Marti 13

Azi e marti 13. Nu sunt eu un mare superstitios, dar totusi nu pot sa nu remarc ca azi e marti 13. Si daca singura superstitie care s-a lipit cit de cit de mine a fost cea cu pisica neagra, azi nu mi-a iesit niciuna in drum, asa ca parea o zi safe. Am tot asteptat cele 3 ceasuri rele, dar nu au venit. Euro s-a dus pina la 4.35, dar in momentul in care vroiam sa imi fac o nou poza cu cursul EUR si cu fluturasul de salariu, cineva a decis ca este destul deocamdata si l-a impins pe EUR la vale si am ajuns la 4.25. Asta inseamna ca daca mai merg in vara asta prin vacanta prin Europa, o sa pot sa mai beau si o bere, nu doar apa plata cu lamiie. Si daca nu s-a intimplat chiar nimic rau azi, iar cele 3 ceasuri rele s-au reportat pentru urmatoarea marti 13, sa va mai spun ce am mai citit si m-a mai distrat.

Am citit un articol din Times, preluat si de HotNews.ro, conform caruia “Google opereaza mari centre de date aflate in intreaga lume, consumand astfel o cantitate imensa de energie” (Alex Wissner-Gross, fizician la Harvard University). Studiul lui Wissner demonstreaza ca doua cautari simple pe Google genereaza aceeasi cantitate de dioxid de carbon ca fierberea apei pentru pregatirea unui ceai. Mai precis, o simpla cautare genereaza circa 7 grame de CO2, in timp ce fierberea unei cani de ceai produce circa 15 grame. Si uite-asa, milioane de oameni tasteaza pe Google fara sa se gindeasca la implicatiile asupra mediului. Iar cind ma uit in statisticile de trafic ale blogului si constat ca am intre 8 si 10 referinte de pe google pe zi, imi vine sa ma duc, sa imi fac 4 cani de ceai si sa astept urmatoarele alegeri ca sa fiu din nou unul din cei 0.5% care voteaza cu ecologistii.

Am gasit si jobul perfect. O modalitate de promovare dusa de agentia Tourism Queensland care a atras atentia lumii intregi cu campania "Cel mai bun job din lume". Suna prea frumos ca sa fie adevarat - un salariu de peste 100.000$ si cazare asigurata pe insula Hamilton din apropierea Australiei. Contractul de munca se incheie pe o perioada de 6 luni, iar programul e flexibil. Cerintele "cheie" ale postului sunt explorarea zonei pentru a cunoaste potentialul turistic al acesteia si postarea pe Internet saptaminal de poze. filmulete si impresii. Asta inseamna ca trebuie sa devii un mic blogger si esti obligat sa cistigi un salariu frumusel pentru a lenevi timp de sase luni pe o superba insula tropicala. Norocosul care va obtine acest post trebuie sa fie un bun inotator, sa fie comunicativ si sa poata vorbi si scrie bine in engleza. Cei interesati putem aplica la acest job pina la 22 februarie. Selectia finala va avea loc in mai iar contractul de sase luni va incepe la 1 iulie. Eu va spun sincer ca m-as baga, imi suride in mod deosebit ideea.

Later edit: Peste 2.000 de clipuri de prezentare ale candidatilor au fost incarcate pe site-ul competitiei, iar pana joi dimineata, site-ul inregistrase patru milioane de vizite si un milion de vizitatori unici, conform NewsIn.

Iar daca astea mi s-au parut subiectele zilei, asa de final am doua filmuletze:

Intii va dedic celebra melodie "Pusca si cureaua lata" in versiunea celor de la Animat Planet:

Si o fabula animata faina a baietilor de la "Planeta Moldova" - "Povestea lui Prikoke"

Romania, pamint romanesc

Am gasit in acest week-end 3 filmuletze care m-au facut sa constat, o data in plus, ca Romania e tara tuturor posibilitatilor si ca suntem un popor de idioti. Am ris de m-am prapadit la toate aceste filmuletze, apoi m-am gindit mai bine si mi-am dat seama ca de fapt nu prea e de ris, ba chiar e de plins. Dar astia suntem, si ne meritam soarta.

