12 noiembrie 2008

Excalibur

Si daca tot am ajuns la domeniul culinar, sa ramin in aceeasi arie de interes si cu postul acesta.
Prima data am auzit de la un prieten de un restaurant din Budapesta unde puteai minca ciorba in coaja de piine in loc de farfurie, si unde tacimurile erau un accesoriu facultativ. Mi-a placut ideea. Citeva luni mai tirziu, un prieten plecat in delegatie la Tirgu Mures imi spune ca a descoperit un restaurant cu feluri de mincare cu denumiri interesante si cantitati porcesti. Mi-a trimis si citeva poze in care am vazut imensitatea platourilor. Am devenit din ce in ce mai curios, pina am aflat de la un alt prieten ca restaurantul de la Tirgu Mures a venit si la Bucuresti. Mi-am propus ca neaparat sa ajung si eu acolo, iar pina la urma s-a intimplat ca prietenul care l-a descoperit in Bucuresti sa ma invite acolo chiar de ziua lui.
Se numeste Excalibur si este un restaurant cu specific medieval. Restaurantul si-a creat deja renumele, fiind cunoscut dupa portiile imense pe care le serveste (meniuri pt. 2, 4 sau 6 persoane), dar nu se serveste cu obiecte moderne cum ar fi cutitul si furculita (decit la cerere)! Da, toata lumea maninca cu mina, si se dau stergare si un bol cu apa cu lamiie inainte de servirea mesei. Daca ati visat sa mergeti la un restauramt si sa mincati in stil salbatic, liber, fara tacimuri, sa luati halca de carne cu mina si sa muscati din ea, atunci trebuie sa ajungeti aici. Mincarea este servita precum era servita cavalerilor inainte de lupta, in cantitati imense, pentru a face fatza cu brio efortului ce urmau sa-l depuna.
Locatia este aproape de piata Kogalniceanu, pe Bulevardul Kogalniceanu nr. 3, intr-un subsol unde functiona anii trecuti clubul DV8. Intrarea este foarte ingusta si cum localul este la subsol, in strada nu vezi decit o usa cu tocul pietruit cu o mica sigla cu conotatii medievale deasupra ei. Nimic mai mult. Te face sa te gindesti ca acesta este un loc inedit, din acelea stiute doar de cunoscatori, a caror existenta se transmite din vorba in vorba, si care te face sa te simti mai altfel doar pentru ca stii de existenta lui. Dupa ce cobori pe niste trepte un pic cam subrede, aflate in semi-intuneric, pasesti tiptil in tr-un alt spatiu si timp.
Atmosfera medievala este foarte puternica - lumina obscura, mese si scaune din lemn masiv nefinisate, pereti cu caramida bruta, luminari discrete pe fiecare masa. Mincarea si bautura sunt servite in vase din lut. Chelnerii, ce-i drept, nu sunt imbracati in zale, ci in tinuta standard. Fetele care servesc nu au nimic regesc, poate, dupa uniforma, sa fi fost cameristele reginei. Cert e ca sunt puternice – platoul cel mare are peste 11 kg...
Ornamentele de pe pereti nu sunt insa standard - aranjamente in stil medieval, armuri, lancii, palose, sabii si topoare, stindarde, embleme, scuturi (toate datind, zic ei, din secolul al IV-lea), tablouri cu cavaleri, picturi murale pe tavan, cu scene de lupta. Ce-i drept, mesele nu sunt rotunde, dar nici nu le-as vedea rostul pentru ca prin Bucuresti nu prea sunt cavaleri. Chiar si muzica este de natura medievala, cu cimpoi scotian, cintece de lupta si alte melodii medievale, doar aparatul de aer conditionat pare usor anacronic in acest scenariu. Pe culoarul de la intare poti vedea si Excalibur-ul. O sabie infipta in piatra pe care numai dupa citeva beri iti vei face curaj sa vrei sa o scoti de acolo. Totul creaza o atmosfera medievala si te face sa uiti ca ai intrat de pe o strada aglomerata a Bucurestiului.
Si acum sa povestesc despre mincare. In pragul intrarii, in fata ochilor imi dansau mistreti perpelindu-se la foc mic, caprioare, purcei cu mere in gura si alte asemenea bunataturi, cum vezi numai in filmele cu Robin Hood. Meniul din fericire era mult mai variat si, desi majoritatea felurilor contineau carne, alaturi era trecuta si o garnitura mai consistenta. In meniu e trecut si gramajul (care chiar m-a speriat) si faptul ca mincarea ajunge in minim 30-40 de minute. Nici macar titulaturile mincarurilor nu se dezic de savoarea medievala: "Marele ospat al cavalerilor", "Tava pentru regi", "La pinda am stat, caprioare am vinat", "Pe carare spre palat un mistret am injunghiat" etc.
