La multi ani, cetateni europeni !

Ne-am integrat cu eurorevelioane, eurosteaguri, eurodiscursuri, eurocultura, eurosperante, eurodispute, eurosampanie, euroartificii dar si euromanele. Ne-am integrat asa cum suntem, cu bune si rele, ca doar nu ne puteam schimba intr-o noapte.Emotia momentului, motivatiile si felul in care trebuie ea traita au fost explicate de politicieni, televiziuni, analisti plictisiti, de tot felul de neica-nimeni adusi cu arcanul in studiouri. Euroentuziasmul nu a putut insa eclipsa traditionala mitocanie si asa, brat la brat, ele au dat navala pe toate canalele posibile. Columbenii, becalii, coposii si alti descurcareti intr-ale eternei tranzitii au intrat la concurenta cu oficialii europeni. Sticla de sampanie sparta de omniprezentul Gigi s-a calificat la egalitate cu urarile de bine ale baroanei Nicholson si discursul lui Borell. Cancanurile, barfele, intrigariile de Dambovita au fost fundalul pe care s-au desfasurat revelioanele integrarii.Integrarea a fost un amalgam de festivism cu reminiscente ceausiste, de bucurie sincera si de prost-gust mediatic. Romanii nu se pot metamorfoza intr-o noapte de revelion si dupa doar cateva ore de europenism cu acte. Nici macar in clipa "istorica" nu au putut fi altii. Muntii de gunoaie, covorul de sticle sparte, pungile de plastic fluturand in jurul steagurilor albastre stau marturie. Vorbele desucheate, gesturile necuvenite, kitschul, mizeria au fost tot aceleasi. Ale noastre.Strigand din rarunchi "bine te-am gasit, Europa!", romanul proaspat european scuipa cu naduf pe asfalt, azvarlea sticla de sampanie si paharelele de plastic unde vedea cu ochii si mai arunca cu cite o petarda printre picioarele celor din jur ca sa isi manifeste bucuria.
Sa fim insa optimisti! In afara de bani, locuri de munca, calatorie doar cu buletinul si multe altele, Europa va pune la dispozitia proaspetilor "colegi" valori si norme de civilizatie. Adica exact ceea ce lipseste, ceea ce s-a pierdut pe drum in anii de comunism. Ele vor fi asimilate. Dovada tinerii care au fost la studii in Occident, cei care au lucrat acolo, capsunarii. Ei nu aduc din Europa doar bani, ci si alte mentalitati, noi valori. La ele vor trebui sa se adapteze si politicienii de Dambovita. In prima faza ar putea deprinde macar bunul simt. Unii politicieni romani pot deveni, din simpli demagogi de colt de continent, parlamentari europeni.
Functionarii din multe domenii pot jubila: se vor inmulti hirtiile de plimbat pe bani buni pina la fluidizarea obtinerii de fonduri europene. Vamesii din estul Romaniei deja isi freaca miinile de bucurie, in timp ce vamesii din vest vor plinge dupa spagile de altadata.
Ca ordin istoric de marime, integrarea noastra in UE nu e de mai mica importanta decat unirea Principatelor Romane, marea unire cu Ardealul, Revolutia din Decembrie 1989 si foarte putine alte asemenea evenimente care au determinat viata natiunii noastre. Am devenit cetatenii unui mare stat federal in devenire, a carui simpla existenta e una dintre cele mai neverosimile, mai riscante si mai minunate aventuri politice din toate timpurile. Daca utopia europeana va reusi, vom avea dovada ca oamenii pot trece peste barierele trecutului sangeros, ale diferentelor nationale si religioase, ale decalajelor economice si pot construi comunitati bazate pe avantaje reciproce, toleranta, civilizatie, respect al valorilor, dorinta comuna de progres spiritual si material.
Bineinteles ca intr-un anume sens al cuvantului, poporul roman a fost intotdeauna european. Si ca situare geografica, si ca filiatie istorica, dar mai ales ca mostenitor al traditiei grecesti, romane si iudaice care formeaza temelia constiintei europene. Dar e la fel de adevarat ca romanii au mostenit in egala masura si coruptia, si dispretul legii, si uitarea istoriei, si friabilitatea morala din sursa paralela a orientalismului nostru. Fanariotismul, balcanismul, ortodoxismul si comunismul, toate "lumini venite de la rasarit", ne-au tras mereu inapoi, cu sau fara voia noastra, despartindu-ne de civilizatie. E inutil sa le negam sau sa le consideram o fatalitate. Ele sunt parte din fiinta noastra, sunt subconstientul nostru poate necesar. Unele dintre ele vor trebui eliminate energic. Condamnarea oficiala a comunismului, in pragul aderarii la UE, arata ca se poate, in ciuda opozitiei grotesti a reactionarilor. Altele, ca ortodoxia si balcanismul, ar trebui imblanzite, reconvertite, sublimate, transformate din frane ale progresului in marci ale diferentei, ale specificului nostru cultural.
Ar trebui ca psihologia noastra, cu componente ale ei vechi si puternice ca patriotismul, sedentarismul sau faimoasa resemnare mioritica, sa-si revizuiasca notiunile. Ar trebui sa stergem pentru totdeauna rusinea de a fi roman, in care traim de peste jumatate de veac, inlocuind-o cu onoarea de a fi europeni, si prin aceasta romani in sfarsit demni si decenti.
La multi ani, cetateni europeni si sa speram ca integrarea noastra in Marea Uniune Europeana sa ne aduca o viata mai buna !