La multi ani 2009!

Si am intrat si in 2009... Am petrecut noaptea dintre ani intr-un loc fain, alaturi de oameni faini. si chiar daca a fost o decizie luata pe ultima suta de metri, nu o regret deloc.

Si daca am intrat in necunoscutul anului 2009, va urez tuturor celor care va opriti din cind in cind pe aici sa aveti un an mai bun decit cel de dinaintea lui, sa fiti fericiti, sa va iubiti, sa vi se implineasca toate dorintele, chiar si cele mai ascunse. Fie ca 2009 sa vina cu cite putin din toate plus multa sanatate.

Va doresc sa va pastrati puterea, optimismul, pofta de viata, sa va bucurati de tot ce aveti, sa apreciati fiecare moment, chiar daca va aduce pe chip doar un zimbet. Sa invatati din tot ce a trecut, sa pastrati tot ce merita pastrat, sa luptati pentru tot ce merita cistigat si sa aruncati la cosul de gunoi al gindurilor urite tot ce nu va face cinste.

Sa aveti parte de un an nou imbelsugat, plin de satisfactii si reusite, un 2009 cald si luminos, care sa va aduca cel putin mai aproape de tot ce va doriti!

Ginduri la sfirsit de 2008

A mai trecut un an din tineretea sau din viata mea. 2008 se pregateste sa plece (in Australia si Japonia a plecat deja) si sa lase locul unui 2009 pe care deja toti stim ca il vom percepe sub auspiciile crizei. Am acelasi sentiment ca si in ultimii ani, acelasi sentiment de pierdere irecuperabila, aceeasi senzatie ca am pierdut pretiosul timp ce mi-a fost dat, ca nu am facut destul (asta ca san u zic ca nu am facut nimic). E vremea bilanturilor, iar eu sunt vesnic nemultumit de mine insumi.
Si totusi, ce am facut in 2008? M-am stresat mult, am muncit mult, m-am enervat mult, am zimbit putin, m-am distrat putin, am calatorit putin, am iubit putin. Am stat prea mult la birou si prea putin cu prietenii, am stat prea mult in Bucuresti si prea putin pe drumuri. Mi-am ascultat prea mult propriile ginduri si deloc pe cei care au concertat in Bucuresti. Am fumat prea mult, am baut prea mult, am facut prea putin sport. Am stat prea mult de internet si am citit prea putin. Am indeplinit si am depasit bugete, dar nu am mai avut timp sa iubesc suficient si am ramas iar singur. Am pornit in doi pe un drum si am ajuns singur. Pe drumul acesta am ajuns pe meleaguri frumoase, am vizitat 7 tari si am ajuns in locuri in care nu ma gindeam. Am avut o vacanta de vara frumoasa, si totusi trista. Am fugit de amintiri triste, dar nu am scapat inca de durere. Am incercat sa ma eliberez, dar doar mi-am lungit lantul. Am implinit 32 de ani, dar cu inima goala si cu aripile frinte. Am lenevit pe plaja in Vama, dar am si urcat pe Transfagarasan. Am revazut Sighisoara si Biertan, dar am si descoperit Viscri. Am ajuns prin Maramures, dar nu doar ca turist, ci am fost implicat intr-un festival de offroad. Am fotografiat mult, si totusi nu atit de mult ca anul trecut. Am revazut Balcik, Budapesta, Viena, Bratislava si Munchen, si am descoperit Salzburg, Heidelberg, Luxemburg, Strasbourg si Alsacia. Am vazut tot mai multi prieteni care au devenit parinti. Am fost la 3 botezuri si doar la 2 nunti. Am stat prea mult timp in casa si m-am plimbat prea putin. Am pierdut o persoana draga, care a fost alaturi de mine in momentele cele mai grele, dar am fost invinsi de distanta. Am fost inconjurat de multi oameni, dar putini au vazut ca sufletul imi este singur. Nu am incercat suficient sa reinnod legaturi de mult rupte. Am descoperit Vama unei duminici insorite de martie, dar am lipsit si la “Folk You” si la “StufStock”. Am inceput sa detest tot mai mult Bucurestiul, traficul, mitocania, mizeria, tupeul, nesimtirea, si sa iubesc tot mai mult zimbetele, curatenia si ordinea din alte locuri. Am inceput sa detest bizonii, pitipoancele si fitele si sa imi fie dor de suflete curate, de oameni buni si de cintari la chitara in jurul focului. M-am deprimat privind in trecut, in prezent si in viitor. M-am refugiat in nostalgie si in vise si am uitat sa mai traiesc. Am sperat la mai mult, privind un chip pe care nu il mai recunosc in oglinda. Am ramas sclavul devotat al lui “trebuie” si nu mi-am regasit inca nici spontaneitatea, nici optimismul. Am uitat sa fiu fericit, am uitat sa iubesc din suflet…
Ce-mi doresc de la 2009? Nu mai fac liste de rezolutii pentru ca realitatea sa mi le desfiinteze, pe rind, pe toate. Vreau doar mai putine amagiri, mai putine deziluzii. Vreau sa ma regasesc, sa imi redescopar spontaneitatea dar si optimismul. Vreau sa strig “The show must go on!”, vreau sa reinvat sa iubesc, sa imi reamintesc sa fiu fericit. Poate ca lipsa nefericirii nu inseamna fericire, dar nu mai privesc asa departe. Vreau doar sa fiu sanatos, sa pot sa beau si la vara o bere bruna pe plaja din Vama si sa ascult “Bolero” la rasarit, sa fiu inconjurat de prieteni buni si de suflete curate. Sa mai fac un gratar si un vin fiert la Sirnea si sa fotografiez peisaje de iarna pe ulitele acestui sat nemuritor, vreau sa am timpul si compania cu care sa gasesc locuri minunate prin care nu am mai ajuns pina acum. Da, si vreau sa ma plimb cu barca pe un canal mic, acoperit de stuf, in Delta.
Vine un an greu pentru toti, si nu vreau decit sa il trec cu bine. Asa ca incerc sa-mi pun viata pe “hold“ si sa las inertia sa ma calauzeasca pina in ziua in care…

