11 august 2009

Ploaia de stele


Ca in fiecare an, in perioada iulie - august, Pamintul traverseaza, in drumul sau prin spatiu, traiectoria unui nor de meteori lasat in urma de cometa Swift-Tuttle - nume dat dupa cercetatorii care au descoperit-o, in 1862, Lewis Swift si Horace Tuttle. Printr-un efect de perspectiva, meteorii par sa provina toti din acelasi punct, situat in constelatia Perseu. Intilnirea anuala a Pamintului cu aceasta densitate de materie interplanetara determina aparitia unei ploi de meteori numita Perseide.
Pentru Perseide perioada de activitate este intre 17 iulie si 24 august. Acest eveniment determina aparitia cu o frecventa din ce in ce mai mare a "stelelor cazatoare", care va atinge faza maxima in noaptea de 12 spre 13 august, cind se asteapta sa fie vazuti pina la 80-100 de meteori pe ora (asta in zonele cu cer curat, lipsite de surse de lumina, situate in afara oraselor) dupa orele 22 si pina dimineata. Pentru observarea meteorilor se recomanda gasirea unui loc cat mai putin poluat luminos, departe de luminile localitatilor, pentru a putea admira spectacolul in conditii optime. Dupa data de 13 august frecventa meteorilor va scadea treptat, dar activitatea va fi destul de buna inca 2-3 nopti dupa aceasta data.

Urmarind bolta cereasca vor putea fi vazute stelele si Calea Lactee. Uneori o dira luminoasa, ce va dura mai putin de o secunda, se va vedea printre stele. Dupa ce intra in atmosfera terestra, cu o viteza de 59 de km/secunda, meteorii stralucesc si se dezintegreaza. Cei mai multi meteoriti sunt foarte mici, de ordinul milimetrilor, viata lor de stele cazatoare durind rareori mai mult una-doua secunde.

Se spune ca atunci cind vezi o stea cazind iti pui o dorinta si se indeplineste. Miine seara nu va cadea doar o stea, ci vor cadea citeva sute. Si totusi nu cred ca imi voi pune nici o dorinta, fiindca imi amintesc si de cealalta vorba, care spune ca atunci cind cade o stea, a mai plecat un suflet de pe Pamint.

Mi-as dori insa foarte mult ca miine seara sa fiu undeva intr-o curte dintr-o zona superba de munte, sa ma dau intr-un leagan si sa admir cerul si stelele, asa cum am facut acum 3 ani. Sau sa fiu pe plaja din Vama Veche, alaturi de o persoana speciala si sa stau intins pe nisip si sa numar stelele care cad, asa cum am facut acum 2 ani. Sau macar sa ma plimb pe strazile Vienei pe fundal de muzica de Opera si sa visez la un cer curat, pe care sa pot vedea stelele, asa cum am facut anul trecut.

Mi-as dori macar ca miine seara sa fiu undeva pe un cimp, de unde sa se vada tot cerul, sa stau intins pe spate pe iarba umeda, si pur si simplu sa privesc cum cad stelele. Si simt ca nici dorinta asta nu se va indeplini, pentru ca la ora respectiva voi fi rupt de oboseala, in lumea viselor. Sau poate ca totusi de la mine din mansarda cea noua si frumoasa voi reusi sa vad macar citeva Perseide cazind pe cerul din orasul gri.

Daca miine noapte nu ai somn, si esti intr-un loc fara prea multe lumini de oras, ia-ti umbrela cu tine. Ploua cu stele. Si ia-ti si un sac mare cu dorinte pe care le vrei indeplinite. Ridica-ti ochii spre cer si pune-ti dorinta. Dar ai grija ce iti doresti, pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca !

1 comentarii:

crisa spunea...

multzam fain ca mi-ai amintit. obisnuiam sa vad ploaia de stele pe plaja din 2 mai, ani de-a randul. anul asta cred ca voi sta pe balcon:(