In primul filmulet, prim ministrul-presedinte rus Vladimir Putin face un misto crunt de un ziarist roman, de presedintele roman, de poporul roman, de Romania. Si sunt curios oare citi oameni din tara asta chiar au inteles ca omul face misto sau chiar l-au luat in serios. Priviti si va minunati (si vedeti si cucoana colorata din dreapta lui Putin cum pufneste in ris la sfirsit). E buna oferta? Sper ca ati notat-o :)

In al doilea filmulet, am gasit o pitzipoanca isterica, pe numele ei Adela Lupse, care prezinta una dintre emisiunile acelea pentru handicapati de la National TV. Am inteles eu ca sunt multe proaste la emisiunile respective, dar nu mi-am imaginat ca ar putea exista chiar asa ceva. Si totusi este adevarat. Iar telespectatorul roman, target al unor asemenea emisiuni de un deosebit nivel cultural-educativ, o ignora pe biata tirfa isterizata care se crizeaza live. Vreau sa sune teeeelefonul ! Acum !

Si pentru ca tacimul sa fie complet, am gasit si o inregistrare de la postul de subcultura OTV, generator de audienta printre manelisti, cocalari si pitzipoance. Si ce avem aici? Un personaj dubios, 2 pe 2, pe numele sau Tolea Ciumac, care nu imi spune prea mare lucru, vine cu o pubela de gunoi in garsoniera lui Dan Diaconescu, si, enervat ca acesta ii scormoneste prin intimitate, il ia de o aripa si incearca sa il infiga acolo unde ii e locul, adica in pubela de gunoi. Ma uitam si rideam singur ca prostul, vazindu-l pe senzationalul Dan Diaconescu dind din picioare ca un gindac tratat cu insecticid in drum spre pubela...

Of, Doamne, unde am ajuns... Cit de departe suntem de lumea civilizata, si care ne sunt idolii... La ce emisiuni ne uitam, ce vedete de mucava admiram, ce politicieni de 2 bani alegem si in ce tara minunata traim, pacat ca e locuita... Trist, dar adevarat, asta este Romania anului 2009...

Criza la romani

Am primit pe mail de la nenea Cata videoclipul acesta cu Taraful de la Clejani. Se pare ca in conditiile astea de criza, cu euroiul zburind spre soare, nu putem sa supravietuim decit cu optimism, voie buna si un paharel de bautura. Enjoy it, nu este manea ! Desi versurile sunt chiar de exceptie, gen "e mai rau ca sa fii trist, fii mai bine optimist!" :)

Concluzia e simpla si se desprinde de la sine: Care e succesul retetei anti-criza la romani ? In timp de criza, investeste in alcool !

Ninge...

Afara ninge cu fulgi mari si pufosi, aproape ireali. Ninge atit de frumos, incit ma face sa simt iarna. Fulgii astia mari si pufosi trebuiau sa vina inainte de Craciun, si totul ar fi aratat altfel. As fi vrut sa simt altfel spiritul Craciunului, si sigur ar fi fost altfel daca ar fi nins cu fulgi ca cei de azi.

Afara ninge cu fulgi mari, si nu imi vine sa ma mai dezlipesc de la fereastra. Parca sunt intr-un basm intirziat, in care happy-end-ul vine abia dupa formula traditionala cu "Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa". Mi-a fost tare dor de zapada, iar ninsoarea de astazi este exact ca cele de care imi aduc aminte din copilarie, o ninsoare cu fulgi frumosi care danseaza la lumina becului de pe stilp si care ma poate rapi ore intregi, doar sa stau si sa privesc.

Afara ninge cu fulgi mari, pentru toata iarna de pina acum in care nu a nins mai deloc. Este vremea de un ceai fierbinte cu lamiie, de un vin fiert cu scortisoara si de amintiri ale zapezilor de pina acum. Caci da, chiar ieri ma intrebam... "ou sont les neiges d'antant?"

Si imi amintesc de bunicul care ma tragea cu sania prin cartier, iar eu stateam infofolit cu caciula de cosmonaut si imi imaginam ca sania e trasa de unul din eroii Legendelor Olimpului...

Si imi amintesc de vacante de iarna la Busteni si Predeal, de derdelusuri si sanius de dimineata pina seara...

Si imi amintesc de omul de zapada care avea ca si nas un morcov strimb furat de la bunica din camara si de nasturii gasiti linga masina de cusut, folositi ca si ochi...

Si imi amintesc de cazematele facute cu copiii din cartier si de jocurile noastre si bataile noastre cu bulgari...

Si imi amintesc de dorintele de la inceput de decembrie de a ma trezi dimineata vazind zapada, cind eram atit de fericit daca atunci cind ma trezeam vedeam tiglele casei de vis-a-vis si teiul din curte imbracat in alb...

