
7 mai 2009
Apara Ducadaaam!!! Suntem finalisti! Am cistigat cupa! Cupa Campionilor Europeni este la Bucuresti!

Vin musulmanii
Life is for sharing
Extraordinara ideea celor de la T-mobile, care au mobilizat aproape 15.000 de oameni la Londra, in Traffalgar Square si i-au pus sa cinte impreuna "Hey Jude" intr-un fel de mega-karaoke. Iar melodia asta este una dintre acelea pe care le stie toata lumea, care inseamna ceva pentru toata lumea, care stirneste amintiri pentru toata lumea. Si ce poate fi mai frumos decit toata lumea asta la un loc, cintind pe zeci de mii de voci, "Hey Jude"?
Intr-adevar, life is for sharing !
28 aprilie 2009
Din nou zeul Google

Cea mai intilnita cautare este “ghiocelul”, ceea ce inseamna ca blogul meu a fost perceput indeosebi ca un blog de primavara. Dupa diverse alte subiecte care au fost abordate pe paginile acestui blog precum circiumi, locuri frumoase din tara sau din lume, ghiocei si primavara, Bucurestiul interbelic, persoane sau personalitati care nu mai sunt printre noi, filme sau piese de teatru, radare sau bauturi, am gasit si citeva cautari care m-au uimit sau m-au facut sa rid in hohote si sa ma mir asupra infinitelor forme ale naturii umane si a intelectului internautilor români. Deci sa vedem care au fost cuvintele cheie prin care zeul Google a trimis diverse suflete ratacite la mine pe blog, in ordinea numarului de cautari si respectiv alfabetica, incercind sa respect ortografia originala:
- Cea mai mare curva din lume… - cred ca este speranta, ca toata lumea traieste cu ea
- Profesoare curve – hmm, pe vremea mea erau mai degraba babaciuni
- Intimplari fetesti – aici presupun ca fetesti nu este un derivat al ‘fetei”
- Animalul lenesul – astea sunt poreclele tale?
- Cum se face un ghiocel – cu o carioca verde
- Nu mai e vama veche – din pacate, ai dreptate…
- Paritate zloti vs euro – aici m-ai nimerit... suna-ma si o sa-ti spun
- Unde gasesc geci de piele – in talcioc
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 cine nu-i gata il iau cu lopata – auzi, dar nu trebuia sa numeri pina la 100?
- 19 aprilie piata constitutiei de paste concert manele – bai creier de pluta, ti se pare ca si de paste trebuie sa existe manelisti si manele? Sau ca Monsterat Caballe e Carmen Serban si Albano e Guta ???
- 2 zile si 3 nopti manele vechi – bai pitecantropule, pe blogul meu nu o sa gasesti manele, nici vechi, nici noi, poti sa cauti tu 86 de zile si 86 de nopti
- 28 martie ducem ceasul cu o ora inainte – unde il duci? Ca daca imi place, il iau eu.
- A citea statie cu 62 este militari shopping? – incearca pe
Cam cu astea m-am distrat eu azi si am zis sa le impartasesc si cu voi, sa vedeti cine mai ajunge pe la mine si ce mai cauta…
27 aprilie 2009
Bucharest freeze
Patriotism
26 aprilie 2009
Nunti
In cercul meu de prieteni apropiati, desi avem deja o anumita virsta, mai nici unul nu e insurat. De fapt, dintre cei mai apropiati prieteni ai mei, nici unul nu a facut inca acest pas. Iar cei care sunt insurati, erau insurati si atunci cind i-am cunoscut eu. Deci, nu aveam motive de ingrijorare, mai sunt multi pina vine si rindul meu.
Acum 4 ani am trecut printr-o serie de nunti, 4 la numar, dupa o perioada de acalmie, cu o nunta, cel mult 2 pe an. De atunci iarasi, destul de liniste, nimic iesit din comun. Ba chiar am ajuns mai des la botezuri.
Am gasit rezultatele unor cercetari, care arata ca, in ultimii 30 de ani, virsta medie la care barbatii decid sa se casatoreasca a crescut de la 26 de ani la 30 de ani. Barbatilor le este greu sa renunte la traiul de burlac si nici femeile nu ii incurajeaza prea mult in acest sens. Acestea vor egalitate, responsabilitati impartite si discutii fara sfirsit despre problemele de cuplu. Zice-se ca "noul tip de barbat" cauta o partenera cu personalitate, care stie ce vrea, si nu o „sotie disperata“, pornita sa discute numai despre ce nu merge bine in relatie.
