31 ianuarie 2009

Amestec de Bucuresti. Ploaie, imagini si concerte.

A mai trecut o luna, se termina ianuarie. De fapt eu sper sa se termine noiembrie asta care a pus stapinire pe noi de vreo 2 saptamini. Ploua mult, enervant de mult. Ploile de toamna, si acum si de iarna, mi se par atit de deprimante si de consumatoare de pofta de viata. Sunt lacrimi de tristete ale cerului, jelind parca disparitia cuiva drag. M-am saturat de ploile de toamna/iarna. Vreau, daca tot ploua, sa fie o ploaie de primavara, proaspata, curata, cu stropi grabiti si miros de flori. Sau o furtuna de vara, care sa spele tot ce e rau, sa calmeze arsita asfaltului din orasul gri (sau poate totusi, a nisipului din vama...) si sa te faca sa dansezi descult, pe nisipul ud, in fata valurilor si a pescarusilor.
Pina atunci, ramin incuiat in orasul gri, cu vreme de noiembrie, ucigatoare de vise si aducatoare de depresii. Si imi doresc sa fi fost in orasul de acum 45 de ani, cu oameni care nu se grabesc apocaliptic spre nicaieri, cu un trafic de placere si curat, mai ales curat.

Si tot din Bucuresti, am gasit ieri un blog cu o colectie impresionanta de fotografii, vederi si imagini de arhiva din Bucuresti, atit din perioada comunista, cit si cea interbelica, dar si de sfirsit de secol XIX. Nu am prea multe de spus, decit ca orasul gri a fost foarte frumos cindva si noi, oamenii, il stricam, il murdarim, il distrugem, il poluam, ii omorim identitatea si il transformam intr-un amalgam de cladiri gri, inalte si urite. Iar pina vom ajunge sa avem autostrazi suspendate si nu cel mai mare cirnat din lume, pina vom avea un trafic civilizat si nu cei mai multi Mosi Craciuni din lume, pina atunci va recomand sa redescoperiti Bucurestiul de altadata si aici, in Orasul lui Bucur.
Si daca tot veni vorba de orasul gri, am descoperit ieri norc.ro, primul site care aduce Bucurestiul la nivel de street view. Desi cindva nene Cata zicea ca a vazut prin Bucuresti o masina cu un dispozitiv pe ea care pare a face un street view si care avea si un logo google, se pare ca cei de la eXtreme Soft Group au fost primii, reusind sa transforme in realitate un proiect la care au lucrat un an si jumatate. Si acum avem serviciul norc, primul serviciu de "street-level imaging" 100% românesc, permitind vizitatorilor sa realizeze plimbari virtuale prin Bucuresti, dar si alte orase din Europa centrala si de Est, utilizind acest sistem de navigare intre imagini panoramice realizate la nivel de strada. Norc.ro mi se pare o chestie foarte utila, unul din cele mai prietenoase feluri de a gasi o locatie, in special intr-un oras in care indicatoarele cu numele strazilor nu sunt chiar cum si unde ar trebui sa fie.
Inca o chestie misto - poti sa te plimbi pe deasupra Bucurestiului, mai clar decit din Google Earth, avind un "bird eye view", cu ajutorul lui Live Search Maps, care prezinta in 3D strazile cu denumirile lor si imobilele din Bucuresti. Imaginea se obtine centrind pe Bucuresti si apoi click dreapta si "Center Map here", apoi zoom pe zona dorita din Bucuresti si clic pe „Bird’s eye”.

Altfel, tot ieri am aflat ca pe site-ul oficial al Madonnei, a aparut un comunicat care zice ca, in continuarea turneului sau Sticky&Sweet, Madonna a inclus si opriri in Romania, Ungaria si Serbia, in 2009. O veste foarte buna, deja o multime de oameni din jurul meu au frematat de emotie ca vine Madonna. Showurile ei sunt fantastice, iar ea inca e faina, chiar daca a implinit 50 de ani. Pentru generatia Madonna si Michael Jackson se ofera posibilitatea inchiderii cercului, la 17 ani de la primul concert M.J. in Romania. Eu imi amintesc cind eram la cercul de informatica de la Casa Pionierilor si Soimilor Patriei, prin 1989, si la casetofoanele alea rusesti, Electronica 302, cu ajutorul carora incarcam sau salvam ceea ce faceam noi acolo pe casete audio, din cind in cind mai aparea cite o caseta audio cu Madonna si intotdeauna melodia "La Isla Bonita", mare hit pe atunci, imi va aduce aminte de cercul de informatica.
Si daca tot vorbeam de concerte, sa spun cite ceva si despre B'ESTFEST. Daca Iggy Pop a declinat participarea, dupa moartea chitaristului trupei, vestile bune pentru cei initiati continua. Cel mai nou nume confirmat pe agenda festivalului este Moby, care va cinta pe 2 iulie, continuind o lista ce cuprinde The Killers, Manowar, Motorhead sau Franz Ferdinand. Pentru cine nu stie, a treia editie B'EST FEST va avea loc intre 1 si 5 iulie, in complexul Romexpo. Iar pentru noutati, mai aruncati din cind in cind cite un ochi pe site-ul B'ESTFEST.

29 ianuarie 2009

Bucuresti, 1964


Tot alergind dintr-un blog in altul, am gasit astazi micuta comoara descoperita de Alex Galmeanu, care m-au facut sa ma intorc in timp cu 45 de ani, cu mult inainte de a aparea si eu pe lume. Alex a postat azi pe blog o serie de fotografii ale unui cetatean american in Bucurestiul anului 1964. Si cum mie imi place tot ce tine de trecutul acestui oras, si sunt un mare consumator de imagini cu Bucurestiul vechi, fie el interbelic sau comunist, le-am apreciat foarte mult. Comentariile extrem de pertinente ale lui Alex fac aceste documente istorice extrem de interesante. Vedem un Bucuresti de acum aproape jumatate de secol, cu strazi largi si fara masini, cu troleibuzul 84 din alte vremuri, cu tramvai pe Magheru, cu oameni eleganti, relaxati, si cu bun-simt, un oras frumos, curat, aerisit si modern, un oras care inca nu il cunostea pe Ceausescu. Ce mi-ar fi placut sa traiesc acum intr-un Bucuresti ca cel de atunci... orasul nostru chiar a fost cindva frumos, si nu doar in anii interbelici ci si dupa.

Si daca mie mi-a placut, va invit si pe voi la o scurta calatorie in timp prin Bucurestiul de altadata, aruncind un ochi pe postul lui Alex: http://blog.alexgalmeanu.com/?p=1350.

28 ianuarie 2009

Ploua, ploua. Vreme de betie.

Ploua intr-una de citeva zile. Ploua, ploua. Cum ar zice Alifantis, "vreme de betie, si s-asculti pustiul". Ce melancolie... Ploua de cind a inceput saptamina asta. Se mai opreste din cind in cind, sa faca loc cetii. Cind nu ploua, e ceata, iar cind nu e ceata, ploua. Afara e un noiembrie urit travestit intr-un ianuarie innoroiat. Ploua afara ca si cind nu ar mai exista iarna, iar din septembrie am intrat in anotimpul ploios care tine pina in martie. Ploua in draci, ploua a toamna in suflete, orasul gri devine si mai gri, oamenii din orasul gri devin si mai morocanosi, masinile din orasul gri devin si mai multe, oamenii morocanosi din masinile din orasul gri devin si mai nervosi. Ploua in dusmanie, totul e ud, totul e murdar, totul e trist. Afara e criza, inauntru e criza, la masina s-a aprins becul rosu, benzina s-a scumpit din nou, cursul euro este inca sus, pentru cei cu credite a venit nota de plata, nimeni nu mai vinde nimic, nimeni nu mai cumpara nimic. Piata imobiliara este inghetata, salariile sunt inghetate, pensiile sunt inghetate, numai ploaia de afara nu vrea sa se inghete. Stropii reci de ploaie de toamna se incapatineaza sa nu se transforme in fulgi pufosi de zapada, iar noiembrie se incapatineaza sa nu devina ianuarie.

Este vreme de baut. De baut o cana de vin fiert si de visat la intinderi albe nemarginite, la munti cu crestele pline de zapada, la citeva cristiane pe o pirtie din Elvetia, la un om de zapada ridicat in fata cabanei si la un foc cu lemne care trosnesc in soba. Asta trebuia sa fie iarna, asta trebuia sa fie ianuarie. Sau de baut o sticla de vin rosu si dulce, cu un suflet iubit linga tine, intr-un parc cu ghiocei si zambile, undeva, linga un castel vechi din Franta, pe un soare caldut de primavara. Asta trebuia sa fie primavara. Sau de baut un cocktail cu o umbreluta multicolora, cu multa gheata si cu gust racoritor de rodii, undeva pe o insula exotica, poate Fiji sau poate Seychelles, pe o plaja cu cel mai fin nisip din lume, la malul unui ocean transparent si perfect. Asta trebuia sa fie vara. Sau de baut un whisky cu gheata, plimbindu-te pe niste cararui de munte undeva intr-o tara rece, dar cu frunze cintind o intreaga simfonie a culorilor, si cu un soare cu ultimele lui raze calde. Asta trebuia sa fie toamna.

Dar nu, afara ploua urit si rece, trage la somn si la lene. Si ploaia de noiembrie se incapatineaza sa ne acapareze, sa patrunda in toate gindurile si toate simtirile. Sa nu ne lase sa facem nimic, doar sa visam la anotimpuri mai frumoase si la o iarna adevarata, cu zapada multa si cu pofta de vin fiert.

And I wonder who'll stop the rain...