Si imi amintesc de prima plimbare pe zapada printr-un parc cu o fata cind ne inghesuiam unul in altul si ne imbratisam ca sa uitam de frig si ne bateam cu zapada...

Si imi amintesc de excursiile din liceu cu toata gasca la Busteni si sus pina la Babele si de primul vin fiert si de jocurile de whist si renz prelungite pina dimineata...

Si imi amintesc de zapada din luna martie a unui an (parca 1993) cind a nins atit de tare incit scolile au fost inchise o saptamina si am avut o nesperata vacanta in care am tinut-o tot intr-o petrecere...

Si imi amintesc de week-end-uri de facultate cind plecam la Predeal si ne petreceam toata ziua pe pirtie apoi mincam papanasi la Mama Maria si apoi descopeream ca afara era un peisaj atit de feeric incit parca fusese pictat de pictorul Pictorescu...

Si imi amintesc de atitea 1 Decembrieuri pline de zapada pe Valea Prahovei, pe vremea cind mergeam cu trenul, cu nasul, beam 2 sticle de vin pina la Sinaia, si apoi o luam de la inceput acolo...

Si imi amintesc de un 1 Decembrie petrecut intr-o cabanuta de pamint la Biertan, fara curent si fara apa, in care am descoperit ce bine e sa fii aproape de natura, ce mari mesteri bucatari suntem si ce bune sunt merele coapte in vatra sobei...

Si imi amintesc de iernile trecute la Sirnea, de imaginea aceea idilica a satului romanesc de munte, uitat de lume, dar care iti poate oferi niste peisaje de vis...

Si imi amintesc de primii fulgi de zapada ai fiecarei ierni, de povesti spuse de bunica la gura sobei, de cartofii copti si de lectiile facute la lumina luminarii, de Craciunurile de pe vremuri, de atitia oameni de zapada si atitea cazemate, de copilarie, de adolescenta, dar si de iernile mai recente... Sunt nascut iarna, si imi place la nebunie zapada.... Iar atunci cind ninge cu fulgi mari ca astazi, toate aceste amintiri placute se intorc, si ma fac sa visez.

Si chiar daca miine o sa fie zloata si noroi, iar traficul din Bucuresti va fi mai rau decit de obicei, eu stau lipit de geam si ma uit cum ninge afara cu fulgi mari si pufosi. Si mi-e dor sa mai fiu copil si sa ma traga bunicul cu sania pe toate stradutele din cartier, iar bunica sa ma astepte cu un ceai fierbinte si cu o felie de piine cu unt si sare...

De Sfintul Ioan

Ziua de 7 ianuarie este inchinata preamaririi Sfintului Ioan Botezatorul, cel mai mare dintre profeti. Sfintul Ioan este cel care l-ar fi botezat pe Iisus Hristos in apele Iordanului, si a descoperit cel dintii lumii, dupa semnul ce i se dase de sus, ca Iisus este trimisul lui Dumnezeu pe pamint. Ziua este sarbatorita de toata lumea, ca fiind ultima dintre Sarbatorile de iarna.

Potrivit statisticilor Ministerului Administratiei si Internelor, 2.053.694 români poarta numele proorocului Ioan Botezatorul, din care 1.519.347 sunt barbati, iar 534.347 sunt femei. Astfel, avem 552.843 romani care poarta numele de Ioan, 497.442 cu numele de Ion, 290.538 cu numele Ionut, 148.781 cu numele de Ionel, 24.817 cu numele Nelu si 4.926 care poarta numele de alint Ionica. Dintre femei, avem 362.331 de Ioane, 133.580 de Ionele, 20.364 de Ionici, 11.449 de Nele si 6.623 de Ionelii.

Tuturor celor care poarta vreunul din numele de mai sus sau alte derivate ale lor, le urez un sincer 'La multi ani!" cu ocazia onomasticii lor. Fie ca mesajul de smerenie adus de Sfintul Ioan Botezatorul printre oameni sa va gaseasca pe toti intru deplina sanatate, sa fiti fericiti, iubiti, sa aveti parte numai de raze de soare toata viata, asa cum ati avut azi.

La multi ani!

Vise de ianuarie

Odata cu nasterea fiecarui om, se naste si un vis. Un vis ce il va urmari pe micul om departe, pe tot parcursul vieii, pe masura ce va inainta in varsta si va reusi pina la urma sa il implineasca sau sa-l transforme intr-un esec lamentabil.