Si iata ce mai scrie in respectivul articol: "Dupa ce a implinit 30 de ani, lucrurile s-au mai asezat, dar el se simte in continuare coplesit de cerintele exagerat de mari. Trebuie sa fie tata, sot si mereu prezent la solicitarea sefului. Daca e lasat sa-si satisfaca hobby-urile, fie ele cit de nebunesti, va avea mai multa incredere in el si va fi mai deschis in relatie. Nu face rau nimanui daca iese din cind in cind cu baietii in oras sau daca pleaca singur la schi, atita timp cit nu neglijeaza viata de familie"
Stateam eu linistit, ca prietenii mei, desi peste 30 de ani, nu dadeau semne de insuratoare, si doar nu era sa fiu eu primul. Si totusi... Asta vara, intr-o seara frumoasa de august, intr-un orasel romantic din Germania, stateam pe un pod peste un riu, linga un castel, si povesteam diverse cu un prieten foarte bun. Si dintr-o data imi da vestea, sa ma pregatesc, ca anul asta va trebui sa joc la nunta. Prin ianuarie, ma suna un alt prieten bun, sa imi spuna ca i-a venit si lui timpul si ca vara asta va trebui sa joc la nunta. Ma obisnuiesc eu cu ideea, iar acum vreo luna, la un vin fiert la Pardon, un alt prieten ma uimeste, spunindu-mi ca are o veste pentru mine si ca va trebui sa joc la nunta. Si ca sa fie totul complet, un alt amic, cam tot acum o luna, ma anunta si el o veste mare, care includea o cununie civila chiar de ziua lui, o nunta la care va trebui sa joc la vara si un gingurit undeva prin toamna. OK, deci in urmatoarele 3 luni si ceva am de mers la 4 nunti. Deocamdata, ca mai am prieteni de la care deja ma pot astepta la orice, dupa cavalcada asta de vesti. Stau sa ma intreb daca nu cumva, in jurul meu, se organizeaza un fel de jocuri olimpice. Acum 4 ani - 4 nunti, anul asta - 4 nunti. E ceva cu cifra 4, care se repeta din 4 in 4 ani, iar asta ma duce cu gindul doar la Olimpiade. Citius, altius, fortius.
Si sezonul nuntilor incepe chiar astazi. A inceput acea perioada din viata in care trebuie sa ma duc la biserica, sa vad ceremonia de unire a sufletelor in fata lui Dumnezeu, schimbul de verighete, apoi masa, dansul si felicitarile. Nimic de comentat, e frumos din partea lor. Doar ca, dupa atitea nunti in jurul meu, incep sa simt cum se stringe latul in jurul meu. Si imi aduc aminte de parerile mele despre acest subiect. De ce atita tam-tam pentru o bucata de hirtie? Oare daca iubesti pe cineva si te simti bine alaturi de persoana respectiva, trebuie neaparat sa treci si pe la primarie? Nu poti trai toata viata alaturi de o persoana cu care vrei sa faci lucrul asta si fara un certificat oficial? Conteaza atit de mult bucata aia de hirtie? Eu cred ca s-au mai schimbat vremurile, traditiiile sunt frumoase si au rolul lor, dar poate e bine sa ramina doar in fotografii vechi sepia si in povestile buniciilor. Iar noi, oamenii timpurilor moderne, am putea avea libertatea de a alege sa traim cu o persoana la bine si la rau, pina cind moartea ne va desparti, dar fara marele tam-tam al oficializarii relatiei. Relatia cu cineva mi se pare oficializata atunci cind toti cei dn jur stiu ca nu mai esti singur, sunteti un cuplu, traiti impreuna, va beti cafeaua de dimineata impreuna, dar si paharul de vin rosu seara tot impreuna. Daca este sa nu fie, atunci mai bine sa se intimple fara oficializari. Am vazut divorturi in jurul meu, din fericire nu suficient de indeaproape incit sa ma afecteze direct. Dar cind vezi cite probleme, cite cheltuieli, citi nervi, cite cuvinte urite si cita nebunie fara rost pot sa apara in cazul unui divort, cu partaje, cu impartit de averi, cu regretul ca nu s-a semnat un contract prenuptial, cu stabilirea cuantumului pensiei alimentare atunci cind la mijloc sunt si copii, care, saracii, nu au absolut nici o vina. Si atunci te gindesti. Oare merita? Te casatoresti, ii chemi alaturi de tine pe toti cei dragi, pe jumatate din cei care vin sa va sarbatoreasca nu i-ai vazut in viata ta, sunt rudele de la tara si colegii de serviciu ai viitorilor tai socri. Iar la petrecerea de divort, nu vine nimeni sa plinga alaturi de tine, nici macar prietenii cei mai buni. Te insori alaturi de sute de oameni si divortezi singur, pentru ca asta e mersul lucrurilor.