27 ianuarie 2009

Familia Popescu fata in fata cu criza

Sa facem cunostinta cu familia Popescu. Doamna Popescu are 30 de ani, este functionar public, nu bea cafele, si are un salariu de 1.200 RON. Domnul Popescu are 35 de ani, lucreaza la o companie multinationala din FMCG, ca analist marketing, si are un salariu de 3.000 RON pe luna. Sunt inca tineri, desi copilul lor, Mihaita, este deja in clasa a doua. Niciunul dintre ei nu mai fumeaza, de cind s-a nascut cel mic, si asta e bine, pentru ca la cum s-au scumpit tigarile...
Familia Popescu sta linga mall, in Vitan, intr-un apartament de 2 camere luat prin toamna lui 2007, prin credit ipotecar. Li s-a parut un pret bun 120.000 EUR, le-a spus cineva ca o sa mai creasca, pentru ca cererea depaseste cu mult oferta, asa ca nu s-au gindit prea mult si au facut un credit pe 30 de ani. Nu aveau bani, asa ca au luat in credit de nevoi personale de la o alta banca, pe care l-au depus ca avans. Asta-vara si-au cumparat in rate si o Skoda Octavia, ca rideau colegii de el cind vedeau ca merge cu tramvaiul. Sperau ca domnului Popescu sa i se mareasca salariul cu inca 1.500 RON, adica exact rata masinii. Pina acum doua luni, lucrurile erau ok. Plateau ratele la banci, care insemnau cam 800 de EUR, iar din restul de bani se descurcau. De acum 2 luni insa, lucrurile s-au schimbat. Dramatic. Banca le-a crescut rata la creditul ipotecar cu 130 EUR/luna, iar ratele la celelalte imprumuturi au crescut cu 100 de EUR. Acum familia Popescu plateste 1.030 EUR pe luna, iar ieri au avut scadenta. Au mai imprumutat 300 de RON de la vecinul de la 2. Din cei 4.500 de RON au putut cumpara 1.030 de EUR si le-au mai ramas 20 de RON. Cursul cu care banca vinde EUR este de 4.35, desi ei au luat creditul cind cursul era 3.3.
Domnul Popescu stie ca bancile trebuie platite, ca altfel te scot in strada. Partea proasta e ca au platit ratele, mai au bani doar sa ia ceva de mincare si au si datorii. Nu stiu din ce vor trai. Se gindesc sa isi vinda casa luata acum 2 ani, dar le e teama ca nu o sa aiba cumparatori. Si oricum au auzit ca la scara C s-a vindut un apartament de 2 camere ca al lor cu 80.000. E drept, nu avea termopane, poate omul s-a grabit si de-aia a mai lasat la pret. Domnul Popescu a auzit ca oamenii nu se inghesuie sa cumpere cind aud ca ai credit bancar, cu ipoteca. Prefera ceva mai simplu, fara sarcini suplimentare.
Beleaua e ca doamna Popescu s-a imbolnavit. Nici nu se pune problema sa se duca la control, ca nu au cu ce. Si acolo totul costa, mai o spaga la doctor, mai o atentie la asistenta. Altfel, nici nu se uita la tine. Azi isi duc la amanet bijuteriile. Nu sunt multe, dar spera sa scoata vreo 500 de RON pe ele. Si apoi, prioritatea e Mihaita, care trebuie hranit. Saracul, habar nu are de ce i s-a taiat de pe lista excursia la munte cu scoala si nici de ce notele bune nu ii mai sunt rasplatite. A auzit un cuvint nou de la tati: "austeritate". Inca nu stie exact ce inseamna, dar dupa cum discutau parintii, nu parea a fi ceva de bine. Dar macar e mindru ca poate sa se dea mare in fata colegului sau de banca, Matei, ca stie un cuvint nou.
Aseara, dupa ce si-au platit ratele la zi, au facut un mic consiliu de familie. Ce sa faca? Sa vinda masina? Sa ceara salarii mai mari? Sa renunte totusi la casa? Sa le ceara parintilor sa-i ajute? Au decis ca domnul Popescu sa isi mai caute un al doilea job, part time. Doamna nu prea a fost de acord, ca asta insemna sa nu mai fie alaturi de familie. Domnul Popescu a urlat disperat, pentru prima oara in cei 9 ani de la casatorie, la sotia sa: "Si atunci, cine o sa plateasca intretinerea? Tu, cu salariul tau de 2 bani?" Intretinerea e vineri, iar azi e abia marti. Pina vineri se descurca ei, poate il mai imprumuta colegul lui, domnul Georgescu. Sau se duc la amanet. Gasesc ei o solutie. Si au adormit cu televizorul aprins. Mare pacat. La citeva minute dupa ce au adormit, la PROTV a aparut premierul Boc, care dadea asigurari ca sistemul financiar e solid si fara probleme si criza economica nu va pune in pericol cele mai vulnerabile categorii sociale, deoarece guvernul nou format e unul intelept si matur, capabil sa lupte si sa contracareze inca din fasa efectele acestei crize. Daca l-ar fi auzit, sotii Popescu sigur ar fi adormit mai linistiti, fara sa isi mai faca atitea probleme.

26 ianuarie 2009

La multi ani, iubit conducator !

Daca ar mai fi trait, Nicolae Ceausescu ar fi implimit astazi 91 de ani. Iar daca nu ar fi cazut comunismul, ar fi fost inca presedintele Republicii Socialiste România si secretarul general al Partidului Comunist Român. Asa, astazi se implinesc 20 de ani de la ultima serbare a zilei de nastere.


Despre programul oficial al sarbatorii zilei lui Nicolae Ceausescu aflam multe din presa vremii. De dimineata, intr-o festivitate ce s-a desfasurat la Consiliul de Stat, "tovarasul" a primit omagiile colegilor din conducerea de partid si de stat, precum si ale diplomatilor straini acreditati la Bucuresti. Seara, Ceausescu i-a cinstit pe membrii Comitetului Politic Executiv printr-o "masa tovaraseasca". Cei mai cunoscuti interpreti de muzi­ca populara "se produceau" in cinstea conducatorului. Cu asemenea prilejuri, printre altii, Gica Petrescu, Ange­la Moldovan, Ion Voicu, Gheor­ghe Zamfir erau mobilizati prin Consi­liul Culturii. Cadourile erau procurate prin intermediul prim-secretarilor de partid de la judete, care tri­miteau tablouri pictate de taranci cu intelegerea ca erau artiste din popor, sculpturi in lemn cu chipul celui sarbatorit, tesaturi sau obiecte din cera­mi­ca. Ultima aniversare s-a organizat la cazinoul din Sinaia. Ca de obicei, i-au fost alaturi membrii Comitetului Politic Executiv împreuna cu sotiile. Receptia a tinut citeva ore, fara a se prelungi, ca in vremurile tineretii, la ore mici in noapte. Peste sarbatorit trecusera anii, caci implinise 71 de primaveri si 55 de ani de activitate revolutionara.

Din anii 1970, cind manifestarile se limitau la o consemnare in Scinteia si la o telegrama colectiva semnata de membrii Comitetului Central, aniversarea "tovarasului" a ajuns la o uriasa sarabanda de actiuni la nivel national - numere omagiale ale ziarelor si revistelor, programe intregi ale televiziunii nationale, volume omagiale, telegrame ale colectivelor de oameni ai muncii. Sarbatori­rea lui 26 ianuarie a cunoscut un proces de amplificare si diversificare a ac­tiunilor dedicate Conducatorului, de la un an la altul, in patrimoniul de protocol al sarbatorii intrind noi si noi manifestari.

Eu nu sunt in nici un caz un nostalgic al comunismului, dar gindindu-ma acum la acei ani, am nostalgia copilariei, asa cum era ea, frumoasa, pura, traita in niste constringeri care totusi ne faceau mai apropiati. Departe de mass-media asa cum este ea acum, de violenta reflectata in aceasta, de societatea consumerista in care suntem indopati cu produse nesanatoase... mi-e dor de lucrurile simple ale acelor vremuri, asa cum mi le aminteam aici. Rindurile de acolo descriu efectiv copilaria mea si, oricit de trista ar fi fost epoca aceea "de aur', nu am cum sa nu mi le aduc aminte cu placere. Copilaria mea nu a fost cu protv si cartoon network, cu jocuri pe calculator si hi5, ci asa, simpla, cu Mihaela, Balanel si Miaunel, cu de-a v-ati ascunselea si tara, tara, vrem ostasi.

Simona a incercat azi un exercitiu de imaginatie, incercind sa isi descrie viata de acum daca am fi fost inca pe vremea celui mai iubit fiu al patriei. Stau sa ma intreb si eu, cum ar fi fost viata mea in aceste conditii? Probabil imi continuam oricum pasiunea pentru calculatoare (Revolutia m-a prins inscris la cercul de informatica de la Casa Pionierilor si Soimilor Patriei), probabil faceam acelasi liceu Sfintu Sava (ca atit m-au batut ai mei la cap ca trebuie sa merg acolo si nu in capul strazii la liceul 35), dar mai departe cred ca as fi urmat traditia familiei, as fi facut Politehnica si as fi ajuns un inginer de seama, priceput la programare. Prietenii din liceu ar fi putut fi tot aceiasi, dar cei din facultate cu totul altii, probabil m-as fi casatorit cu o colega de facultate, iar acum, la 32 de ani, as fi avut deja 2 plozi, un baiat de 7 ani si o fata de 3 ani. As fi condus o Dacia 1710, cu numar cu sot, ca sa pot sa circul in a doua si a patra simbata a lunii. La intreprindere m-as fi dus cu metroul. Daca ar fi trait Ceausescu, acum sigur am fi avut de cel putin 10 ani metrou in Drumul Taberei. In week-end-uri m-as fi intilnit cu prietenii fie la un gratar (pe care puneam spaga vreunui amic care se tinea cu casiera de la Frigotehnica), fie la un film la Patria sau la Scala, poate la vreo piesa de teatru, poate la o bere la Gambrinus sau Odobesti, sau de ce nu, la Cenaclul Flacara, sa il vad pe Tudor Chirila cintind alaturi de Adrian Paunescu 'Si totusi exista iubire". Concediul mi l-as fi facut la 2 Mai, unde m-ar fi dus cindva vreun prieten satul de Eforie Nord, si unde as fi descoperit o lume boema. Poate, daca ar fi fost un an bun, as fi prins vreo delegatie la Moscova sau la Leningrad. Prietena mamei din Germania ne-ar fi trimis un pachet cu tot felul de bunatati - o ciocolata Milka, un gel de dus Nivea, un deodorant Fa, niste prezervative Durex (ca stie ca aici nu exista).