La inceput, visul apartine parintilor: "o sa ajunga un om mare", "o sa fie o fata frumoasa ", "copilul meu ma va intrece". E foarte interesant cum, la nasterea fiecarui copil, si oamenii saraci si cei bogati, si oamenii inteligenti si cei mai saraci cu duhul, si preotii si puscariasii, au aceleasi ginduri. Unii spera ca noul nascut o sa ii scoata si pe ei din mocirla in care se afla. Altii spera ca o sa le continue munca, vocatia. Dar toti nadajduiesc ca va avea o viata mai buna decit a lor.

Neobisnuit, foarte putini spera, in adincul sufletului, ca va fi un copil si apoi un om sanatos. Si mai putini spera ca va fi iubit. Si, in fine, doar un numar infim de parinti spera ca odrasla va avea o batrinete fericita.

Dupa ani si ani, in perioada de glorie a micului om ajuns acum la trecerea dintre adolescenta si maturitate visul se transforma. E virsta la care orice este posibil. E momentul in care cei mai multi dintre parinti isi abandoneaza visul propriu, pentru a-l da copilului. Micul omulet, mare in ochii celorlalti, isi umfla singur velele viselor sale.

Dintre toate bucuriile vietii unui om, nimic nu se compara cu forta pe care ne-o da inceputul unui an. Este acea perioada in care ne gindim rareori la ce a fost si mult mai mult la ce urmeaza sa fie. Visam acum, cu ochii larg deschisi, la o lume pe care ar trebui sa ne-o pastram in suflet multa vreme. Speram mai mult decit oricind si, oricit de greu ar fi s-o recunoastem, speram ca noul an ne va depasi sperantele.
A inceput un an nou, un an ale carui asteptari le cladim, caramida cu caramida, in mintea noastra la inceput de ianuarie. Un an pe care il crestem apoi, zi dupa zi. In mare masura, un an este asemeni unui copil. Inglobeaza, la momentul creatiei, la inceputurile sale, o multime de sentimente si de vise ale fiecaruia dintre noi.

Asemeni copilului de care vorbeam mai sus, visul unui an din viata noastra se contureaza firav, la inceput de ianuarie. Atunci, fiecare dintre noi isi pune sperantele in noul nascut, asteptand sa ii aduca bucuriile pe care nu a reusit sa le incerce inca. Va doresc tuturor ca, rasfoind paginile anului ce urmeaza, sa simtiti ca vi s-au implinit sperantele. Sa va bucurati de noul an ca de primele vorbe, primii pasi sau primul succes al copilului vostru.
Fiecare an nou e ca un caiet cu 365 de pagini albe. Fa din fiecare zi o opera, foloseste toate culorile vietii si in timp ce scrii, zimbeste !

Sfirsit de vacanta

Mai sunt doar citeva ore si se termina aceasta mini-vacanta de sarbatori. Pentru cei fericiti, care au putut sa-si ia liber, a fost chiar o vacanta. Pentru mine, ca si pentru multi altii, au fost doar 2 week-end-uri prelungite, de cite 4 zile. Oricum, anul asta sarbatorile de iarna chiar au picat perfect, cu 25-26 decembrie si 1-2 ianuarie fiind joi si vineri - cum nu se poate mai bine. Din pacate, incet-incet a trecut si Craciunul, a trecut si Revelionul. Sarbatori in familie, brad impodobit, cadouri frumoase, timp petrecut cu prietenii, un pahar de whisky, o cana de vin fiert, o salata boeuf si o felie de cozonac. Si, usor, s-au dus, miine este luni si incepem din nou munca. Miine e prima zi de lucru din noul an si, inca o data, imi doresc si va doresc sa avem un an bun, sa fim ocoliti de criza, sa traim lucruri mai frumoase si vremuri mai bune decit in 2008. Iar miine este prima zi cind iesim din ciclul mi-e foame, maninc, mi-e somn, ma culc. Prima zi in care vom fi fata in fata cu 2009. Prima zi in care ne vom da seama despre ce e vorba in noul an, prima batalie cu criza. Sau prima ocazie de a ne relua obiceiurile si rutina, de a ne intoarce la treburile zilnice si de a o lua de la capat. Noi taskuri, noi bugete, noi reglementari si un an despre care toate lumea zice ca va fi mai greu si toata lumea ureaza sa fie mai usor.
Celor ce viziteaza acest blog, le urez sa inceapa anul cu dreptul, sa aiba o zi de luni usoara si o saptamina fructuoasa, sa aiba mai mult timp pentru ei si sa aiba puterea sa zimbeasca mai mult decit pina acum. Si, nu in ultimul rind, multa sanatate! Si traiti-va viata!
Si acum, o cafea tare si... back to work!

