Florian Pittis. Motzu (pentru prieteni). Actor, cintaret, folkist, hippiot, rebel, pletosul care intodeauna a sustinut ca "Nu conteaza cit de lung am parul, important e cit de mult gindesc". Ziua de 5 august 2007 a insemnat sfirsitul drumului lui pe acest pamint. Un cancer la prostata, cu care se lupta de mai bine de un an, a reusit sa-l doboare. Desi fusese diagnosticat cu o maladie incurabila, Pittis nu a renuntat la stilul sau de viata obisnuit. Adept al unui program de somn „minimalist“, exprimindu-si adesea regretul ca ziua are doar 24 de ore, Pittis a lucrat si in ultimul an, cel in care a urmat un tratament impotriva cancerului, in ritmul nebunesc cu care si-a dus intreaga viata. Nici la tigari nu a fost dispus sa renunte, chiar daca fumatul era interzis intr-o stare precara de sanatate cum era a sa. 38 de ani de cariera, milioane de admiratori si imaginea unui artist memorabil. Asta a lasat in urma Florian Pittis. A ramas pina in ultima clipa asa cum a fost o viata intreaga: tinar, liber si boem.
Pittis a fost parte integranta din viata culturala, reusind sa popularizeze muzica folk si rock, mai ales prin realizarea unor emisiuni radiofonice in cadrul indragitei serii „Pittis Show“. Nonconformistul Motu’ Pittis s-a definit intotdeauna ca un rebel. Pletele, blugii, fumul de tigara si rockul l-au definit intotdeauna. Purta par lung din 1971 si a declarat intotdeauna ca nu are de gind sa renunte la el. A fost marcat de filmul „Hair“ si de Woodstock-ul din 1969, pe vremea cind se afla la Paris cu o bursa. Intilnirea sa cu muzica a avut loc in timpul scolii generale. In 1956, a inceput sa indrageasca rock-ul, pe cind mergea la restaurantul Ceahlaul, unde o formatie cinta „Rock Around the Clock“. Primele spectacole de muzica si poezie le-a sustinut in anii ‘70, la Teatrul Bulandra, alaturi de actorul Ion Caramitru si de formatia Sfinx. Dupa ce au fost interzise, a inceput, in 1981, seria „Poezia muzicii tinere“, spectacol in care prezenta marile succese ale Beatles din anii ‘62-’66, prelungite seara cu recitari de poezii si cu multa muzica. Dupa ce si acestea au fost interzise, a urmat „Cintec despre mine însumi“, tot la Bulandra. Infocat iubitor de muzica rock, nu si-a taiat celebrele plete nici sub comunisti, replicind mereu: „Nu conteaza cit de lung ai parul, important e cit si cum gindesti“. Tinerii se adunau cu miile in anii ‘80 la sala de la Gradina Icoanei a Teatrului Bulandra pentru a-i vedea celebrul one-man show „Cintec despre mine insumi“ in care interpreta versuri de Walt Whitman cu muzica rock pe fundal, spectacol interzis de cenzura comunista.
Pittis a fost unul dintre cei mai solicitati specialisti în rock pentru declaratii referitoare la celebrii britanici de la Rolling Stones cu ocazia venirii in România. Pentru concertul din 17 iulie, Pittis a facut tot posibilul sa fie prezent. „Sunt doua lucruri pe care un amator de rock nu trebuie sa le rateze in viata: un concert Pink Floyd si un spectacol The Rolling Stones“, spunea Motu’, adaugind ca „m-as duce sa-i vad si daca as fi in scaun cu rotile“.
In decembrie 2005, la Festivalul „Om bun“, citiva copii din public au intrat in culisele Teatrului Ion Creanga din Bucuresti. Pittis isi astepta rindul, fumind o tigara, iar o fetita l-a certat: „Tu de ce fumezi?“. „Stiu, nu e bine, i-a spus Motu’, fumatul ucide lent. Dar cine se grabeste?“. Nu era prima oara cind Pittis raspundea cu aceasta gluma celor care ii reprosau ca fumeaza sau il rugau sa-si menajeze vocea. Era insa cu cateva saptamini inainte sa afle diagnosticul fatal.
Florian Pittis si-a implinit visul de a intra la IATC din a doua incercare, dupa ce a luat lectii de dictie si a lucrat ca electrician voluntar la Teatrul Bulandra, timp in care a urmarit toate spectacolele, seara de seara, si aproape toate repetitiile. A absolvit in 1966, la clasa profesorului Radu Beligan, iar din 1969 a inceput colaborarea cu Teatrul Bulandra. Pittis a afirmat ca „norocul“ lui a fost Liviu Ciulei, care i-a propus, intr-o seara, sa inlocuiasca un actor, iar mai tirziu, cind maestrul a devenit director la Teatrul Bulandra, l-a si angajat. In prima sa aparitie pe scena teatrului, in 1961, a jucat in rolul pajului din piesa „Cum va place?“ de Shakespeare, in regia lui Ciulei, pentru ca doi ani mai tirziu sa fie deja in echipa teatrului condusa de Ciulei ca director artistic.