Dimineata m-as scula la 7, as minca sendvisul cu cascaval si parizer de soia, incalzit la toasterul adus acum 10 ani din RDG, as pleca spre statia de metrou de la Razoare, m-as inghesui in metrou cu mii de oameni, as ajunge la serviciu, unde as bea un nechezol si as fuma o carpata de Tirgu Jiu. La prinz, ies cu colegii la masa la "circul foamei" si mai comentam despre fotbal, despre sirul de 5 ani fara infringere al Stelei si al lui Dinamo, si despre marele meci dintre ele care o sa fie in iunie. As asculta muzica la Radio Romania, i-as lua mamei Scinteia cu suplimentul omagial, apoi as lua de la serviciu unul din jocurile scrise de un coleg, sa i-l duc lui ala micu, ca de cind i-am schimbat HC2005 cu un 286 nu se mai dezlipeste de el, nici pe afara la fotbal si la ratele si vinatorii nu mai sta. La ora 15 as pleca spre casa. Pe drum ma opresc la Alimentara de la Unversitate, am auzit ca au bagat pui. Daca face si Horica cinste cu ceva din purcelul ala pe care l-a primit spaga saptamina trecuta, m-am scos. Ma duc si prin camine prin Regie, stiu acolo pe un baiat care are DVD-uri cu filme aduse de-afara si niste listinguri de pe niste forumuri, ma pasiona si pe mine o chestie. Daca a adus cumva si deodorante Impulse, ma scot, desi mai e pina la chenzina. Mai stau o ora la coada si la lapte si faina, au adus si ceva portocale, iar nevasta-mea e din acelasi sat cu vinzatoarea de la Alimentara de la Favorit, asa ca saptamina asta avem si fructe...

Seara ma uit la Telejurnal, apoi intru un pic pe internet, unde sunt restrictionate 99.9% din site-uri, dar am reusit eu cumva sa sparg firewall-ul si proxy-ul si sa pot intra pe www.cnn.com sa vad ce se mai intimpla prin lume. La 9 ma duc sa fac dus, ca e ora de apa calda. Vedem unul din filme, sa terminam pina la 11.30, cind se ia lumina. Apoi somn, ca miine e o noua zi. Si mai e pina simbata la prinz, cind incepe week-end-ul.

Oare asa ar fi fost? Suntem atit de obisnuiti cu lumea de azi, incit ne e atit de greu sa ne amintim si sa ne imaginam cum ar fi putut fi acum... Poate doar o excursie in Cuba (inca a) lui Fidel Castro ne poate arata cum se impaca mileniul 3 cu comunismul. Dar a fost comunismul un rau mai mare decit consumerismul feroce? Oare atunci cind eram cu totii egali, ar mai fi aparut atitia mitocani? Sau ne-am fi vazut cu totii de treaba, de rutina existentei de zi cu zi, si de cozile la lapte, fara sa ii deranjam pe ceilalti?

Partidul... Ceausescu.... Români-i-i-a...

24 ianuarie 2009

Fara pungi de plastic

Acum citeva zile am descoperit si m-am alaturat pe Facebook unei cauze - "Drop the plastic bag!". Mai precis am decis sa militez impotriva folosirii pungilor de polietilena, sau de plastic, cum suntem cu totii obisnuiti sa le spunem. Mi s-a parut o cauza nobila, si care poate fi usor pusa in practica, mai ales in noile conditii in care in Romania s-a instituit o taxa pe aceste pungi, astfel incit daca le vrei, trebuie sa platesti.

Este relativ simplu. Tot ceea ce ai de facut este:
  • sa reduci sau sa renunti de tot la folosirea pungilor de plastic
  • sa cari in mina sau in brate daca cumperi doar citeva produse si le transporti pe o distanta mica
  • sa spui simplu "Nu, multumesc" atunci cind iti este oferita o punga
  • sa-i spui vinzatorului de fiecare data sa nu dea pungi de plastic decit atunci cind ii sunt cerute
  • sa vii mereu cu sacosa ta proprie, de hirtie sau din material textil, care pot fi refolosite
  • sa refolosesti sau sa reciclezi, sa nu lasi pungile sa ajunga la groapa de gunoi
  • sa incepi sa iti convingi intii familia si prietenii, apoi chiar si strainii sa aiba o pozitie similara

De ce ? Pentru ca:

  • desi aparute cu acum doar 25 de ani, pungile de plastic au devenit nelipsite din viata fiecaruia, creindu-se o dependenta, astfel incit in lume se folosesc aproape 1 milion de pungi pe minut
  • datele emise de Agentia Protectiei Mediului din SUA (USEPA) in 2003 aratau ca in intreaga lume se foloseau cca 1.000 de miliarde de pungi de plastic
  • din pungile de plastic consumate in lume, doar 1% se recicleaza, deoarece producerea unei tone de pungi de plastic costa cca 32$, in timp ce procesarea si reciclarea aceleiasi cantitati costa cca 4.000$, deci de peste 100 de ori mai mult
  • de cele mai multe ori, folosim o punga de plastic in medie 20 de minute, pina la masina sau pina acasa, pentru ca apoi sa o aruncam. Insa fiecare punga de plastic necesita intre 40 si 1.000 de ani pentru a se descompune
  • pungile de plastic nu sunt biodegradabile, iar plasticul are la baza petrolul, care este o resursa neregenerabila
  • in timpul arderii, pungile de plastic emit gaze toxice, iar degradarea lor naturala implica transformarea in petro-polimeri, mai mici si mult mai toxici
  • pungile de plastic care ajung in natura ajung de multe ori sa fie inghitite de animale, raminind in stomacul acestora si putind provoca moartea acestora; ajunse in ocean, aceste pungi devin capcane pentru animalele marine, care se prind in ele. Dupa descompunerea animalelor, plasticul este reintrodus in mediu. Pungile de plastic sunt responsabile pentru moartea a 100.000 de pasari, balene, pescarusi, testoase si alte animale marine in fiecare an
  • pungi de plastic au fost gasite plutind la nord ce Cercul Arctic, linga Spitzbergen, si la sud de insulele Falkland
  • fiecare punga ecologica folosita are potentialul de elimina in medie utilizarea a cca 1.000 de pungi de plastic, pe durata folosirii ei
  • pungile de plastic aduse de vint sunt un fenoment atit de des intilnit in Africa, incit aici s-a nascut o adevarata industrie de "recoltat' aceste pungi, folosite apoi la confectionarea de palarii sau genti
  • pungile de plastic infunda canalizarile si blocheaza curgerea apei (ele fiind considerate o cauza majora a inundatiilor din Bangladesh din 1988 si 1998)
  • in Romania la ora actuala pungile de plastic umplu gropile de gunoi, stau aruncate pe strada sau in parcuri, sau plutesc pe cursurile riurilor

Ma supara abundenta de pungi de plastic si iresponsabilitatea cu care ele sunt aruncate oriunde, de regula nu la cosul de gunoi. Plasticul este unul din materialele cele mai importante ale lumii civilizate, si totodata cel mai poluant material, prin faptul ca nu se descompune si persista pentru sute de ani. La magazinul de cartier, la supermarket sau la hipermarket orice lucru, mai ales alimente, se pune intr-o punga de unica folosinta, un fel de rau necesar pe care il accepti ca sa iti transporti cumparaturile. Problema e ca oriunde e un spatiu verde, e plin de astfel de pungi, ca sa nu mai zic de miile de peturi din plastic care decoreaza trist periferiile oraselor pe kilometri patrati, purtate de vint în lacuri si ape. Nimic nu e parca mai trist ca fiind la munte, sa gasesti in padure si in riurile de munte gramezi de bidoane si pungi incilcite pe malurile apei, sau animale sufocate in astfel de pungi.

La nivel mondial, exista la ora actuala 4 potentiale masuri de descurajare a folosirii acestor tipuri de ambalaje:

  • prima masura are in vedere simple campanii de constientizare a consumatorilor asupra efectelor negative a pungilor de plastic asupra mediului inconjurator, din pacate cu rezultate modeste
  • a doua masura se refera la suprataxarea pungilor de plastic - in Irlanda (prima tara care a introdus suprataxarea) in 2002 a dus la o scadere a consumului de pungi cu 90% pe an, de la 1,2 miliarde pungi la 230 milioane pe an.
  • a treia masura prevede interzicerea definitiva a lor - solutie aplicate in Bangladesh, China si India - folosirea unei pungi de plastic in Delhi, India, poate insemna un sejur de 5 ani la inchisoare. Israel, Canada, Botswana, Kenya, Tanzania, Africa de Sud, Taiwan si Singapore au interzis sau se pregatesc sa interzica pungile de plastic, iar in martie 2007, San Francisco a devenit primul oras din SUA care le-a interzis.
  • a patra masura are in vedere realizarea unui acord voluntar intre autoritatea de mediu si marii retaileri
Si daca in alte tari deja s-a interzis folosirea pungilor de plastic, primii pasi s-au facut si la noi. In Romania, anual se foloseau cinci miliarde de pungi de plastic nedegradabile si care nu erau nici recilcate. Ministerul Mediului a pus piciorul in prag, si de la 1 ianuarie a instituit o taxa, astel ca pentru orice punga de plastic se percepe o taxa de minimum 20 de bani. Pungile din plastic au fost inlocuite cu pungi biodegradabile, pungi din hartie, din material textil refolosibil, polipropilena reciclabila si pungile reutilizabile natural. Si cum romanul e roman, cind vine vorba sa plateasca, el devine brusc chibzuit, si mai ales ecologist. Deja am vazut in hipermarketuri majoritatea umbla cu caruciorul plin, si fara nici o punga. Mai sunt si cei care folosesc pungile textile, iar in 3 astfel de pungi intra cam cit puneai inainte in 10 pungi de plastic. Si imi amintesc cum romanii luau cite 20-30 de pungi, sa fie, chiar daca ceea ce cumparau le incapea, bine merci, in 5 pungi. Dar sa fie, ca sunt gratis, si nu stii cind ai nevoie. Si nu aveau nevoie, si le aruncau cind ajungeau acasa. Ca doar mergeau si saptamina urmatoare la Carrefour sau la Cora, si mai luau inca 20. Iar acum, cind punga e pe bani, chiar daca sunt intrebati daca vor pungi, brusc spiritul lor ecologist nascut peste noapte ii face sa refuze. Ca doar n-o sa dea 0.2*20 = 4 RON numai pe pungi. Pai cu banii astia mai cumpara un pet de 2.5 litri de bere. Pe care o sa-l arunce in fata blocului dupa ce il beau. Ca doar sunt ecologisti.
Daca folosim o punga din material textil, putem economisi in medie 6 pungi de plastic pe saptamina, ceea ce inseamna 25 de pungi pe luna, sau 300 de pungi pe an. Sau 23.000 de pungi pe durata medie de viata a fiecaruia dintre noi. Daca macar 20% dintre noi (deci unul din fiecare 5 romani) am face asa, am economisi 101.200.000.000 pungi in cursul vietii.