Superstitii de Craciun si de Anul Nou

Sarbatorile de iarna sunt un prilej de bucurie pentru oricare dintre noi. Batrinii spun ca anumite intimplari legate de aceste sarbatori au anumite semnificatii. Nici anumite semne legate de vreme nu sunt ignorate. Acestor intimplari le este acordata o importanta deosebita in anumite regiuni ale tarii. Se spune ca nu este bine sa porti pantofi noi in seara de Craciun; copiii care se nasc de Craciun sau de Anul Nou sunt mai norocosi; daca faci baie in ziua de Craciun vei fi curat tot anul, dar nu este bine sa te speli in prima zi a anului nou; se mai spune ca nu este bine ca intre Craciun si Anul Nou sa cosi, sa tricotezi sau sa speli rufe.
In prima zi a Anului Nou nu este bine sa imprumuti bani, deoarece se spune ca vei da bani tot anul, este semn rau daca stranuti in seara de Anul Nou, la fel si daca spargi ceva. Nu este bine sa maninci pui in seara de Anul Nou, in schimb aduce noroc sa maninci carne de porc sau linte. Este bine ca in seara de Anul Nou sa lasi o lumina aprinsa pina a doua zi, se spune ca vei avea tot anul luminat. In dimineata de 1 ianuarie se pun bani de argint in apa cu care se spala membrii familiei.
Culoarea cea mai aducatoare de noroc si pe care este bine sa o purtati in noaptea de Anul Nou este rosu. Tot in noaptea dintre ani este bine sa ai bani la tine, astfel vei avea bani tot anul. Acel obiect pe care il tii in mina de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mina imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mina, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mina, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mina, va fi un an vesel. Este bine ca de Anul Nou sa iti pui o dorinta, ea are sanse mari sa se indeplineasca. Pentru cei indragostiti este bine ca si de Craciun si de Anul Nou sa aiba in casa visc. Aduce ghinon sa agati calendarul inainte ca noul an sa inceapa si sa intorci fila de calendar inainte ca ziua sau luna sa se incheie. Primul om care va va trece pragul in prima zi din noul an va influenta tot anul. Persoanele blonde sau roscate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc, la fel si prima persoana care va suna sau va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita. Daca prima persoana care va intra in casa e femeie - va fi un an prost, daca e barbat - va fi un an norocos. Este bine ca pe 1 Ianuarie sa purtati ceva nou.
Ai noroc in aceasta perioada daca: rastorni cutia cu chibrituri, daca versi vin pe masa, daca iti tiuie urechea, daca dai de pomana, daca atingi cocoasa unui cocosat. Superstitii legate de vreme: daca incepul lunii decembrie va fi geros, batranii spun ca asa va fi vremea zece saptamini inainte; cind ciinii latra la luna, se anunta ger mare; daca iarna aceasta este grea, anul ce urmeaza va fi un an manos; zapada multa si gerul din decembrie vestesc griu si bucate din belsug; daca la inceputul lunii noiembrie a plouat, se spune ca saptamina Craciunului va fi geroasa; zapada multa de pe pomi vesteste muguri putini pe pomi in primavara; daca luna ianuarie va fi calda, atunci anul ce urmeaza nu va fi manos. Daca in ziua de Craciun cerul este senin atunci anul ce vine va fi un an roditor, iar daca bate vintul de Craciun, se anunta un an cu ghinion.