Nu trebuiesc ratate platourile pentru mai multe persoane – sunt mari, spectaculoase, satioase si convenabile. De fapt toate felurile sunt pantagruelice. Preturile sunt putin peste medie, dar si gramajele sunt impresionante, majoritatea felurilor individuale avind peste 1000 de grame. Din partea casei primesti 2 sau 3 feluri de sos, cu usturoi, smintina, picant sau cu vin rosu. Bauturile sunt la preturi standard si nu la preturi de fitze. Si vinul, dar si berea sunt aduse in cani sau halbe de lut si ai un sentiment aparte cind dai noroc cu ele. Iar vinul casei este chiar bun. Chiar si gama de deserturi arata ok, dar dupa asemenea ospat, nu cred ca cinva isi mai pune problema desertului.
Interesant este ca si lumea buna vine intr-un loc fara tacimuri de argint si pahare de cristal. Mincatul descatusat, cu mina, dincolo de conveniente si de gura lumii, capata tot mai multi adepti. Vezi oamenii cum se bucura cu adevarat de mincarea pusa in fata, uitind de falsele reguli de eticheta actuale si infruptindu-se cu mina, probabil singurul mod adevarat in care poti minca aceste dezmaturi culinare. Iar ce a mai ramas din cina (si, la cit de mari sunt portiile, credeti-ma pe cuvint, sigur ramine ceva) poate fi luat acasa la pachet.
Platoul pentru 2 persoane – ”Tava pentru regi” are 2.500 de grame, din care 950 grame produse din carne - cirnati, cremvursti prajiti, bacon, cotlet, cartofi regali auriti, varza, mix de legume, masline, rosii, castraveti, portocale, kiwi. Ajunge lejer pentru 4 persoane. "Ospatul din ajunul bataliei" (tot de 2 persoane) are 2.600 de grame si contine aripi de pui picante, pulpe de pui, cartofi regali auriti, varza, mix de legume, masline, mere, banane, rosii, castraveti, portocale.
Noi am luat "Marele ospat al cavalerilor" – platou pentru 4 persoane, care are 7.000 de grame din care 3.600 de grame produse din carne – doi pui grill, coaste prajite, cirnati prajiti, bacon prajit, cartofi regali auriti, varza, mix de legume, masline, mix de fructe, portocale, rosii, castraveti,
"La tabara vinatorilor" este un alt platou pentru 4 persoane, are 5.300 de grame si contine coaste prajite, pulpe de pui prajite, aripi de pui prajite si din nou cartofi regali auriti si tot mixul de legume si fructe.
"La masa regelui" este platoul pentru 6-8 persoane, are 11.300 de grame (6.350 de carne) si contine doi pui grill, ficat de pui in bacon, cotlet, ceafa, cirnati, ciolan afumat, coaste prajite, aripi de pui si din nou cartofi regali auriti si tot mixul de legume si fructe. Parerea mea sincera este ca acest platou este suficient pentru un team-building de 10-15 persoane.
Merita vazuta si lista de cocktailuri, macar prin prisma originalitatii denumirilor: "Mary cea singeroasa", "Pina Mi Lady", "Sex la castel" sau "Orgasmul domnitei".
Din pacate, entuziasmul meu s-a transformat in dezamagire vazind ca gulasul de tabara in coaja de piine, desi era trecut in meniu, nu supravietuise pina la ora tirzie a serii, asa ca am ramas cu o frustrare pe care sper sa o rezolv data viitoare cind voi ajunge. Mi s-a parut culmea nedreptatii sa ma momeasca cu gulas de tabara in piine, dupa care sa ma informeze ca de fapt nu au. E ca si cum, dupa ce se da startul, Hamilton ar spune: "Stati, ca de fapt nu sunt pregatit. Fac doar citeva ture de pista"
Per total insa, localul merita vizitat. Se maninca bine si se bea la fel de bine. Nu e un loc potrivit nici pentru o cina romantica, si nici pentru o intilnire business, dar... sigur poti gasi niste prieteni binevoitori. Atmosfera e geniala si nu te mai lasa sa pleci, te simti intr-o scena cu ospaturile din filme de la curtea regelui si, dupa ce imparti cu prietenii un platou imens, si il asezonezi cu niste vin al casei, iti este din ce in ce mai greu sa te urnesti spre casa. In concluzie recomand acest restaurant celor amatori de ospaturi in stil stravechi, dar si celor care doresc o experienta inedita sau care pur si simplu vor sa manance pe saturate.
Pofta buna !

2 comentarii:

Costele spunea...

bey,
tot sadic ai ramas cu culinarele tale :P
intr-adecar am mancat si io supa de usturoi in "coaja" de paine in Ungaria. De fapt nu e coaja de paine ci o paine rotunda neagra foarte crocanta la care se taie un capac si se scoate miezul. Din cate stiu eu e o specialitate imprumutata de la austrieci. Este f gustoasa.
Hai sa aveti pofta sau pofte :D

Boby spunea...

Sunt convins ca e gustoasa, dar am ramas cu frustrarea... asa ca... trebe sa mai incerc(am)...