Ce facem cu sticlele de plastic si ambalajele nereciclabile care ajung, intr-un caz fericit, la groapa de gunoi, iar intr-un caz obisnuit, la marginea padurii sau pe malul lacului? Si acestea au nevoie de sute de ani pentru a se degrada. Reprezentantul unei federatii sindicale a agricultorilor din Suedia, vizitind Romania, a constatat mai mult socat decit ironic: "Calatorind prin Romania mi-am dat seama in sfirsit unde se produc sticlele de plastic pentru imbuteliat, pentru ca se pare ca acestea cresc pe cimpurile de aici, iar anul acesta aveti o productie foarte buna". Desi de la Revolutie incoace au fost alocate sume foarte mari pentru mediu, iar afacerile cu gunoaie merg foarte bine, ambalajele PET au ramas o problema si pentru civilizatia oraselor, si pentru calitatea mediului. PET este prescurtarea pentru tereftalat de polietilena, adica o rasina si o forma de poliester, obtinut din titei. PET este un material foarte greu biodegradabil, respectiv nu poate fi distrus de bacterii - rezista si 700-800 de ani daca este ingropat in pamint.
De ce nu facem si noi cum fac nemtii? Fiecare sticla, fie ea de sticla sau de plastic, sa coste, iar noi sa platim in plus pentru fiecare asemenea sticla, urmind sa recuperam banii daca predam sticla goala la super/hipermarket sau pe unde vor fi instalate masini automate de colectat ambalaje. Daca ar fi si la noi 1 RON un pet de 2 litri, nu o sa le mai vedem aruncate pe nicaieri, prin paduri, prin parcuri, pe strazi, pe lacuri sau pe riuri, ci dimpotriva se vor bate unii daca vor vedea asa ceva pe jos, sa o adune si sa mearga cu ea la automat sa isi ia banii pe ea. Am inteles ca ar exista si la noi o initiativa legislativa pe aceasta tema, a deputatului PSD Iulian Iancu, dar ma voi mai informa pe tema asta.
Pina atunci, renuntati la pungile de plastic. Nu e atit de greu sa ne descurcam fara ele !

23 ianuarie 2009

Epitaf pentru Vama


Bilantul ultimelor guvernari - 30 de kilometri de autostrada in 5 ani, din care nici unul in ultimii 2 ani. Si daca pentru bucata Cernavoda - Constanta sau pentru Bucuresti - Ploiesti - Brasov nu se gasesc bani, astfel incit iarna tot 5 ori vei face pina la Predeal si vara tot 2-3 ore intre Cernavoda si Constanta, am primit ieri un e-mail prin care eram anuntat ca a mai murit un simbol. Ei bine, da, nu se face nici un kilometru de autostrada, dar se asfalteaza in Vama. Vama Veche se asfalteaza, sa poata cocalaru sa vina mai cu foc cu masina pe plaja. Cu tot tacimul, inclusiv borduri (o fi mina proaspatului ministru Videanu?). Ma uit la poze si nu imi vine sa cred. Vama Veche asfaltata ? Si, ca sa fie tacimul complet, se face PE PLAJA si o pista pentru biciclete care sa faca legatura intre 2 Mai si orasul bulgaresc Shabla. Cu piste de biciclete nu am nimic, am destui prieteni care au biciclete si stiu ca e o modalitate mai nepoluanta si mai sanatoasa de a te misca prin trafic. Dar totusi ma indoiesc ca cineva va veni cu bicicleta din Bucuresti pina in 2 Mai sau pina in Vama. Desi, la cum arata traficul anul trecut, s-ar putea tot pe acolo sa ajungi. Problema e ca nu inteleg de ce aceasta pista nu a fost facuta pe marginea soselei, ci pe plaja. Acum toata plaja, locul atitor amintiri frumoase, prin puzderia de corturi in care dormeai avind ca fond sonor valurile marii si te trezeai cind rasarea soarele sa te mingiie pe fata cu o raza care patrundea direct in cort, tot acel loc este un depozit de materiale de constructie si de borduri.
Pe de alta parte ma gindesc ca Vama Veche a murit, a sfirsit irevocabil si paradoxal odata cu aparitia miscarii "Salvati Vama Veche", care a insemnat acel Stufstock teribil din 2003 cind 40.000 de oameni au invadat-o, continuind cu houserii de la Liberty Parade si apoi cu vilele cu cit mai multe etaje si termopane, terasele cu scaune si mese de plastic si toate celelalte care au ciupit, in fiecare an, cite putin din farmecul acestui loc, aducind in schimb oameni de calitate din ce in ce mai indoielnica. Si cum sa nu merite Vama o fisie e asfalt pentru oamenii cu lant gros de aur si gipane albe care vin simbata seara sa danseze la Oviudiu, pardon la Stuf. In plus da o nota de unitate stilistica alaturi de termopane si de monumente arhitecturale ale prostului gust, gen "La John". Ma gindesc ca urmeaza alti pasi, cum ar fi sa puna o bariera la intrare si cu taxa de intrare in "statiune" pe sistemul Mamaia, poate si o gondola peste corturi. De ce nu, un minicar si un Aqualand? Niste palmieri pe plaja. Si indicatoare cu "Va rugam pastrati linistea dupa ora 22", "Interzis consumul de alcool in locuri publice". La Stuf, sa fie tinuta obligatorie si bodyguarzi la intrare care sa nu te lase sa intri decit daca ai fatza de smecher. Bibi sa devina Mall, la intrare in Vama sa fie si un McDonalds... Si sa nu uitam de centrul SPA si ceva hoteluri de 5 stele, si de ansamblul rezidential care deja se contruieste, spre granita cu Bulgaria.
Sau poate gresesc eu, si daca nu s-au gasit bani sa continue autostrada de la Cernavoda, au inceput din capatul celalalt si primul tronson de autostrada va fi intre Vama si 2 Mai, sau chiar intre Corsaru si Ovidiu. Cred ca ar trebui si un semafor la Bibi. Si o parcare cu centuriste, ca de tiristi s-a umplut deja de citiva ani. Poate si o parcare supraterana cu 6-7 niveluri sa nu se mai prafuiasca A8, X6 sau Q7. Si zau ca e pacat sa isi strice cocalaru bijuteria de masina pe drumurile alea de tara, ca doar ei au venit la statiune, nu la tara. Ce, in Mamaia sunt asa drumurile ???
Poate vreo pitipoanca i s-a plins lui taica-su ca nu poate merge cu tocurile alea cui de 15 pe aleile pline de nisip si pietricele, de balti si de noroi, desi ei ii place in Vama ca i-a zis prietenele ca e cul. Dar asa, sa-si strice toti papuceii? Asa ca domnul "tata de pitzi" a facut pe dracu-n patru, a dat o spaga, un comision ceva si a inceput sa-i faca autostrada fetii, ca atunci cind o sa vina iar vara si o sa o duca prietenul ei dragut cu gipanul alb cu nume format dintr-o litera si o cifra, cu numar de genul CT-69-SEX, sa poata saraca sa mearga sa manince "ceva usor, fata" la Bibi, si apoi sa danseze si sa o arda cool in "club" la Stuf, la un uischi cu red bul. Si pe urma, cind plimba gentuta luivuton si tocurile prada, sa nu mai aiba nisip in ele, ca toti sarantocii...
Iar noi ceilalti, pentru care Vama insemna dans cu picioarele desculte pe nisip pina dimineata, un rasarit de soare cu bolero si o cafea tare la Ovidiu, sau o cintare la chitara in jurul focului, la o sticla de vin intre prieteni buni, de-o viata, sau cunoscuti in aceeasi seara, noi ne-am pierdut definitiv linistea de care ne bucuram cindva, cind mergeam cu totii in ceea ce odata s-a numit Vama Veche, loc cu o frumusete salbatica si curata. Strada "principala" cu pamint, nisip, praf si pietricele era o componenta a farmecului Vamii, dar incet-incet au inceput sa apara tot felul de comercianti de "mici suveniruri", haine chinezesti si bratari fosforescente care oricum au transformat-o in talcioc.
Am vazut fotografiile primite pe e-mail si mi-au trecut sute si sute de amintiri prin fata ochilor si am avut o senzatie aiurea, o stringere de inima, ca un junghi. Unde e Vama cea prafuita, cu ulite pietruite, cladiri de lemn si umbrele de stuf, cu case tipic dobrogene, cu nisip curat, fara betoane, termopane, plastice, peturi, pungi de plastic si cocalari?Unde e spatiul acela colorat si aproape paradisiac in care evadam in fiecare weekend din vara, ca sa fiu departe de orasul trist, de urbanul gri?
Tragind line si adunind - Rosia Montana au distrus-o, Sighisoara festivalului medieval e plina de mici, bere si manele, acum asfalteaza si Vama. Astept cu nerabdare o autostrada si un helioport in Delta, si o telegondola prin Retezat. Un hotel pe creastra pietrei Craiului. Si iata cum sistemul invinge boemia si celor de sus nu le convine alternativa si faptul ca mai sunt oameni care se ghideaza dupa alte sisteme de valori, si nu dupa valoarea banului. Iar daca ei nu se pot ridica mai presus atunci ne distrug pe noi, distrugind locurile unde ne simteam altadata bine. Distrug simbolurile, otravind fintinile si pirjolind holdele. Si vin ei acolo, fac o noua Mamaie, arunca cu banii si expun fitzele si ne trimit pe noi sa mai cautam pe undeva vreun nou colt virgin de plaja, fara plastice, betoane si termopane. La nord de Navodari incepe sa se strice si acolo, societatea consumerista patrunde cu pasi rapizi, lasind din ce in ce mai putine locuri unde sa poti sa fugi, departe de civilizatie, departe de orasul trist care iti maninca zilele de luni pina vineri, departe de aria de acoperire a telefoniei mobile, departe de tot, undeva unde sa fii doar tu si marea, si soarele si nisipul... Si ramine sa descoperim si alte locuri frumoase si sa le facem praf cu bunul gust si rafinamentul specific romanesc. Sa ne bucuram de ele cit mai putem, ca va veni si rindul lor, si sa le pastram doar pentru noi, sa nu auda pitzi si coclea de ele...
E oficial, e batut in “piatra”, e irevocabil si final! Vama Veche a murit. Cu toate ca mai exista o raza de speranta, soarele de data asta n-a mai rasarit pe plaja din Vama Veche ci a apus pentru totdeauna.
Ramineti cu bine, oameni noi din Vama Veche.
La revedere, Vama, draga!
Rust in Peace!

22 ianuarie 2009

Criza... la noi si aiurea...