Dar ca sa nu mai vorbesc de partea rea a lucrurilor, vreau sa le urez casa de piatra, multa fericire si dragoste celor care au ales acest drum, sa nu se puna niciodata in noile lor familii problema unui divort, sa fie fericiti ca in prima zi a relatiei lor si sa aiba doar lucruri frumoase in case si oameni frumosi in jur.
Si ca sa inchei mai vesel, am gasit undeva cum este cel mai bine sa te insori, in functie de virsta pe care o ai:
- la 20 ani ia-ti o unguroaica, face asta sex de te sparge !
- la 30 ani ia-ti o nemtoaica, iti educa bine copii !
- la 40 ani ia-ti o englezoaica, este o lady, nu te face de ras!
- la 50 ani ia-ti o americanca, este o persoana agreabila in calatorii !
- dupa 60 ani ia-ti o romanca, face asta niste parastasuri si niste colive …..
Si acum va las, ma pregatesc sa ma duc la nunta. Ufff, chiar ca se stringe latul...
25 aprilie 2009
Despre cutremur

24 aprilie 2009
Din nou la Mogosoaia
La 14 kilometri de Bucuresti, pe DN1A, in localitatea Mogosoaia, pe partea stinga, in mijlocul unui parc imens se afla palatul ridicat intre 1698 si 1702 din ordinul domnitorul Constantin Brincoveanu. Fatada, influentata de stilul arhitectonic venetian, a devenit un simbol al stilului “brincovenesc” – stilul românesc renascentist.
Denumirea de Mogosoaia vine de la vaduva boierului Mogos, al caruia era pamintul pe care a fost construit palatul si asezarea din jurul sau. In anii 1920, palatul a fost renovat de principea Martha Bibescu, al carei vis era sa devina stapina “regatului broastelor, priveghetoarelor si listelor”. Aceasta l-a primit cadou de la soţul sau George Valentin Bibescu. Pentru renovarea lui, Martha Bibescu a cheltuit mare parte din averea adunata din cartile pe care le-a scris. Mai tirziu palatul a devenit un loc de intilnire pentru lumea buna a anilor 1930.
O binemeritata iesire din orasul gri in curtea si parcul inflorit al palatului din Mogosoaia inseamna o debarcare intr-o oaza de liniste si de frumos, la numai un sfert de ora de mers cu masina. E un loc de vis, iar gradina Palatului o poti asemui cu gradina Raiului. Citeva ore petrecute in aceasta gradina iti incarca bateriile pentru mult timp. Cind este cald si soare parcul invie, si te poti delecta cu plimbari pe marginea lacului, cu picnicuri in cring, citit sub copaci sau jucat badminton pe alei.
Nu doar palatul este o deosebita realizare, ci si parcul care il inconjoara. Plasat la marginea lacului Mogosoaia, fatada dinspre lac da intr-o loggia terasata tip venetian, cu arcade, coloane si un mic labirint de gard viu. Superbele gradini de altadata ale Marthei Bibescu trimit cu gindul la cele de la Balcic ale Reginei Maria, buna sa prietena. Locul in sine este minunat, in ciuda privelistii de peste lac - in loc sa se vada o padure se vede o ingramadeala de case nou construite, dar asta nu are legatura cu palatul in sine, ci cu nesimtirea tipic româneasca. Si mai e ceva care nu mi-a placut: un fel de livada cu rahaturi modrniste care se potrivesc in peisaj ca nuca-n perete.
Linga gradina palatului este un cimp mare, unde zac aruncati linga un zid Lenin si Petru Groza. Nu ei, ci statuile lor aflate la locuri de cinste in Bucuresti pina in 1990, si care au fost aduse si lasate aici, cu nasul in pamint. O imagine ciudata si trista totodata, prilej de meditatie asupra conditiei umane, a maririi si decaderii.
Pentru mine la Mogosoaia nimic nu e mai frumos decit un apus pe malul lacului, si de asta am avut parte si acum. Pentru mine apusul soarelui la Mogosoaia este cumva o stare de spirit, nu atit de puternica precum rasaritul pe Bolero la malul marii in Vama, dar totusi e o stare de superbitate linistitoare.
„Mogosoaia este un domeniu, un colt intreg de tara, un peisagiu iesit dintr-o evocare, infaptuit prin rivna creatoare a unui sir de generatii care si-au organizat viata in functia principiilor si aspiratiunilor lor. Mogosoaia nu are nimic ostentativ si programatic. Mogosoaia nu e decit expresia libera a unei conceptii a demnitatii facuta din reculegere si seninatate. Asezat pe acest ses valah care a fost de atitea ori pustiit de razboaie si transformat prin legile vietii si reformele sociale, in vecinatatea acestei capitale care s-a dezvoltat inorganic, Mogosoaia si-a trait istoria nu fara drame, nu fara intreruperi, dar totusi pe linia unei perfectionari. Mogosoaia nu este numai infatisarea unui trecut, dar tot atat si expresia unui prezent viu, marturia unei deveniri. Iata de ce Mogosoaia are un loc aparte printre monumentele istorice ale Romaniei.", spunea G. Cantacuzino.