Cauciucuri de iarna

Primii fulgi de zapada din week-end m-au convins. Desi le luasem de vreo citeva saptamini, inca nu apucasem sa schimb anvelopele. In seara asta am fost sa-mi incalt masinuta cu noile ei cizmulite - niste BFGoodRich Winter G. Este prima data cind imi pun cauciucuri de iarna, dar dupa citeva urcari si coboriri chinuite pe polei iarna trecuta pe la Sirnea, si citeva pante urcate doar impins, am ajuns la concluzia ca trebuie. Este vorba de siguranta in exploatare pe carosabil umed si alunecos, pe polei, pe gheata sau pe zapada. Daca tii la viata ta si vrei sa fii ferit de intimplari nefericite, cauciucurile de iarna sunt mai mult decit o investitie, sunt o necesitate. Investesti in siguranta si in viata ta, pina la urma. Lanturile sunt si ele o alternativa, dar doar una temporara, in situatii punctuale. Ele strica cauciucul dupa o perioada prea lunga de utilizare.

Decizia fiind luata, am inceput sa caut variante. Daca marcile consacrate, precum Michelin, Bridgestone sau Dunlop sunt destul de scumpe, iar in marci gen Matador sau Kormoran, ca sa nu mai vorbesc de tot felul de chinezisme, nu am avut incredere, pina la urma am ajuns sa oscilez intre 2 variante: Sava Eskimo (despre care citisem tot felul de lucruri bune prin review-uri) si BFGoodRich Winter (aici recunosc ca este de vina participarea la Offroad Fest asta toamna, cind am vazut ca mai toate masinutele de acolo erau echipate cu BFGoodRich). Si mergind pe ideea ca daca gumele de all terrain sau mud terrain ale lor sunt foarte populare si cerute, atunci gumele de iarna pentru autoturisme normale nu au cum sa fie rele, am ales aceasta varianta. Se pare ca in ultimii 130 de ani, de la prima masina vinduta in SUA, trecind la inventia primei anvelope tubelessm la decolarile si aterizarile navetei Columbia si la motorsport, anvelopele BFGoodRich au avut o viata aventuroasa. M-am simtit atras si de un slogan de-al lor - BFGoodRich aduce acel ceva in plus ce face o marca legendara - placerea de a conduce, senzatii intense sau aventuri extreme. Marca BFGoodRich este originara din SUA si produsa in Europa de catre Michelin, si se lauda cu un profil superfluid, directional, care optimizeaza evacuarea apei cu viteza si cu crestaturi fine pentru o mai buna aderenta pe carosabilul umed si alunecos.

Daca totusi nu v-am convins cu privire la necesitatea achizitiei unor cauciucuri de iarna, care confera o siguranta sporita de mers in conditii meteorologice nefavorabile, va invit sa vedeti urmatorul filmulet, pentru a vedea diferenta dintre cauciucurile all-season si cele de iarna:

Craciun fericit !

Afara a inceput, in sfirsit, sa ninga. Bradul din curte isi vede ramurile incet-incet acoperite de fulgii de nea, iar mirosul de sarmale si de cozonac din casa abia acum isi gaseste implinirea, in fulgii de afara. E vreme de placuta lene, e vreme de povesti de iarna la gura sobei, e vreme de vin fiert, e vreme de liniste si caldura linga familie, e vreme de un pahar de vin cu prietenii, e vreme de uitat de toate cele de peste an. E vreme de tras linii, facut bilanturi si recapitulari. E vremea de a cerne cele bune din 2008 si de a dori multe si frumoase pentru 2009.

E vremea de Craciun. E vremea sa fim mai buni, sa iubim si sa iertam. Sa ne bucuram ca traim si sa aducem fericirea in sufletele celor dragi noua. E vremea de urari catre cei dragi. Si nu prin sms :)