Un scurt metraj care mi-a placut foarte mult. Si se pare ca nu numai mie. A fost prezentat in peste 100 de festivaluri internationale de film si a luat pina acum 27 de premii. Criza vine peste noi, jumatate din cei de pe Wall Street isi cauta de munca, somajul a crescut la cote alarmante, CEO de prin toata lumea renunta la bonusuri, actiunile scad, toate firmele concediaza, iar bancherii spilcuiti de la marile banci de investiti ajung sa isi caute de lucru. Iar cind un tip cu fata de mexican si cu o camioneta cu care pare ca se ocupa de contranda are nevoie de experti contabili, finantisti sau programatori ("but you must speak Java..." - geniala replica), cei alesi se simt de parca le-a pus Dumnezeu mina in cap. Nici nu stiu, sa rid sau sa pling cind vad asa ceva. Desi e trist, totusi am ris, am facut haz de necaz. E clar, se poate si mai rau, iar filmuletul-satira al celor de la Screaming Frog mai poate provoca un zimbet intre 2 rate la credit si un salariu in lei care inseamna din ce in ce mai putini euroi...


In timpul acesta, in Romania toate infloresc, nu e nici urma de criza. Salariile cresc, avem mii de kilometri de autostrazi, iar numarul de calculatoare pe cap de locuitor e in continua crestere. Am surprins o bloggerita din Piata Unirii, care se postase la umbra unei retele wireless si, in timp ce compunea un post pe tema crizei creditelor subprime in SUA si a efectelor ei asupra institutiilor financiare din Europa continentala si a pietei imobiliare din Marea Britanie, asculta la casti, pentru a nu deranja pe cei din jur dar si pentru a avea inspiratie, un concert de Mozart. BUZZ!!! O deranjeaza pe messenger Marghioala din Piata Romana, sa o intrebe de paritatea zlot/leu si de o prognoza a deprecierii celorlalte valute emergente in raport cu euro, pentru a sti daca accepta 100 de zloti de la un grup de turiste poloneze. Uite-o online si pe Maritza de la Universitate, care este putin nemultumita de faptul ca randamentul mediu la titlurile de stat emise astazi de ministerul de finante, cu scadenta de 3 luni, a scazut la 12.36% si se intreaba daca nu totusi mai bine investeste in obligatiuni municipale sau poate actiunea Transgaz o fi de cumparat daca nu sparge pretul-suport de la 100. O sa scrie si despre asta pe blog, dar intr-un post viitor, ca incepe Zeitgeist II la OTV, dupa emisiunea ei favorita cu Dezastre in aer de pe Discovery, si TV-tunerul de la laptop nu stie de ce, dar nu se intelege cu web-cam-ul. De ce nu l-or fi pus astia si pe youtube? Ca pe google video se vede cam prost, s-a obisnuit cu Hd deja. Sigur e un conflict de drivere, lasa ca trece ea pe la Georgel din Piata Victoriei sa ii rezolve el asta, poate ii defragmenteaza si hard-disk-ul, ca de cind a instalat Vista pe el, se misca al naibii de greu. Sau o fi de la antivirus ? Dar asa a citit ea pe forum, ca BitDefender e mult mai fiabil si mai eficient decit Norton Antivirus. Poate totusi mai are timp sa mai intre si pe hi5, sa vada ce poze a mai pus Marghioala, auzise ca a intrat iar la baie la Bamboo si a facut citeva poze acolo cu iPhone-ul. Sau mai bine sa i le trimita prin Bluetooth ? Nu, ca iPhone nu stie treaba asta. Lasa, fata, da-mi un MMS mai bine, ca e la oferta la Cosmote...

21 ianuarie 2009

Despre betie

Si daca tot abia m-am intors de la un vin fiert, si ma uit acum prin inbox, am gasit o chestie veche, dar faina, si care merita recitita din cind in cind. Deci, sa trecem in revista cele 5 stadii ale betiei:

Stadiul 1 - DESTEPT

Este stadiul cind brusc devii un expert in orice subiect de discutie cunoscut din univers. Tu stii ca stii orice si doresti sa imparti cunostintele tale tuturor celor ce doresc sa te asculte. In acest stadiu tu esti destept, ai intotdeauna dreptate. Si desigur, persoana cu care discuti nu stie nimic. Acest stadiu devine interesant cind ambele parti sunt inteligente.

Stadiul 2 - ATRACTIV

Acesta apare cind realizezi ca esti cea mai atractiva persoana din intregul bar si ca fiecare te admira. Esti convins ca orice strain te admira si este amator sa discute cu tine. In mintea ta inca esti convins ca esti cel mai destept asa incit poti discuta despre orice subiect.

Stadiul 3 - BOGAT

Acesta este stadiul cind devii cea mai bogata persoana din incapere.Cumperi bautura pentru toata lumea deoarece crezi ca ai buzunarul fara fund. Poti face de asemenea pariuri, deoarece desigur esti inca destept, asa incit in mod natural le vei cistiga. Oricum nu conteaza daca pierzi pentru ca oricum esti bogat. De asemenea cumperi bautura pentru oricine te considera cea mai atractiva persoana prezenta.

Stadiul 4 - INVINCIBIL

Acesta e stadiul in care te poti lupta cu oricine, oricind. Adica devii invincibil. Este de asemenea stadiul in care poti provoca pe oricine. Nu ai nici o teama ca poti pierde lupta deoarece esti destept, esti bogat si esti inca atractiv in comparatie cu toti ceilalti.

Stadiul 5 - INVIZIBIL

Acesta este ultimul stadiu al betiei. Din acest moment poti face orice, deoarece acum esti invizibil. Poti dansa pe masa; toti ceilalti nu te vor observa. Poti sa jignesti pe toata lumea; nimeni nu se va certa cu tine. Pentru ca esti invizibil.

Iar ca si comentariu, imi dau seama ca nu am mai ajuns de mult invizibil, de obicei ma opresc intre destept, atractiv si bogat, fara sa ajung macar invincibil. Ceea ce va doresc si voua... Sa beti cu masura. Si sa ma chemati si pe mine :)

20 ianuarie 2009

Big Brother is watching

O lege idioata a intrat in vigoare incepind de astazi. Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008.
De azi, adio intimitate! Tot ce sporovaiesti la telefon, scrii pe SMS sau pe e-mail va fi inregistrat. Mai precis, de azi, toti operatorii de telefonie si Internet sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni date privind apelurile telefonice, mesajele scrise sau e-mail-urile expediate de abonatii lor. Practic, de azi, toti operatorii de telefonie fixa si mobila sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre toate convorbirile noastre telefonice: de unde vorbim, cu cine (numarul de telefon si numele si adresa), locatia celui care este apelat, cind si cit vorbim. La fel cu SMS-urile pe care le trimitem: de unde le trimitem, cui si cind le trimitem.
Aceste date pot fi accesate de MIRA, Ministerul Public, SRI si SIE, doar la autorizarea instantei si la cererea procurorului si numai dupa ce a fost inceputa urmarirea penala. Datele vor fi stocate, in format electronic, in baze de date create si administrate din fondurile operatorilor de comunicatii fixe si mobile si a furnizorilor de servicii de Internet, conform legii 298/2008, privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicaţii.
Din 15 martie furnizorii de Internet vor fi obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date referitoare la email: adresa de unde este expediat e-mail-ul, data si ora la care ne conectam la Internet, adresa destinatarului, si data si ora la care ne deconectam de la Internet, numele, adresa fizica si IP-ul celui care s-a conectat la Internet.
Cred ca aceasta lege este revoltatoare si mai cred ca o mare parte din puterea ei se bazeaza pe faptul ca nu este inca larg cunoscuta. Mi se pare inimaginabil ca cineva sa aiba o baza de date cu toate e-mailurile si SMS-urile pe care le-am trimis si cui, cu tot ce am vorbit la telefon, fie el fix sau mobil. S-a dus naiba intimitatea noastra, ne intoarcem pe vremea lui Ceausescu si a Securitatii. Big Brother vegheaza. Nici macar messengerul nu mai este safe, si acolo vei fi urmarit. Cu cine, cu ce, cit si de ce. Si toate astea, cu acoperirea unei legi care a trecut prin parlament ca gisca prin apa. Iar noi nu am stiut si acum vom fi ascultati, cititi, urmariti in mod legal.
Ce spune Constitutia Romaniei ? Potrivit Art. 28, "secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil"! Vrem sa reinvie securitatea? Pentru asta au luptat "golanii" in decembrie 1989? Vrem ca o ureche straina, de vulpe securista, sa asculte cuvintele dulci, de dragoste, pe care i le soptim persoanei iubite, sau pasurile pe care i le povestim parintelui? Sau glumele pe care ni le permitem cu prietenii? Vrem sa ne fie violata legal intimitatea?
Cu alte cuvinte, aveti grija ce vorbiti si cu cine, ce scrieti si de ce, pentru ca nu se stie cind se vor intoarce impotriva voastra. Parerea mea e ca mai bine va intilniti, daca doriti sa aveti intimitate...

19 ianuarie 2009

Despre depresii si noroc

Daca dimineata acestei zile te-a gasit indispus si cu o stare de spirit nefavorabila, sunt sanse mari sa nu fii singurul care incearca astfel de trairi. Psihologul Cliff Arnall a descoperit pe baza unei formule matematice ca astazi este cea mai deprimanta si mai trista zi a anului. Potrivit acestuia, exista o serie de factori care contribuie la acest lucru: intoarcerea la munca dupa week-end, temperaturile reci de iarna, nota de plata dupa cheltuielile facute de Craciun, rezolutiile de Anul Nou abandonate, nesiguranta la locul de munca, datoriile din ce in ce mai mari si prabusirea preturilor la case. Cercetarile indica faptul ca milioane de oameni din lume se vor simti atit de rau, incit vor decide sa nu se ridice azi din pat, iar un sfert dintre muncitori se vor invoi astazi de la munca, invocind "probleme medicale". Vremea neplacuta, trecerea sarbatorilor de iarna si revenirea la lucru dau in mod normal acestei perioade o culoare dezagreabila, insa efectele impasului economic din toata lumea o fac in acest an mai rea decit oricind, sunt de parere psihologii. In schimb, conform aceleiasi formule, anul acesta cea mai fericita zi va fi o zi de vineri, 19 iunie. Formula lui Arnall cuprinde elemente ca timpul petrecut in afara casei, legatura cu natura, nivelul de socializare cu vecinii, amintirile din copilarie, temperatura medie si perioada de timp trecuta de la sau ramasa pina la concediu.

Iar in aceasta zi deprimanta de inceput al unui an de criza, in care principala noastra dorinta va fi sa trecem sanatosi si fara prea multe urmari negative, merita sa ne gindim un pic la cit de norocosi sunt unii. Iar in filmuletul pe care l-am gasit, sunt unii dintre cei mai norocosi din lumea asta. Macar de am avea si noi norocul lor :) Doamne ajuta !