Ca actor la Bulandra, a colaborat cu mari regizori, printre care Andrei Serban sau Alexandru Tocilescu. A fost Alencon din „Elisabeta I“ de Paul Foster, Alioska din „Azilul de noapte“ de M. Gorki, Edmund si Jamie din „Lungul drum al zilei catre noapte“ de Eugene O’Neill si Ariel din „Furtuna“ de Shakespeare, toate în regia lui Liviu Ciulei, dar si Laertes din „Hamlet“, in regia lui Alexandru Tocilescu. De-a lungul carierei sale in teatru, Pittis a si pus in scena o serie de spectacole, printre care se numara „Cum se numeau cei patru Beatles“ de Stephen Poliacoff, „Ciinele gradinarului“ de Lope de Vega, „Meditatiile Ritei“ de Willy Russel si „Black & White“ de Keith Waterhouse si Willis Hall. Florian Pittis a si jucat in primele trei piese. S-a facut cunoscut si in spectacole de divertisment, mai ales cele de televiziune ale regizorului Alexandru Bocanet. A format un trio de succes alaturi de Anda Calugareanu si Dan Tufaru. De aici si pina la cenaclul Flacara n-a mai fost decit o scinteie. Pittis a fost unul dintre fondatori, facindu-si debutul cu “Problema spinoasa a noptilor”, a lui Geo Dumitrescu. In 1992 a intemeiat, alaturi de Mircea Baniciu si Mircea Vintila, formatia Pasarea Colibri, impreuna cu care a inregistrat citeva albume. Dupa ce a renuntat la colaborarea cu “Pasarea Colibri”, Pittis a continuat sa cinte la festivaluri de muzica folk, alaturi de vechii prieteni şi a pus pe picioare primul radio din România care emite pe Internet. Dupa caderea regimului comunist a devenit directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Romane, transformat in Radio3net.ro, ce emite exclusiv pe Internet.
Vocea lui Florian Pittis a devenit o marca a uneia dintre cele mai longevive emisiuni ale TVR, „Teleenciclopedia“, pe care a insotit-o vreme de aproape 2 decenii. Pittis a avut si citeva roluri in filme ca „Gioconda fara suris“, „Adio“, „Draga Nela“, „Veronica se intoarce“, „Innebunesc si-mi pare rau“.
Deschis intotdeauna la nou, Pittis a fost primul actor roman cu web site propriu. Intrebat de ce i se spune „Motu“, raspundea cu umor: „Pentru ca asa sint eu, mai cu mot“. De fapt, cea care l-a numit prima data Motu a fost bunica lui din partea tatalui pentru ca, fiind primul nepot, era intr-adevar „mai cu mot“. Numele sau de familie a fost scris gresit in certificatul de nastere cu doi de „t“, de un „contopist betiv“, cum povestea adesea.
Florian Pittis a fost un artist complex, o personalitate remarcabila a vietii culturale romanesti. Spirit vesnic tinar, el a adus in inimile noastre bucuria artei si a cuvintului rostit cu inegalabila expresivitate. Vocea lui inconfundabila va dainui mereu in amintirea iubitorilor de frumos, de muzica buna si de poezie.
Ultima data l-am vazut pe Florian Pittis intr-o seara de vineri de acum 2 ani, in Vama Veche, la festivalul de folk. Din pacate Motu nu mai poate zimbi si cinta cu noi ca atunci "dincolo de orice Vama, dincolo de DA sau NU, dincolo de toata lumea... FOLK YOU!!"
"Si cit as vrea acuma sa fim iar impreuna,
Pierdut intre prieteni ce visul si-l aduna
Si as da totul, totul si locul meu din rai
Ca viata mea intreaga sa fie-o zi de mai..."
Vesnic in cautare, vesnic nelinistit, vesnic creator. Florian Pittis a ramas pina la sfirsit un dizident, intr-o lume a conformismului. Si-a trait viata din plin, frumos si liber. Fara constringeri si prejudecati, doar cu muzica, poezie si prieteni dragi. Pina in ultima clipa, a ramas un actor, pe o scena pe care a umplut-o de fiecare data.
Motu va fi mereu printre noi si in noi, in chitari, in versuri, in poezii, in cintarile din jurul unui foc aprins noaptea pe plaja din Vama Veche sau in sala teatrului Bulandra. Cerul insusi pare ca a inceput sa plinga disparitia acestui imens suflet. "Hei ce ploaie si ce vint... Piesa e gata. Trag oblonul. Hei ce ploaie e afara.... Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si miine seara". Plingi soare, plingi cerule ! A plecat si Motu', chiar daca era inca tinar. S-a mai dus o stea si a ramas un nou gol, o noua gaura neagra pe harta spiritualitatii romanesti si oricit vom evoca acesti oameni nu vor fi egalati niciodata.
Fie-ti tarina usoara, Motzule !
E ceva vreme de cind imi doresc sa fac pasul la categoria urmatoare. Sa trec de la aparatele foto digitale compacte, asa-numitele "Point and shoot" sau "sapuniere" in jargonul profesionistilor, la ceva mai bun, care sa arate mai bine, sa faca poze mai bune, sa nu aiba numai moduri "auto". Sa simt ca am si eu o contributie cind fac o poza, sa o gindesc, sa fie rezultatul viziunii mele asupra situatiei si subiectului respectiv. M-am gindit la DSLR, dar mi-am dat seama ca ar fi un pas prea mare si nu sunt inca pregatit pentru asa ceva. Pe linga aspectul financiar, deloc de neglijat, parca totusi era ceva prea complicat direct dupa "sapuniera". Dupa o saptamina intreaga de navigat printre forumuri si review-uri, decizia a fost luata. Cistigatorul este Fuji S6500 FD. Categoria bridge, zoom optic 10.8X, 6.3 Megapixeli, obiectiv 28-300. De duminica este noul meu tovaras si acum suntem in faza de tatonare si imprietenire. Ii multumesc pe aceasta ocazie lui Vali Rariceru, de la care l-am cumparat, prin intermediul www.okazii.ro si va arat si voua citeva linkuri pentru detalii suplimentare. Inca nu pot sa-l recomand cu incredere, dar sunt convins ca nu am facut o alegere proasta.
Postări