A muri inseamna a pleca putin

Am fost o singura data la un festival de offroad, in aceasta toamna, la Maramures Offroad Fest 2008. A fost doar un prim contact al meu cu fenomenul, am luat un prim microb, am cunoscut citiva oameni faini, toti animati de ginduri frumoase si uniti de acelasi hobby. De atunci m-am inscris si eu pe forumul club 4x4 si mai urmaresc ce se intimpla pe acolo, in speranta ca la un moment dat o sa imi pot lua si eu o jucarie din asta si voi invata sa ma dau cu ea.

Nu vreau sa incep anul 2009 cu un post trist, dar intrind astazi pe forum, am gasit o veste foarte trista. Unul dintre cei mai entuziasti offroaderi, Bogdan 4x4, a fost rapus de un cancer la plamini. A trait doar 40 de ani, dar i-a trait cum a stiut si mai ales, cum a vrut. Desi nu l-am cunoscut personal, am parcurs cu tristete cele 23 de pagini ale topicului, si l-am cunoscut prin prisma povestirilor celorlalti, a conversatiilor purtate cu el pe messenger, a fotografiilor postate si a multor intimplari haioase... Si mi-am dat seama ca a plecat dintre noi un om cu o mare dragoste de viata, pe care imi pare rau ca nu am avut onoarea sa il cunosc personal.

In memoria lui Bogdan, "lupul" 4x4 care a plecat dintre noi, iata o melodie care lui ii placea mult si care descrie exact cum ar fi vrut el sa primeasca cei apropiati lui vestea:

Si pentru ca nu l-am cunoscut incit sa imi permit sa scriu despre el aici, iata ce au spus cei care l-au cunoscut. Cuvintele camarazilor lui de offroad si de forum spun totul: A muri inseamna a pleca putin - bogdan4x4.

Pace tie, Bogdane! Odihneste-te in pace si sper sa gasesti un traseu fain de offroad printre stele.

2009 in imagini si filme

M-am plimbat un pic pe net intr-o calatorie imaginara in jurul lumii si am selectat citeva imagini si filme despre cum au intimpinat intrarea in noul an 2009 locuitorii din citeva orase de pe mapamond. Am gasit imagini cu Revelionul plin de focuri de artificii la Londra, Paris, New York sau Moscova, in indepartatul Sydney, pe plaja de la Copacabana, la Quebec si Las Vegas, la Tokio sau Hong Kong, dar si in cele doua capitale culturale europene 2009 - Linz si Vilnius, si bineinteles nu am putut sa nu inserez si imagini cu focul de artificii din Piata Constitutiei din Bucuresti. Enjoy !

Bucuresti



Londra

New York

Paris



Madrid



Sydney

Rio de Janeiro

Quebec

Las Vegas

Mexic

Berlin

Linz

Viena

Munchen

Atena

Edinburgh

Moscova

Minsk

Vilnius

Tokyo

Hong Kong

Taiwan

Malaezia

India

Sursa filmelor: youtube
Sursa imaginilor: MSN

La multi ani 2009!

Si am intrat si in 2009... Am petrecut noaptea dintre ani intr-un loc fain, alaturi de oameni faini. si chiar daca a fost o decizie luata pe ultima suta de metri, nu o regret deloc.

Si daca am intrat in necunoscutul anului 2009, va urez tuturor celor care va opriti din cind in cind pe aici sa aveti un an mai bun decit cel de dinaintea lui, sa fiti fericiti, sa va iubiti, sa vi se implineasca toate dorintele, chiar si cele mai ascunse. Fie ca 2009 sa vina cu cite putin din toate plus multa sanatate.

Va doresc sa va pastrati puterea, optimismul, pofta de viata, sa va bucurati de tot ce aveti, sa apreciati fiecare moment, chiar daca va aduce pe chip doar un zimbet. Sa invatati din tot ce a trecut, sa pastrati tot ce merita pastrat, sa luptati pentru tot ce merita cistigat si sa aruncati la cosul de gunoi al gindurilor urite tot ce nu va face cinste.

Sa aveti parte de un an nou imbelsugat, plin de satisfactii si reusite, un 2009 cald si luminos, care sa va aduca cel putin mai aproape de tot ce va doriti!