18 ianuarie 2009

The Absinth bar - povestea unui loc si a unei bauturi

Simbata seara, cu chef de iesit prin oras. Amicul Andrei imi propune un loc despre care mai auzisem, dar in care nu fusesem niciodata. Si iata-ne la The Absinth Bar – unul dintre cele mai cochete locuri ale perzaniei, un bar bine ascuns, initiatic, pe stradutele din spatele Mitropoliei, intr-o casa veche (care probabil are si ea o poveste), pe Ienachita Vacarescu.
Interiorul are o patina destul de bine facuta de secol aristocratic disparut, cu seminee, tapet, reclame vechi si tablouri simboliste, dintre care se desprinde “Bautorul de Absint” – o replica dupa Viktor Oliva. Un tablou fara rama, dar cu poveste. Un decor “creepy” si un barbat trist la o masa, care isi sprijina capul cu o mina, iar in cealalta tine strins un pahar. Este clar ca a gustat din licoarea interzisa, caci la masa lui s-a infiripat zina stravezie. I se spune “la Fee Verte” si este imbracata mereu in culoarea verzuie a absintului. Mai exista si o reproducere dupa Degas – "Bautorii de absint".
Tapetul este fenomenal – decoratorii au avut fericita idee de a pune pe pereti un tapet “vintage”, de pe vremea strabunicii plecate in America, cu flori mari pe un fond bleumarin. Semineele raspindite prin fiecare camera, sfesnicele vechi si lumina stravezie intregesc senzatia unui loc boem si placut. Reclamele vechi raspindite pe peretii incaperilor sunt de mare efect – fie reclame care te invata cum se bea absintul, in care se vad flacarile si cubul de zahar ars deasupra paharului de “Vieille Absinthe Francaise. Fabrique en 1913”, fie doar un simplu “en vente ici”. De asemenea sunt postere din vremurile cind absintul era ilegal in multe tari.
Programul muzical este diferit, in functie de seara. Din pacate, mergind simbata, am nimerit o seara house, care nu a fost chiar pe placul meu. Si nici o parte dintre clienti nu erau chiar ce trebuie – pustani cocalaro-manelisti care se imbatau acolo inainte de a merge sa se sparga in figuri prin vreun club. Totusi, atmosfera era suficient de interesanta, incit sa pot ignora atit specimenele respective, cit si muzica, care a devenit mai digerabila dupa ceva absint. Am fost asigurat ca exista si seri de oldies, de rock si alternativ, sau chiar de bossanova sau jazz, ceea ce m-a facut sa vreau sa revin pentru a incerca si asta. Sunt convins ca absintul merge mult mai bine cu rock-ul. Oricum, pot sa spun ca the Absinth bar e un loc ideal pentru a petrece o seara mai altfel, relaxanta si plina de povesti intre prieteni. Bautorii rafinati vad in absint un excelent revitalizator social...

Primul meu contact cu absintul a avut loc la Praga, acum 3 ani. Am aflat atunci frinturi din istoria acestei bauturi a pierzaniei in Europa artistilor postromantici, am baut un shot si am luat o sticla si pentru acasa. Inevitabil vine intrebarea “De ce as incerca vreodata vreun pahar de absint?”. Iar raspunsul simplu pe care l-am primit a fost “Are vise inauntru”. Iar in acest bar, visele au venit odata cu atmosfera create prin decor. Controversat si puternic, astfel e caracterizat absintul, a carui popularitate este data de artistii europenin din La belle epoque a secolului XIX.

Primind meniul, am ignorat bauturile clasice si am ajuns direct la specialitatile cu absint (Absinth Delights). Am incercat intii un Bohemian Summer Dreams (cu curacao, suc de portocale si de lamii), a fost usor, racoros si intr-o prezentare de senzatie. Apoi am trecut la un Absinth Frappe (cu nescafe si lapte), care a fost foarte bun si aromat, iar absintul era destul de bine ascuns, abia la sfirsit iti dadeai seama ca nu ai baut un simplu frappe. Alte specialitati erau Afterburner (cu lime si energizant), Death in the afternoon (cu sampanie, in stil Hemingway), Bitter taste of victory (cu Jagermeister si suc de grapefruit, in stil Grecia antica), Dancing with a green fairy (cu snaps si suc de piersici), Osiris Adiction (cu vin rosu, in stil Egiptul antic), Amnesia (cu sambuca si curacao) sau From Hell (cu vodca si suc de rodii). Barmanul recomanda The most horrible thing in the world (sau in stil Oscar Wilde), care contine 3 shoturi de absint pur, dupa celebrul citat al lui Oscar Wilde: "Dupa primul pahar de absint, vezi lucrurile asa cum ti-ai dori sa fie. Dupa al doilea - le vezi asa cum nu sunt, de fapt. Dupa al treilea, vezi lucrurile asa cum sunt in realitate, si asta este cel mai ingrozitor lucru din lume". La categoria pentru initiati sunt trecute specialitatile Absinth Green Fairy, adica Absinth Old Style Promo 70° sau Pernod Paris 1805 40°. Eu am incheiat seara cu un Old Style ca la carte. Preturile nu sunt mari, toate acestei cocktailuri sau specialitati sunt in gama 10-20 RON, majoritatea cocktailurilor fiind 16 RON.

Exista doua metode celebre de a bea absintul, ambele presupunind existenta unei lingurite speciale, perforate si a unui cub de zahar nerafinat (pentru a atenua gustul amar)
Metoda clasica, brevetata la Paris, in secolul XVIII: se toarna putin absint pe fundul paharului. Deasupra se tine lingurita, pe care se aseaza cubul de zahar. Exista un vas mare, de 5-6 litri, umplut cu apa si gheata (fintina de absint), cu 4, 8 sau 16 robinete prin care curgea apa rece. Sub acestea sunt asezate paharele de absint. Se picura apa rece, iar firicelul de apa cu gheata va dizolva zaharul care se prelinge si el in pahar. Lichidul final ar trebuie sa contina itre o treime si o cincime de absint. In cursul acestui proces, componentele nesolubile ies din amestec si formeaza o microemulsie uleioasa stabila (”cloud the drink” sau ”efectul ouzo”). Opalescenta verde laptoasa rezultata se numeste louche. Adaugarea apei este importanta deoarece determina ”inflorirea” ierburilor si scot la suprafata o parte din aromele care se simt mai putin datorita anasonului.
Metoda moderna, patentata la Praga in anii 1990: se pune un cub de zahar in lingurita speciala, se toarna citeva picaturi de absint peste cubul de zahar si se flambeaza zaharul. Se asteapta ca zaharul sa se caramelizeze, apoi lingurita invaluita de flacari albastre se coboar in pahar, absintul din pahar ia si el foc, apoi totul se stinge cu 3 masuri de apa, si se amesteca.
Varianta de la the Absinth bar este asemantoare cu cea moderna, doar ca paharul contine la inceput absint si gheata, iar cind lingurita cu zahar coboara in continutul paharului, acesta este deja diluat si nu mai ia foc, ci stinge si flacara din lingurita. Chiar daca varianta flambata este modernista si nu are legatura cu adevarata istorie, eu am devenit fan al acesteia, fiind mult mai spectaculoasa.

Si fiindca absintul mi se pare o bautura fascinanta, unica si misterioasa, cu o istorie lunga si intersanta in spate, am studiat un pic istoria acestei bauturi. Absintul este egal boema, de pe vreme cind artistii europeni isi gaseau muza in licoarea verzuie. Cind bem un pahar de absint, ne putem crede, cu un pic de imaginatie, prieteni cu Picasso, Van Gogh, Hemingway sau Maupassant. Sau macar demni urmasi ai acestora. Absintul i-a inspirat pe multi de-a lungul vremii. Si chiar daca a fost interzisa odata, licoarea s-a intors in baruri. Fara puteri halucinogene, dar cu la fel de multe povesti.

