Clisee mioritice

Vorbeste si Ion, ca si el e om, pe un ton neaparat demn: suntem aici de doua mii de ani ; cu revolta resemnata si privirea indreptata spre cer: toata lumea fura ; intelept si bonom, pe picior de plecare: istoria se repeta; cu obida: e o conspiratie universala; clipind jucaus din ochi si gesticulind: asa-s unguroaicele, focoase; grav si magistral: lucru nemtesc, nu cirpeala de-a noastra; plin de furie nestapinita si necanalizata: ne-ar trebui inca un Tepes; intr-o discutie culta printre cutite si pahare: Luceafarul poeziei romanesti; mingiios si profesoral: viata e grea, in viata trebuie sa lupti; cu Romania mare pe masa, linga berea conviva: sigur, uite cum se cunoaste singele de jidan; picurind lacrimi in paharul de vodca, linga difuzorul care urla: "Magdaleeena...", "Pe la spate, pe la spate" sau "Mariana vrea banana": cum se spunea Napoleon, toate femeile-s curve, in afara de mama si sora mea, dar si ele-s tot femei; cu mina pe buzunar, privind chioris la o ceata care se inghesuie la usile autobuzului: tiganii care au mincat lebedele in Austria; vezi mai sus (cutite si pahare): Ceahlaul literaturii romane; la o tribuna ad-hoc, de cartier sau de uzina in prag de faliment: toti am fost comunisti...
Sabloane. Deseori cu functie de morala la fabula, la capatul unei povesti despre traiul greu, despre emigrantul stabilit in Canada, Australia sau Israel, despre americanii ticalosi, despre iubita plecata de doua luni, despre evrei in general, tigani in general, unguri in general, nemti, rusi, sirbi, in general despre toti si toate, in realitate despre nimic. Sabloane. Greu cu ele, greu fara ele. Sentinte definitive, simplificatoare, ne dau iluzia ca putem ordona lumea din jur. Ele sunt uneltele. Cu cit creste haosul, cu atit creste si nevoia de cliseu. Si creste. Radicale, chiar tiranice, ele fixeaza lumea in bolduri; un insectar imens. Fiecare cu insectarul lui. Si de ce nu? Prea mult relativism strica. Cliseul lingvistic ofera avantaje imense: impune limite oricarui act de comunicare. Spune-mi ce cliseu comun folosim ca sa stiu cine esti si despre ce sa vorbim. Putem denigra aceste marunte ticuri de gindire, dar fara ele n-ar exista comunicarea.

Radu Pavel Gheo - "Romanii e destepti"