Daca aveti citeva ore libera intr-o dupa-amiaza insorita si vreti sa fugiti undeva de tumultul Bucurestiului, pentru a petrece timpul relaxant, sa iesiti din Bucuresti si sa respirati aer curat, va recomand sa dati o fuga pina la Palat la Mogosoaia... merita din plin... muzeu, palat, parc, lac, aer curat, multa verdeata...
Iar de restul, sa las pozele sa vorbeasca:
20 aprilie 2009
De paste
In seara de Inviere am fost sa iau lumina de la mica bisericuta de lemn de linga Academia Militara. Biserica este intr-un loc special, cu miresme de Bucuresti vechi – Parcul Romniceanu, un parc mic si cochet intr-un cartier mare si elegant. Imediat pe partea dreapta dupa statia de autobuze cum cobori dealul Academiei este si bisericuta din lemn, care este superba, mai ales acum, primavara, cind e plina de flori si verdeata. Poarta hramul "Sfintul Dimitrie Izvoratorul de Mir".Ultimii ani au adus in Bucuresti bisericile de lemn de provenienta maramureseana. Chiar daca sunt proiectate de arhitecti, ele pastreaza alura, farmecul si puritatea bisericilor de lemn din nordul tarii, cu care suntem familiarizati din copilarie, din vizitele la Muzeul Satului. Si poate tocmai pentru ca sunt micute, si cu multe flori, imi plac atit de mult, si imi dau cumva o stare idilica.
La slujba de Inviere am remarcat pentru a nu stiu cita oara ipocrizia românilor. Multi vin la slujba din motive nestiute nici macar de ei. Poate ca sa socializeze, poate ca sa vada si fie vazuti, poate ca sa faca o plimbare iesita din comun la miezul noptii, poate pentru ca este trendy sa te plimbi cu o luminare aprinsa in mina, sau poate pentru ca au fost trimisi de neveste sau de barbati sa aduca lumina in casa. Multi vin cu luminarea, primesc lumina (asta daca au rabdare, daca nu, merge si de la bricheta…), se plimba dintr-o parte in alta, si apoi pleaca, poate in vizita, poate la discoteca, sau poate acasa.
Putini dintre cei aflati in fata bisericilor cu luminari in mina in noaptea de inviere vin chiar pentru slujba si pentru bucuria acestei sarbatori. Majoritatea o considera doar un pretext social, iar in restul anului nici macar nu observa ca exista biserici pe lumea asta. Si totusi, ca de obicei, m-au impresionat batrini care abia se mai tin pe picioare, imbracati in hainele de sarbatoare, veniti sa se bucure de Invierea lui Iisus.
Hristos a inviat ! Adevarat a inviat ! Am raspuns si eu si am cintat imnul (Troparul Pastilor) in cor cu alte vreo doua sute de voci. A fost frumos. Pe fetele oamenilor puteai citi speranta, liniste, impacare, usurare, bucurie su oboseala, dar pe nici una nu era rautatea pe care o poti vedea in tot restul timpului in orasul gri. Parintele de la mica bisericuta de lemn a tinut si un mic speech, in care ne-a povestit, printre altele, despre faptul ca in acest an, pentru prima data, lumina vine de la Sfintul Mormint de la Ierusalim. Si pentru ca m-a interesat subiectul, am cautat si eu mai multe detalii despre Sfinta Lumina, marea minune a ortodoxiei.
Am aflat ca Venirea Sfintei Lumini la Mormintul Domnului este un miracol al Ortodoxiei care se intimpla in fiecare an de Pastele Ortodox la Ierusalim, cind in timpul Vecerniei Mari din Simbata Mare, intre orele 12.30-14.30, deasupra Sfintului Mormint se aprinde Sfinta Lumina, un foc care se pogoara din cer, manifestindu-se diferit in fiecare an si care in primele minute nu arde. Este cea mai mare minune din zilele noastre vazuta atit de credinciosi, cit si de necredinciosi. Este minunea care dovedeste oamenilor pina la sfirsitul veacurilor ca Hristos a inviat din morti a treia zi, daruind tuturor viata vesnica. Povestea intreaga o puteti citi aici: http://www.crestinortodox.ro/paste/88534-sfanta-lumina-de-la-ierusalim sau pe wikipedia.