Absintul este o bautura alcoolica tare, verzuie si amaruie la gust, distilata din plante: grande wormwood (artemisia absinthum – o specie de pelin, care i-a dat si numele), green anise (anason), florence fennel (fenicul), si, eventual, alte ierburi aromatice - angelica, isop, chimion dulce, veronica, lemn-dulce, roinita – o insiruire de ingrediente care suna ca un poem. Continutul in alcool variaza intre 55 si 90 de grade, concentratia cea mai intilnita fiind de 70°. In functie de arome poate exista si in alte culori – absintul rosu contine si scortisoara, iar absintul negru are o cantiate mai mare de anason.
Exista mentiuni despre utilizarea medicianala a acestui pelin inca din 1550 BC in Egipt, e mentionat si in Vechiul Testament, apoi e recomandat de Pitagora pentru a dminua durerile nasterii si de Hipocrate contra reumatismului si durerilor menstruale.
Considerata de multi un elixir al creativitatii, absintul este o bautura cu un trecut celebru. Cultura si istoria a bautura alcoolica incepind in 1792, cind absintul a fost distilat pentru prima dara conform retetei doctorului francez stabilit in Elvetia, Pierre Ordinaire, bazata pe o intreaga colectie de plante si un extrem de concentrat continut de alcool – 68%. Initial a fost considerat un remediu pentru afectiunile stomacului, apoi s-a constatat ca producea un efect halucinogen, datorat unui compus chimic aflat in structura pelinului, numit tujon, asemanator substantei halucinogene din cannabis/marijuana.
Din 1797, reteta intra in posesia lui Henri Louis Pernod, care incepe productia de masa. In doar citiva ani, absintul devine bautura favorita – si muza – artistilor si intelectualilor boemi din Europa (si in special Franta). Francezii il intituleaza La Fée Verte (zina verde) din cauza culorii verzi opalescente si devine capul de lista al cafenelelor. Nu e de mirare ca absintul a prins cel mai bine la Paris, fieful artistilor si intelectualilor boemi pe care nu i-a deranjat nici un moment tujonul, iar rezultatul a fost unul benefic, cel putin pentru pictura universala, cu o serie de opere inspirate de “zina verde” din paharele transparente, de la bautoarele lui Degas si Picasso pina la urechea lui Van Gogh. Se pare ca Van Gogh daduse pe git o sticla intreaga in seara cand si-a taiat urechea, spre a o trimite in dar femeii nevrednice de asemenea, neinteles, sacrificiu. De altfel, cunoscutul autoportret intens colorat in galben, in care un bandaj grosolan inconjurand maxilarul aminteste de groaznicul accident, e folosit frecvent ca reclama predilecta, in maniera unui blazon menit sa garanteze nobletea autentica a produsului.
Absintul este un excitant al secretiei gastrice, gratie absintinei continute, care este amara. Fiind amar si aromat, nu e recomandat sa fie baut sec. E suficient de tare incit sa nu ii simti gustul daca il bei la shot, cum se gaseste in majoritatea barurilor din Bucuresti. Ca sa fie clar – absintul nu se bea la shot. Nu se face ca barmanul sa ti-l toarne in pahar pur si simplu. Absintul nu se da pe git ca tequila, in acest caz niste sute de ani de istorie boema s-ar rasuci in mormint, vazindu-te cum te imbeti ca porcul, fara stil. A bea absint, la modul corect, este un ritual aproape cultural.
Absintul reprezenta calea spre euforie, spre o lume boema. Faptul ca producea excitari cerebrale (stari creationiste) si hipersensibiliza il face foarte popular in rindul artistilor si scriitorilor (acum stau si eu si ma intreb daca faptul ca m-am documentat atit si am scris atit de mult pe tema asta nu e chiar rezultatul tujonului din absint…), devenind astfel un simbol al stilului de viata boem, atit in Europa, cit si in America. Asa se face ca pe listele bautorilor de elita se afla nume ca Manet, Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Degas, Oscar Wilde, Toulouse-Lautrec, Van Gogh, Monticelli, Gauguin, Picasso, Hemingway si multi altii.
La sfirsitul secolului al XIX-lea, ora 17 era supranumita in Europa civilizata ora verde (Green Hour sau Heure Verte), fiind sinonima cu sfirsitul programului de munca si inceputul programului de baut, Intelectualii si artistii se stringeau in cafenele pentru a savura un pahar de absint. Un fel de “five o’clock absinth” cum am zice acum.
Bautura devine atit de larg raspindita, incit The Times raporteaza ca in 1913, in Franta se consumau, in medie, 60 de litri de absint pe cap de locuitor pe an, ceea ce insemna la o concentratie medie de 60%, cam 36 de litri de alcool pur. Spre comparatie, am gasit topul Forbes 2008, care aduce pe primul loc Luxemburg cu 15.5 litri de alcool pur pe cap de locuitor, urmat de Franta cu 14.2 litri (deci de 2.5 ori mai putin), Irlanda, Ungaria, Moldova, Cehia. Germania, Marea Britanie, Spania si Danemarca.
Urmare a unei ample conspiratii a producatorilor de vin si de alte bauturi alcoolice, absintului ii sunt atribuite 2 caracteristici foarte negative – supozitia ca ar creste agresivitatea (mergind pina la crima) si cea ca ar cauza nebunia. Era cumva de asteptat ca, in formula lui originala, absintul sa fie asociat cu tendintele paranoice si schizofrenice.
Ca urmare, mult timp s-a crezut ca absintul provoaca halucinatii, te innebuneste, este un drog si provoaca orbirea si chiar moartea, in special datorita tujonului. Consumul de absint a fost asociat cu tendintele paranoice si schizofrenice, cit si cu boala psihica numita (chiar dupa bautura) absenteism. Nu este vorba despre absenteismul parlamentar, ci despre incapacitatea de a se concentra si de a raspunde adecvat la stimulii externi, care ajung aduse la pierderea treptata a contactului cu realitatea.
Dupa un secol in care absintul a fost simbolul boemei si poate al fericirii, datorita acestei imagini negative pe care o dobindise la inceputul secolului XX, reteta originala a zinei verzi a fost interzisa in majoritatea tarilor europene si nu numai - Belgia (1905), Elvetia (1908), Olanda (1909), chiar SUA (1912), Italia (1913), Franta (1915) si Germania (1923).
Ca atare, incepe sa se produca mult absint clandestin, de calitate proasta, si deci, mult mai daunator. Mai ramin citeva tari europene, cum ar fi Spania si Portugalia, in care acesta nu este interzis, si ca atare productia si consumul continua, ceea ce pune bazele unui trafic cu absint in secolul XX.
Absintul secolului XIX si-a pastrat aura de mister si in secolul XX, simpla mentionare acestei licori inca interzise in unele tari generind fascinatie, teama sau exaltare. In 2 secole de existenta, absintul a cistigat o solida reputatie, cu care face acum impresie si in Romania mileniului 3.
Spre sfirsitul secolului trecut, in anii 1990, absintul a reaparut in Cehia, insa sub o alta forma: cu aceeasi tarie, dar cu o concentratie de tujon limitata drastic – de la 70 mg/kg in perioada “clasica” la maximum 30 mg/kg acum. Astazi, absintul este legal in majoritatea tarilor si poate avea o concentratie alcoolica de pina la 90%, dar in conditiile unui nivel de tujon tinut sub control. Absintul de sorginte ceha actual mai are doar 2 asemanari cu cel traditional – faptul ca contine tujon si continutul mare de alcool. Producatorii cehi de absint introduc in anii 1990 metoda flambarii cubului de zahar. Acest tip de absint si ritualul focului asociat sunt creatii moderne si nu prea mai au nici o legatura cu istoria si traditia absintului ca si fenomen cultural.
Nu se poate confirma ca absintul, in forma lui actuala, este un energizant al creativitatii, desi studii contemporane arat ca tujonul determina o crestere semnificatia a permeabilitatii membranei neuronale, care stimuleaza imaginatia, Nu se poate confirma nici efectul halucinogen si de alterare a realitatii, nici legatura intre consumul de absint si originalitatea continutului artistic in ceea ce-I priveste pe adeptii declarati ai zilelor noastre – Eminem, Johnny Depp, Sting, Tom Cruise, Pink, Puff Daddy, Marylin Mansin sau Parazitii.
Cert e ca dupa ce am incercat simbata 3 variante de absint, incep sa ma intreb cita dreptate avea Oscar Wilde cind spunea “Dupa primul pahar, vezi lucrurile asa cum ti-ai dori sa fie. Dupa al doilea, vezi lucrurile asa cum nu sunt, de fapt. Dupa al treilea, vezi lucrurile asa cum sunt in realitate, si asta este cel mai ingrozitor lucru din lume”

17 ianuarie 2009

Ophiuchus da peste cap ordinea zodiilor


Credeai ca esti Varsator? S-ar putea sa te fi nascut in zodia Capricornului. Esti de parere ca Pestii sunt cei mai tari? Dar daca ai descoperi ca esti, de fapt, Varsator?
Un al 13-lea semn zodiacal, aparut din cauza unor mici devieri de la traiectoria Pamintului in miscarea sa de rotatie in jurul Soarelui, a fost descoperit de un astronom din Australia. Pamintul nu se invirte in jurul propriei axe ca un balon perfect sferic, ci mai degraba ca un titirez, pentru ca atractiile manifestate de Soare si Luna asupra Terrei nu sunt uniforme. "Pe scurt, Soarele a deviat putin de la traiectoria pe care o avea in urma cu 3.000 de ani, cand a luat nastere astrologia", a declarat John Shobbrook, director al observatorului Siding Spring al Universitatii Nationale din Australia.
Semnul zodiacal se numeste Ophiuchus sau Purtatorul de Serpi si cade in perioada 30 noiembrie - 18 decembrie, intre zodia Scorpionului si cea a Sagetatorului
Miscarea Pamintului a dus la modificarea celor 12 zodii pe care le cunoastem. Berbecii devin Pesti, iar persoanele nascute intre 29 noiembrie si 17 decembrie sunt in zodia Ophiuchus. Ophiuchus este a 13-a zodie. Un fel de Sora 13 a zodiacului. In mitologie, Ophiuchus era reprezentat de un batrin cu mantie sprijinind un sarpe. Se spune ca Ophiuchus il reprezinta pe Esculap, un vindecator din antichitate, iar sarpele indica faptul ca veninul poate vindeca sau ucide. Se spune ca oamenii nascuti in aceasta zodie au capacitati de vindecare, pot interpreta visele, cauta pacea, au talent poetic si atrag norocul.
Semnele zodiacului sunt calculate in functie de pozitia Soarelui fata de constelatii, asa cum apareau ele acum 2.200 de ani. Acestea nu mai sunt insa valabile, din cauza miscarii de precesiune a Pamantului. In ultimele doua milenii si jumatate, aceasta miscare a fost cauza unei mutari a punctului de intersectie dintre orbita Soarelui si Ecuator catre vest, cu 36 de grade.
Asta inseamna ca zodiile s-au "mutat" spre vest cu aproximativ o luna, in functie de constelatii. Brusc, lumea s-a rasturnat. Tot ce stiam despre noi insine nu mai este valabil. Noua numaratoare a stelelor a infipt
zodia Ophiuchus intre Scorpion si Sagetator.­ Faceai mincare buna? Teapa! acum esti probabil o buna conducatoare auto. Aveai lipici la bani si succes in afaceri? Acum vei fi sarac, dar sigur vei avea noroc in dragoste.
Lumea se agita, face socoteli, contesta tabelul. Descopera ca de fapt s-a nascut la 12 noaptea deci probabil intra cu un picior macar in fosta zodie. Lumea isi suna mamele sa le intrebe daca nu cumva au declarat, din indolenta, nasterea cu o zi mai tirziu. Spre exemplu, persoanele nascute intre 21 martie si 19 aprilie se considera zodia Berbec. In fapt, intre 11 martie si 18 aprilie, Soarele sta in constelatia Pestilor, si nu in Berbec.
Iata in ce zodie sunteti nascuti, potrivit datelor in care Soarele se afla intr-o anumita constelatie, a asezarii actuale a acestora si corectate in functie de miscarea de precesiune. Trebuie mentionat si faptul ca acestea variaza de la an la an.
Capricorn: 20 ianuarie - 16 februarie
Varsator: 16 februarie - 11 martie
Pesti: 11 martie - 18 aprilie
Berbec: 18 aprilie - 13 mai
Taur: 13 mai - 21 iunie
Gemeni: 21 iunie - 20 iulie
Rac: 20 iulie - 10 august
Leu: 10 august - 16 septembrie
Fecioara: 16 septembrie - 30 octombrie
Balanta: 30 octombrie - 23 noiembrie
Scorpion: 23 noiembrie - 29 noiembrie
Ophiuchus: 29 noiembrie - 17 decembrie

Bineinteles, dupa aflarea acestei vesti socante, majoritatea dintre noi au avut urmatoarele reactii:
- "Si cum sunt aia nascuti in Ophiuchus?"
- "Tu ce erai inainte? Rac? Si ce esti acum?"
- "Pai si eu cu ce zodie ma potrivesc?"
- "Da' eu nu vreau sa fiu Fecioara!!"
Eu stau linistit, sunt unul dintre putinii pe care nu il afecteaza noua ordine zodiacala, eu ramin acelasi sagetator de pina acum, imi iau arcul cu mine, caut o noua tinta, pregatesc sageata si... sa vedem ce-o iesi. Iar voua, dragi Ophiuchusi, va urez mult succes. Daca tot atrageti norocul...

