca nu se mai termina. Principala mea activitate in aceste zile a fost mincatul... De 3 zile sunt poftit non-stop la masa si de 3 zile nu pot sa refuz nimic. Toate porc-ariile alea mirosind si aratind atit de bine, toate sarmalele si fripturile... un pic de ciorbitza si inca 3 cirnatzi. De la adunatul in familie si luatul mesei impreuna s-a ajuns la o vinatoare totala. Te duci undeva, de cum ai intrat pe usa esti vinat, imbiat la cozonac si sarmale. Crezi ca ai scapat, ca poti sa te ridici de la masa ? Auzi "Hai, mai maninca un pic", "Cum sa nu mai poti ?", "Dar nu e pacat de sarmalele astea bune ?", "Nu se poate, hai mai ia o feliutza", "Cel putin un cirnat, e pacat sa ii aruncam", "Inca o sarmalutza, mama, una macar", "Da cum sa iti pun numai doua... patru si daca mai vrei iti mai iei", "cozonac facut de mine ai gustat ? hai ca e asa bun... mai ia o feliutza"... iar cind in fine totul e gata, reusesti sa te intinzi linistit in fatza televizorului la un film si crezi ca "cosmarul" s-a incheiat, dupa o ora auzi din nou: "Da nu iti mai aduc ceva de mincat ? Poate ti s-a facut foame ? Poate un pic de ciorbitza ?"....

Dupa cum zicea cineva pe un alt blog, masa de Craciun e momentul de glorie al unora dintre mame, neveste, bunici sau chiar matusi si este o insulta sa nu participi si sa nu lauzi la fiecare fel indeminarea gospodinei casei. Si chiar daca peste tot raciturile sunt excelente, sarmalele geniale, iar cozonacul pufos si cu multa nuca deosebit de apetisant, oare de ce nu or putea intelege ca la un moment dat NU MAI PUTEM ? De ce sa trebuiasca sa ne simtim prost sa refuzam, sa riscam sa fim numiti mofturosi si rasfatati cind pur si simplu NU MAI SIMTIM NEVOIA de inca o sarma ?

OPRITI DEZMATUL CULINAR !!! NU MAI VREAU SARMALE !!!

Un pahar de apa plata cu lamiie are cineva ???