Celor care citesc aberatiile mele de pe-aici, va urez sa aveti numai zile frumoase. Numai zile cu soare, chiar daca afara ploua. Sa va fie cald si bine. Sa puteti zimbi. Sa fiti voiosi. Sa fiti veseli. Sa fiti mingiiati. Sa fiti alintati. Sa fiti rasfatati. Sa fiti iubiti. Sa iubiti. Sa iubiti din inima. Sa aveti inima mare. Sa aveti zapada pe ramurile bradului, vin fiert in cana, cadouri sub brad si foc in semineu. Sa aveti cu cine ciocni paharul sau cana cu vin. Sa fiti inconjurati de oameni dragi. Sa fiti sanatosi. Sa fiti impreuna. Sa nu mai fiti niciodata singuri. Sa ii aveti pe toti ai vostri sanatosi. Sa aveti timp de un gind bun pentru cei care nu mai sunt. Sa miroasa a cozonac si a brad in toata casa. Sa va fie masa plina de bunatati pe ea si de prieteni in jurul ei. Sa va tihneasca sarmalele si cirnatii. Sa beti atita cit trebuie. Sa glumiti. Sa rideti. Sa dansati, daca aveti chef. Sa va imbratisati, daca asta va doriti. Sa va iubiti. Si sa va fie bine. Sa fiti linistiti. Sa aveti sarbatori frumoase.

Bucuria vine din lucruri marunte, linistea vine din suflet, caldura sarbatorilor vine din inimile noastre.
Va urez tuturor un BRAD incarcat, un MOS bogat, un PAHAR inchinat, CADOUL DORIT, un VIS implinit si un CRACIUN FERICIT !

Cintece de Craciun

Un pic din atmosfera de Craciun...

Un fel de Craciun

A venit si seara de 24 decembrie. E seara de ajun, miine este Craciunul, dar parca il simt mai departe ca niciodata. Soarele care a fost azi toata ziua si ghioceii pe care i-am zarit ieri in piata la o tiganca ma fac sa ma gindesc ca e mai aproape Pastele decit Craciunul. Ce Craciun e cel fara nici un pic de zapada ? Da, am vazut, a nins azi exact 2 minute, de la 14.33 la 14.35. Tin minte in alti ani de Craciun era plin de zapada. Intr-o seara de ajun, acum citiva ani, am vazut o Dacie Nova sub un munte de zapada in fata bancii, era a unui coleg pe care nu il cunosteam. Si chiar daca nu il cunosteam, am luat si eu o lopata si am muncit jumatate de ora cot la cot sa ii scoatem masina de sub nameti, ca sa poata sa ajunge si el la cei dragi. Iar acum? Nici macar doi fulgi?

Ieri am fost si am cumparat cadouri, am cumparat un brad din piata (pe la Bricostore nu mai ramasesera prea aratosi, iar in piata inca era plin...). Iar daca peste tot este plin de brazi din Danemarca, mie nu mi-au placut deloc acestia, dintr-un motiv foarte simplu: nu miros a brad. Bradul romanesc pe care l-am luat nu a fost romanesc din patriotism, ci pentru ca miroase frumos a brad, miroase a Craciun, miroase a colinde, miroase a cozonaci si sarmale. Da, miroase a brad si a rasina si chiar nu ma supar ca o vreme o sa imi miroasa si masina a brad. Acasa mirosea frumos a cozonac si mi-am adus aminte de cozonacii facuti de bunica in copilarie si mi s-a facut dor de ea. Acum bradul e frumos impodobit, iar afara am intins cabluri cu multe luminite, si nu mai sunt invidios pe vecinii care impodobeau frumos casele si curtile in anii trecuti.

Dar astazi nu a semanat deloc a zi de ajun. Soarele primavaratic de decembrie a mingiiat un Bucuresti zgribulit, amortit si obosit, cei doi fulgi de nea pe care i-am vazut nu mi-au putut estompa amintirea Craciunurilor pline de zapada din copilarie, iar de la serviciu am plecat cind se inserase deja si oboseala si somnul incepeau sa-si spuna deja cuvintul. Colindele traditionale de care ma bucuram in copilarie au fost inlocuite de MTV, Mos Craciun a devenit mai mercantil ca niciodata (am inteles ca Bucurestiul a intrat in Cartea Recordurilor pentru cel mai mare numar de Mosi Craciuni care au umblat simultan prin oras, impartind cadouri, se pare cau fost aproape 4.000; ori eu asociam Craciunul cu existenta unui singur Mos, pe care il asteptam cu totii cu nerabdare sa soseasca cu sania lui cu reni din Laponia, si nu cu inca 3.999 de mosi din Cora, Carrefour, Auchan, Metro, Selgros, Real sau Kaufland).

Si anul asta fac Craciunul acasa, in familie. Si iarasi imi dau seama ca daca la altii in familie inseamna reunirea unui intreg neam, eu voi sta din nou doar cu mama, pentru ca ceilalti s-au dus, incet. incet, spre o lume mai buna. Iar restul familiei nu este suficient de aproape. Prietenii cei mai apropiati sunt ca de obicei prin alte zari, iar anul asta resimt in plus si singuratatea, faptul ca viata mea nu mai implica doi ci doar unul, iar citeodata, in special de asemenea ocazii, asta doare.