15 ianuarie 2009

Dor de Eminescu

"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata;
Pururi tinar, infasurat in manta-mi;
Ochii mei-naltam visatori la steaua Singuratatii.
Nu e dificil de recunoscut. Sunt versurile poeziei „Oda in metru antic“, de Mihai Eminescu.
Astazi se implinesc 159 de ani de la nasterea celui ce a fost un poet, prozator si jurnalist român, socotit de cititorii români si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura româna. Ziua lui Mihai Eminescu a devenit prilej de readucere-aminte a celui despre care am invatat ca este cel mai de seama nume al poeziei românesti. Despre Eminescu s-au spus si s-au scris multe. Cel ce este socotit "poetul national" nu lipseste din nicio biblioteca, din niciun manual al elevilor, dintre poeziile invatate inca din primele clase.
Si totusi, ar trebui sa incercam sa ne detasam de clisee. "Luceafarul poeziei românesti", "poetul national si universal" sunt etichete care au parazitat imaginea lui Eminescu, fiind bagate pe git de programele scolare si de manifestarile populiste si invatate pe de rost de zeci de generatii. Luceafarul a devenit mai degraba un Bu-hu-hu al literaturii romane, in fata caruia toti cadem pe spate si pe care toti il comentam cu aceeasi cumplita limba de lemn fara sa avem habar nici ce zice el nici ce zicem noi.
Dupa cum spunea si Cartarescu, e absolut straniu paralelismul dintre cultul lui Emineascu si cel al lui Ceausescu in epoca - amindoi fiind genii nationale, amindoi se pricepeau la de toate si amindoi aveau sarbatoarea in ianuarie. Daca acest cult faraonic ii venea ca o manusa lui Ceausescu, in schimb nici o soarta posibila n-ar fi fost mai trista, mai absurda, mai revoltatoare pentru poetul Eminescu. Cum, tocmai el, care nu-si dorea nimic mai mult decit un sfirsit anonim "la marginea marii", care voia, in loc de "sicriu bogat, covoare si flamuri" doar intoarcerea in pamint si neant, sa fie proslavit in cel mai indecent, mai bombastic si mai comunistoid stil cu putinta. Eminescu a fost sacrificat ca poet si batjocorit ca om de cei care l-au transformat, cu un cinism nemaivazut (pe el, omul durerii, omul unei dragoste nefericite, omul care cauta doar in sinea lui adevarul personal, omul unei ingrozitoare agonii fizice, dar si morale, care l-a dus spre mormint la jumatatea vietii), intr-un Ceausescu al poeziei românesti.
Ca Eminescu e un autor de insemnatate nationala, e dincolo de orice discutie. Ca scrisul sau inglobeaza mult din spiritul si sufletul românesc e incontestabil. Dar e tot atit de adevarat ca acel articol hotarit, din "poetul national", poate inhiba sau crispa, dind impresia ca vrea sa spuna "cel unic si oficial", pozitie care si pe Eminescu l-ar fi miîhnit peste masura... Nu e mai "national" Eminescu decit Arghezi, sau Blaga, sau Bacovia, sau Goga.
Eminescu trebuie citit cu spirit critic si respect, nu in transa. Eminescu e mare nu pentru ca spunem noi ca e mare. Si trebuie citit in liniste, cu umilinta, ca o ruga si o meditatie. Asa ca haideti sa ne amintim si noi de el, sa il recitim si sa il respectam. Cel mai bun mod de a-l omagia pe marele poet este sa-i citim opera, sa-i cunoastem poeziile nemuritoare, caci dincolo de toate cele, va ramine intotdeauna Eminescu al nostru.

"Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si in bratele-mi intinse
Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din crestet valul,
Sa-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar in par înfiorate
Or sa-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat incet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci…

Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cint
Singuratece izvoare,
Blinda batere de vint;

Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada rinduri-rinduri.
"

Mihai Eminescu - Dorinta


Surse: Mircea Cartarescu, George Pruteanu

13 ianuarie 2009

Marti 13

Azi e marti 13. Nu sunt eu un mare superstitios, dar totusi nu pot sa nu remarc ca azi e marti 13. Si daca singura superstitie care s-a lipit cit de cit de mine a fost cea cu pisica neagra, azi nu mi-a iesit niciuna in drum, asa ca parea o zi safe. Am tot asteptat cele 3 ceasuri rele, dar nu au venit. Euro s-a dus pina la 4.35, dar in momentul in care vroiam sa imi fac o nou poza cu cursul EUR si cu fluturasul de salariu, cineva a decis ca este destul deocamdata si l-a impins pe EUR la vale si am ajuns la 4.25. Asta inseamna ca daca mai merg in vara asta prin vacanta prin Europa, o sa pot sa mai beau si o bere, nu doar apa plata cu lamiie. Si daca nu s-a intimplat chiar nimic rau azi, iar cele 3 ceasuri rele s-au reportat pentru urmatoarea marti 13, sa va mai spun ce am mai citit si m-a mai distrat.

Am citit un articol din Times, preluat si de HotNews.ro, conform caruia “Google opereaza mari centre de date aflate in intreaga lume, consumand astfel o cantitate imensa de energie” (Alex Wissner-Gross, fizician la Harvard University). Studiul lui Wissner demonstreaza ca doua cautari simple pe Google genereaza aceeasi cantitate de dioxid de carbon ca fierberea apei pentru pregatirea unui ceai. Mai precis, o simpla cautare genereaza circa 7 grame de CO2, in timp ce fierberea unei cani de ceai produce circa 15 grame. Si uite-asa, milioane de oameni tasteaza pe Google fara sa se gindeasca la implicatiile asupra mediului. Iar cind ma uit in statisticile de trafic ale blogului si constat ca am intre 8 si 10 referinte de pe google pe zi, imi vine sa ma duc, sa imi fac 4 cani de ceai si sa astept urmatoarele alegeri ca sa fiu din nou unul din cei 0.5% care voteaza cu ecologistii.

Am gasit si jobul perfect. O modalitate de promovare dusa de agentia Tourism Queensland care a atras atentia lumii intregi cu campania "Cel mai bun job din lume". Suna prea frumos ca sa fie adevarat - un salariu de peste 100.000$ si cazare asigurata pe insula Hamilton din apropierea Australiei. Contractul de munca se incheie pe o perioada de 6 luni, iar programul e flexibil. Cerintele "cheie" ale postului sunt explorarea zonei pentru a cunoaste potentialul turistic al acesteia si postarea pe Internet saptaminal de poze. filmulete si impresii. Asta inseamna ca trebuie sa devii un mic blogger si esti obligat sa cistigi un salariu frumusel pentru a lenevi timp de sase luni pe o superba insula tropicala. Norocosul care va obtine acest post trebuie sa fie un bun inotator, sa fie comunicativ si sa poata vorbi si scrie bine in engleza. Cei interesati putem aplica la acest job pina la 22 februarie. Selectia finala va avea loc in mai iar contractul de sase luni va incepe la 1 iulie. Eu va spun sincer ca m-as baga, imi suride in mod deosebit ideea.

Later edit: Peste 2.000 de clipuri de prezentare ale candidatilor au fost incarcate pe site-ul competitiei, iar pana joi dimineata, site-ul inregistrase patru milioane de vizite si un milion de vizitatori unici, conform NewsIn.

Iar daca astea mi s-au parut subiectele zilei, asa de final am doua filmuletze:

Intii va dedic celebra melodie "Pusca si cureaua lata" in versiunea celor de la Animat Planet:

Si o fabula animata faina a baietilor de la "Planeta Moldova" - "Povestea lui Prikoke"

12 ianuarie 2009

Romania, pamint romanesc

Am gasit in acest week-end 3 filmuletze care m-au facut sa constat, o data in plus, ca Romania e tara tuturor posibilitatilor si ca suntem un popor de idioti. Am ris de m-am prapadit la toate aceste filmuletze, apoi m-am gindit mai bine si mi-am dat seama ca de fapt nu prea e de ris, ba chiar e de plins. Dar astia suntem, si ne meritam soarta.
In primul filmulet, prim ministrul-presedinte rus Vladimir Putin face un misto crunt de un ziarist roman, de presedintele roman, de poporul roman, de Romania. Si sunt curios oare citi oameni din tara asta chiar au inteles ca omul face misto sau chiar l-au luat in serios. Priviti si va minunati (si vedeti si cucoana colorata din dreapta lui Putin cum pufneste in ris la sfirsit). E buna oferta? Sper ca ati notat-o :)

In al doilea filmulet, am gasit o pitzipoanca isterica, pe numele ei Adela Lupse, care prezinta una dintre emisiunile acelea pentru handicapati de la National TV. Am inteles eu ca sunt multe proaste la emisiunile respective, dar nu mi-am imaginat ca ar putea exista chiar asa ceva. Si totusi este adevarat. Iar telespectatorul roman, target al unor asemenea emisiuni de un deosebit nivel cultural-educativ, o ignora pe biata tirfa isterizata care se crizeaza live. Vreau sa sune teeeelefonul ! Acum !

Si pentru ca tacimul sa fie complet, am gasit si o inregistrare de la postul de subcultura OTV, generator de audienta printre manelisti, cocalari si pitzipoance. Si ce avem aici? Un personaj dubios, 2 pe 2, pe numele sau Tolea Ciumac, care nu imi spune prea mare lucru, vine cu o pubela de gunoi in garsoniera lui Dan Diaconescu, si, enervat ca acesta ii scormoneste prin intimitate, il ia de o aripa si incearca sa il infiga acolo unde ii e locul, adica in pubela de gunoi. Ma uitam si rideam singur ca prostul, vazindu-l pe senzationalul Dan Diaconescu dind din picioare ca un gindac tratat cu insecticid in drum spre pubela...

Of, Doamne, unde am ajuns... Cit de departe suntem de lumea civilizata, si care ne sunt idolii... La ce emisiuni ne uitam, ce vedete de mucava admiram, ce politicieni de 2 bani alegem si in ce tara minunata traim, pacat ca e locuita... Trist, dar adevarat, asta este Romania anului 2009...