Si imi dau seama ce mult s-a schimbat lumea. Daca in copilarie Craciunul era o insiruire de traditii, cu impodobit bradul, cu cadouri marunte si banale dar de care ma bucuram foarte tare ca orice copil, cu miros de cozonaci facuti in casa, si cu placintele facute de bunica chiar in seara de ajun (of, Doamne, si acum le mai simt mirosul...) si cu bucuria de a primi si a darui cadouri celor dragi si de a fi cu totii impreuna, si asta in conditiile unei oarecare ilegalitati (ca doar regimul ne invata sa il sarbatorim pe Mos Gerila si nu pe Mos Craciun); acum s-a schimbat totul, mercantilul si comercialul au invins traditia, sloganul sarbatorilor nu mai este "Fii mai bun si daruieste celor dragi" ci "cumpara cit mai mult", brazii naturali au fost inlocuiti de brazi cu schelet metalic si ramuri din polietilena, clinchetul clopoteilor de zgomotul petardelor, mireasma de cozonac de mirosul de praf de pusca ramas dupa petarde, colindele de manele. Imi plac podoabele de Craciun, imi place atmosfera colorata din marile orase cu luminite colorate peste tot, imi plac casele impodobite cu ghirlande luminoase si beteala. Dar nu imi place cind si acestea devin mijloace de a etala statutul social - eu am mai multe decit toti vecinii, sa vada toata lumea ca am bani si imi permit. Si uite asa Craciunul s-a desacralizat total, si as putea sa mai scriu la nesfirsit despre asta, dar mai bine ascult niste colinde si mai pun citeva globulete in brad.

A, si nu in ultimul rind, ma enerveaza ca toti se imbogatesc pe seama noastra, si a goanei dupa cadouri. Iar cel mai mult ma enerveaza operatorii de telefonie mobila, care au indus saga sms-urilor. Dragii mei Vodafone, Orange, Zapp si Cosmote, va anunt solemn cu aceasta ocazie ca de aceasta data nu mai am de gind sa va imbogatesc trimitind mesaje geniale, induiosatoare si rimate cu "Sfinta lumina" si cu "Vestea minunata" si cu "Pastorii se intilnira" la toata agenda telefonica, la persoane cu care nu am mai vorbit de ani de zile dar carora le trimit sms-uri de 3 ori pe an (de Paste, de Craciun si de Anul nou). Pentru ce l-as deranja pe nea Avram, fostul meu mecanic de pe vremea Daciei Nova, sau pe vreo fosta colega de birou a mamei, sau pe verisoara prietenei fratelui vreunei foste prietene sau pe vreo one night stand de prin Club A de acum 5 ani sau vreo fata cu care am corespondat 2 saptamini pe mIRC acum 7 ani ? Oricum nu isi mai aduc aminte de mine si cu mesajul meu sau fara el tot la fel de bine vor petrece. Si la fel de mult nu ma vor incalzi mesajele de la numere de telefon necunoscute si nesemnate. Va multumesc tuturor celor care va veti gindi si la mine si va promit ca va voi raspunde la mesaje, dar nu va voi scrie nici unul din acele mesaje primite si facute forward la toata agenda. Iar daca nu ne-am maivazut de mult si mi-e dor de voi, va voi suna sa va urez personal sarbatori fericite, sa va aud vocea sau poate ne vom intilni la o felie de cozonac si un pahar de vin, dar nu va voi trimite sms-uri de genul "miros de brad, parfum de flori, bat in fereste uratori, clipesc pe cer mii de culori, fiti cuminti de sarbatori, acum si-n anii viitori".

Sa curga sms-urile ! (deja am primit 3 de cind scriu postul asta...).

Si voua tuturor celor ce ati citit aceste rinduri va urez sa aveti parte de un Craciun fericit, de pace si liniste alaturi de cei dragi, de un mos darnic cu un sac cit mai plin si de multa iubire.

Povestea Pomului de Craciun

Traditia spune ca pomul de Craciun se impodobeste in seara de 24 spre 25 decembrie, adica in ajunul Craciunului. Impodobirea pomului de Craciun este un obicei foarte vechi, care se pare ca a aparut initial in Occident. In secolul XV-lea, in provincii precum Alsacia si Lorena, pomii se impodobeau de Anul Nou si nu de Craciun. Treptat traditia a fost preluata si in Spania, Italia, Franta si Elvetia.
De asemenea, se poate ca la originea obiceiului sa stea popoarele nordice care isi impodobeau casele de Craciun cu ramuri de brad si de vasc. Prin intermediul catolicismului, obiceiul a ajuns si in Orient. In anumite zone ale Rusiei in ajunul Craciunului se mergea in padure si se alegea cel mai frumos brad. Acesta era impodobit cu luminari aprinse, bomboane si jucarii. In Anglia obiceiul bradului de Craciun a patruns prin intermediul negustorilor germani stabiliti in Anglia, care obisnuiau sa-si decoreze casele de sarbatori. La sfarsitul secolului al XIX-lea, obiceiul impodobirii bradului de Craciun a ajuns si in citeva orase din Germania. Dupa primul razboi mondial insa, obiceiul s-a raspandit pe intreg teritoriul tarii. Un alt mit spune ca obiceiul decorarii bradului provine de la egipteni, care isi decorau casele cu frunze de palmier in ziua solstitiului de iarna. Obiceiul a fost preluat mai apoi si de romani, care au folosit brazii in locul palmierilor.

In secolul al VII-lea, un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca acesta s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfinta treime. In Europa in secolul al XII-lea, de Craciun, bradul era atirnat de tavan cu virful in jos. Totusi se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu luminari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer. La mijlocul secolului al XVI-lea, in Germania apar primele tirguri specializate in vinzarea cadourilor. Figurine confectionate din aluat si coapte erau agatate in brad, ca obiecte decorative. Mai tirziu s-au adaugat bomboane si ghirlande din hartie colorata.
Astazi in epoca moderna nu se mai poarta bradul cu globuri colorate. Ca sa ai un brad la moda trebuie sa il decorezi in maxim trei culori. Clasica beteala a fost inlocuita cu ghirlande de margele de o singura culoare, iar beculetele colorate le-au locul deja invechitelor luminari si tot astazi in epoca moderna, brazii artificiali le-au luat locul celor naturali. In traditia romaneasca se spune ca este bine ca bradul sa fie tinut in casa pina la Sfantul Ion. Natural sau artificial, bradul de Craciun nu trebuie sa lipseasca din casa nici unuia dintre noi.

Adevarata poveste a Emiliei Popescu

O cheama Emilia Popescu. Inalta, osoasa, cu o privire de pisica scarpinata intre urechi. Barbatu-sau, si nu numai el, ar fi in stare sa-i aduca si luna de pe cer ca s-o vada cat mai des. Numai ca Emilia Popescu nu are nevoie de luna de pe cer, ci de niste lapte praf pentru ala micu'. De un pui dolofan, in loc de tacamuri, de o ruda de salam, una de parizer, macar un kil de branza, daca nu chiar doua, de un sapun Rexona, sa-l puna intre bluze, ca de spalat s-a obisnuit deja cu Cheia, de un sac de cartofi si unul de varza pentru iarna, de hartie igienica, de niste prezervative pentru barbatu-sau, ca are deja doi copii, Dumnezeu sa le dea noroc. Desi alt noroc decat sa moara Ceausescu de cancerul ala din gat de care vorbeste toata lumea, nu vede. De niste salata verde, banane, portocale, vin, un brad pentru Craciun, niste chiloti de dantela si multi, cat mai multi pampersi sau macar de Perlan pentru scutece. De un felinar cu gaz pentru serile de lunea si joia, cand la ei in cartier se taie lumina, de o plapuma mai groasa, ca resoul nu mai face fata, de niste vata pentru cand ii vine ciclul, de Purfix pentru geamuri, de ceai verde. Emilia Popescu e o norocoasa. Toata lumea zice asa.

E frumoasa, a terminat o facultate, ce conteaza ca voia la Litere in loc de Politehnica, are un serviciu bun si sigur, un barbat la fel, doi copii sanatosi, o soacra la Partid, parintii la tara, mai pica niste carne, o fructa, un zarzavat, are apartament, bani la CEC, rate la Arctic. Se descurca, cum s-ar zice. Ce dracu' mai vrea?! Cu toate astea, Emilia Popescu e mereu nemultumita. Nefericita. Nici ea nu stie prea bine de ce. Privirea ei e tot mai artagoasa. Or fi astenizat-o cozile, isi spune barbatu-sau cand o vede mereu trista, spaima de a nu ramane iarasi gravida. Autobuzul 168, tixit, duhnind a transpiratie si nesimtire sau poate seful care o tine dintr-o raportare in alta si ii taie din salariu cand nu vine la sedintele de partid, baiatul cel mare care intr-o zi i-a spus din greseala "tovarasa", administratorul care a reclamat-o la Militie cand a venit matusa din Grecia, aparatul de radio care s-a stricat si nu mai prinde Europa libera.

Emilia Popescu se sufoca. Nu mai poate. Nu-i mai suporta pe Ceausescu, pe Mitu care prezinta stirile la televizor, pe secretarul de partid, pe seful de la cadre, pe vecina de la doi care sta toata ziua la coada. Nu mai vrea sa vorbeasca doar in soapta despre toate astea ca sa nu auda ala micu' si sa spuna la scoala. Simte ca plesneste. Vrea sa se termine. Vrea sa stie cand. O sa se termine. Emilia Popescu s-a dus la revolutie cu taxiul. La Universitate, chiar in centru, in intersectie, era o hora. S-a inghesuit si ea intre un tigan tinerel si o doamna la vreo cincizeci de ani care mormaia intr-una fi-r-ati ai dracului de comunisti. Se invarteau bezmetici, urland jos Ceausescu, se calcau pe picioare, radeau, plangeau. Rand pe rand. Cu ghetele ingreunate de noroi s-a dus spre baricada, dar chiar atunci un Tab a trecut in viteza pe langa ea. Huo criminalilor, a urlat cineva si s-au repezit cu totii sa inchida bresa din baricada cu niste tomberoane aduse de nu se stie unde. Emilia Popescu tremura de frig, de frica, ochii ii lacrimeaza de la gazele lacrimogene, dar nu se da dusa. A ramas acolo. Pana la sfarsit.

P.S.

Peste 17 ani, cu ochii scosi din orbite Vadim Tudor urla si flutura un cartonas rosu. L-ar vrea pe Ceausescu inapoi. Emilia Popescu continua sa strige "jos comunismul!". Glasul ei insa nu se mai aude. E la vreo doi metri sub pamant, alaturi de alti cativa ca ea care nu s-au dat dusi.

Romania Libera, Andreea Pora, 22 dec 2006

Telefoane telefoane...

De ceva vreme mi-am tot pus problema sa imi iau un telefon nou. In primul rind, pentru ca sunt gadget geek si imi place sa am o jucarie care sa stie sa faca cit mai multe chestii. In al doilea rind, pentru ca batrinul Nokia 6680 deja are 3 ani de zile si bateria nu mai tine ca pe vremuri. Iar in al treilea rind, pentru ca as fi vrut si o camera de calitate la telefon pentru momentele in care as vrea sa fac o poza dar nu am aparatul la mine.
Desi mare fan Nokia, am oscilat de aceasta data intre iPhone si HTC Touch Diamond. Ma batea gindul de un touchscreen. Din categoria asta mai facea parte si Samsung Omnia, si ma enerva ideea ca Nokia nu a ajuns inca pe acest segment. Intre timp am aflat ca si Nokia isi da seama care e mersul lucrurilor si scoate N97 – care se pare ca va fi un slider cu touchscreen dar si cu tastatura qwerty. Si, nu stiu de ce, inca nu ma atrage fenomenul BlackBerry – mi se pare un telefon prea “corporate” in care trebuie sa iti ajunga toate mailurile de serviciu si lumea se asteapta sa le vezi sis a raspunzi instant la ele.
Tot cautind despre cele 3 smartphone existente deja, am gasit filmuletele astea care le compara

Din punct de vedere al dimensiunilor, HTC Diamond masoara 102 x 51 x 11,5 mm si cintareste 110 grame, fiind cel mai compact dintre cei trei competitori. Samsung Omnia masoara 112 x 56,9 x 12,5 mm si cintareste 122 de grame. IPhone vine cu 115.5 x 62.1 x 12.3 mm si 133 g, fiind cel mai greu dintre cele 3 terminale.
Ecranele celor trei telefoane, sunt fabricate in tehnologie touchscreen. HTC-ul are un ecran de 2,8 inch cu 65.000 de culori si rezolutie de 480 x 640 pixeli. Samsung-ul are un ecran mai mare, de 3,2 inch, cu 256.000 de culori, dar o rezolutie mai mica, adica de 240 x 400 pixeli. IPhone, are cel mai mare ecran dintre cele trei, acesta fiind de 3.5 inch, 16M culori, dar cu o rezolutie de doar 320 x 480 pixeli.
In ceea ce priveste procesoarele care echipeaza aceste telefoane mobile, HTC Diamond se bazeaza pe un Qualcomm MSM7201A de 528 MHz, Samsung Omnia pe un Marvell PXA312 de 624MHz, iar IPhone are un procesor made by Apple care administreaza excelent sistemul de operare MacOS X v10.
Din punct de vedere al camerei foto, HTC Diamond are obiectiv foto de 3,2 megapixeli cu autofocus si capabilitati de captare video. Rezolutia maxima de captare imagini este de 2048 x 1536 pixeli. Samsung Omnia vine cu o camera foto de 5 megapixeli cu autofocus, flash, tehnologie de face detection si smile detection, stabilizator de imagine si capabilitati de captare video. Rezolutia maxima de captare imagini a lui Samsung Omnia este de 2592 x 1944 pixeli. IPhone are o camera cu rezolutie foto de 1600x1200 pixeli, senzor 2 MP si zoom digital, ceea ce il face ca a fi cel mai slab dintre competitori la acest capitol.
Toate cele 3 au receptor GPS incorporat.

Daca la inceput am inclinat spre IPhone, am reusit sa gasesc cele 11 lucruri pe care nu le stie IPhone – 1.functia de copy/paste; 2. Bluetooth stereo – nu te lasa sa trimiti/primesti fisiere; 3. Soneria mp3 file; 4. Adobe Flash; 5. inregistrarea video; 6. MMS (asta mi s-a parut total surprinzator); 7. acumulatorul nu se poate schimba; 8. Fisierele Microsoft Office nu se pot edita; 9. Lipsa accesului direct cu iTunes; 10. lipsa posibilitatii de trimitere Instant Message si 11. lipsa jocurilor.

Si… pina la urma, cind incepusem deja sa inclin spre HTC Diamond, am primit o oferta de la Vodafone pentru Nokia N95 versiunea de 8Gb. Am stat, m-am gindit putin, am mai comparat…

Ok, Nokia N95 e o idée mai vechi decit celelalte. Dimensiunile lui sunt 99 x 53 x 21 mm, ceea ce il face mai mic dar mai gros decit celelalte. Cintareste 128 de grame, aproape cit IPhone. Ecranul este TFT si nu touchscreen, are 2.8 inch, 16M culori si o rezolutie de 240 x 320 pixeli, cea mai mica dintre toate. Are si el accelerometru si functie de autorotire a ecranului. Iar un lucru foarte bun este ca Nokia a abandonat tactica lor aiurea si au trecut si ei la iesire pentru casti jack de 3.5 mm, fara formatul lor propriu care te oblige sa cumperi si alte accesorii de la ei. Wireless-ul este prezent si la Nokia, la fel si Blutooth, dar versiunea cu A2DP, nu pseudo Bluetooth-ul IPhone-ului. Are si conexiune pe infrarosii, ceea ce nu mai vazusem de mult. Sistemul de operare este Symbian OS 9.2. Camera lui N95 este de 5 megapixeli (2592 x 1944), cu lentile Carl Zeiss, focus automat, camera secundara pentru apeluri video. Si N95 vine cu receptor GPS integrat, cu harti preinstalate si cu un soft (Nokia Maps) nu atit de prietenos ca si IGO sau Tom-Tom. Designul cu glisare duala este interesant, iar un alt mare plus este suportul Java si Flash, unde il bate pe IPhone care ofera doar suport widgets. Alte chestii de care dispune N95 sunt radioul FM stereo si iesirea TV. Noua baterie de 1200mAh este un mare plus. Browserul web este excelent.
Iar la categoria minusuri as mentiona faptul ca, datorita noii baterii, a disparut protectia (pleoapa) lentilei, acum fiind necesara mai multa grija pentru a nu se zgiria/murdari. Un alt minus pentru memoria de 8Gb (altfel, mai mult decit suficienta) care este interna, slotul pentru microSD care ar fi usurat portabilitatea datelor disparind complet.

Si uite asa am inteles ca, daca iPhone e un telefon dragut, cu specificatii relativ ok, cu plusurile stiute dar si cu minusurile descoperite, totusi el este mai mult de senzatie, de fite, de facut valuri. In timp ce N95 o fi mai mare, dar este un mic computer si iti ofera cam tot ce iti doresti la purtator, facind de toate si facindu-le chiar bine. Iar pe Symbian se pot instala multe aplicatii interesante.Si cum totusi am ramas fan Nokia si ultimele mele 6 telefoane fusesera Nokia, acum am ajuns mindrul posesor al unui N95 8Gb.
Dar sunt destul de convins ca in curind sa ii dau si HTC-ului o sansa (ca batrinul Nokia 3510 de pe reteaua cealalta nu prea mai face fata demult…). HTC-ul are un design ceva mai placut, nu are camera foto atit de dotata, si se descarca rapid daca sunt folosite toate functiile multimedia. Ce imi place la HTC este stylusul “activ” cu magnet care este foarte bine tinut in telefon fara riscul de a-l pierde sau de a-l forta in telefon. Ce nu imi place la el este lipsa unui jack de 3.5 mm, a unei iesiri TV out si a unui slot pentru card de memorie si bateria destul de slaba.

Pina atunci, welcome Nokia N95 8Gb! Deja avem 10 zile impreuna si imi place din ce in ce mai mult. Asa ca, sa ma bucur de el pina ii voi da sansa sa devina gelos.